ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5828/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 30

august 2005, reclamanta SC D.C. SRL București a chemat în judecată Ministerul

Finanțelor Publice, solicitând suspendarea executării hotărârii nr. 396070/3

din 26 august 2005, prin care C.A.J.N. a dispus suspendarea pe o perioadă de 30

de zile, a activității societății de exploatare a jocurilor de noroc de tip

cazinou, în incinta Hotelului M.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că sunt întrunite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv

existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Prin sentința civilă nr. 1411 din 1

septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis cererea și a dispus suspendarea executării hotărârii, până

la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că ambele condiții prevăzute de art. 14 din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, sunt îndeplinite, pe de o parte,

existând o vădită disproporție între pericolul redus al contravențiilor

reținute și gravitatea sancțiunii, iar, pe de o altă parte, s-ar crea pagube

materiale concrete, imposibil de recuperat sau de înlăturat pentru reclamantă.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Astfel, pârâtul a arătat că

sancțiunea aplicată are suport legal, fiind prevăzută de H.G. nr. 251/1990 și

este și întemeiată, în raport cu încălcarea de către societate, a unor

dispoziții privind exploatarea jocurilor de noroc de tip cazinou.

Cât privește dispozițiile art. 14

din Legea nr. 554/2004 nu se regăsesc cerințele textului sus-menționat,

sancțiunea fiind consecința directă a nerespectării condițiilor reglementate de

H.G. nr. 251/1999, referitoare la autorizarea, organizarea și exploatarea

jocurilor de noroc.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Astfel, potrivit art. 14 din Legea

nr. 554/2004, se poate dispune suspendarea executării actului administrativ,

până la pronunțarea instanței de fond, în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea autorității publice care a

emis actul.

În cauză, s-a înregistrat chiar

acțiunea de fond, vizând anularea hotărârii a cărei suspendare s-a solicitat

(dosar nr. 2947/2005), iar motivarea instanței privind temeinicia cererii este

corectă, pe de o parte existând îndoieli asupra legalității actului contestat,

iar pe de altă parte rezultând iminența pagubei ce s-ar putea cauza societății.

În raport cu cele expuse mai sus,

Curtea va respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1411 din 1

septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 decembrie 2005.