ÎCCJ, Decizia nr. 250/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

F.G. a formulat plângere penală,

înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la

data de 7 iunie 2004, împotriva judecătorilor C.I., A.C., I.P. și a

magistratului asistent A.D.I. din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

precum și împotriva procurorului N.G., imputându-le săvârșirea infracțiunilor

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C.

pen. și de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.

Prin această plângere,

petenta a susținut că magistrații sus-menționați, care au luat parte la

soluționarea cererii de strămutare formulată de I.D.G., în dosarul nr.

1631/2004, i-au încălcat dreptul la apărare, deoarece nu i-a fost admisă

cererea de amânare, pentru a-și angaja apărător.

Prin rezoluția nr. 317/P din

22 iunie 2004, procurorul desemnat să examineze plângerea, a dispus neînceperea

urmăririi penale față de magistrații împotriva cărora petenta s-a plâns.

Împotriva rezoluției

menționate, petenta a formulat plângere.

Această plângere a fost respinsă,

prin rezoluția nr. 22061/1614/2004 din 13 august 2004, a procurorului șef al

secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Considerând nelegală și

netemeinică, soluția de neîncepere a urmăririi penale, petenta s-a adresat cu

plângere, Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, prin sentința nr. 235 din 22 martie 2005, a respins

plângerea, ca nefondată, cu motivarea că din actele dosarului rezultă că

petentei i s-au asigurat, de către instanța care a soluționat cererea de

strămutare, condițiile necesare pentru a-și exercita drepturile procesuale

prevăzute de lege.

Petenta a declarat recurs

împotriva sentinței.

Ulterior, petenta a

declarat, în fața instanței de recurs, că retrage calea de atac exercitată.

Așa fiind și cum, potrivit

art. 385

4

alin. (2), cu referire la art. 369 alin. (1) C. proc.

pen., până la închiderea dezbaterilor, oricare dintre părți își poate retrage recursul

declarat, urmează a se lua act de retragerea recursului declarat în cauză de

petenta F.G. și a o obliga să plătească statului, cheltuielile judiciare

efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

recursului declarat de petenta F.G. împotriva sentinței nr. 235 din 22 martie

2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Obligă pe petentă să plătească

statului, suma de 500.000 lei (50 lei noi), cheltuieli judiciare în recurs.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 octombrie 2005.