ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5828/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 30 august 2005, reclamanta SC D.C. SRL București a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, solicitând suspendarea executării hotărârii nr. 396070/3 din 26 august 2005, prin care C.A.J.N. a dispus suspendarea pe o perioadă de 30 de zile, a activității societății de exploatare a jocurilor de noroc de tip cazinou, în incinta Hotelului M. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că sunt întrunite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Prin sentința civilă nr. 1411 din 1 septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea și a dispus suspendarea executării hotărârii, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că ambele condiții prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, sunt îndeplinite, pe de o parte, existând o vădită disproporție între pericolul redus al contravențiilor reținute și gravitatea sancțiunii, iar, pe de o altă parte, s-ar crea pagube materiale concrete, imposibil de recuperat sau de înlăturat pentru reclamantă. Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâtul a arătat că sancțiunea aplicată are suport legal, fiind prevăzută de H.G. nr. 251/1990 și este și întemeiată, în raport cu încălcarea de către societate, a unor dispoziții privind exploatarea jocurilor de noroc de tip cazinou.

Cât privește dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu se regăsesc cerințele textului sus-menționat, sancțiunea fiind consecința directă a nerespectării condițiilor reglementate de H.G. nr. 251/1999, referitoare la autorizarea, organizarea și exploatarea jocurilor de noroc. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, se poate dispune suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțarea instanței de fond, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea autorității publice care a emis actul.

În cauză, s-a înregistrat chiar acțiunea de fond, vizând anularea hotărârii a cărei suspendare s-a solicitat (dosar nr. 2947/2005), iar motivarea instanței privind temeinicia cererii este corectă, pe de o parte existând îndoieli asupra legalității actului contestat, iar pe de altă parte rezultând iminența pagubei ce s-ar putea cauza societății. În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1411 din 1 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2005.