ÎCCJ, Decizia nr. 250/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: F.G. a formulat plângere penală, înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 7 iunie 2004, împotriva judecătorilor C.I., A.C., I.P. și a magistratului asistent A.D.I. din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și împotriva procurorului N.G., imputându-le săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. și de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen. Prin această plângere, petenta a susținut că magistrații sus-menționați, care au luat parte la soluționarea cererii de strămutare formulată de I.D.G., în dosarul nr. 1631/2004, i-au încălcat dreptul la apărare, deoarece nu i-a fost admisă cererea de amânare, pentru a-și angaja apărător.

Prin rezoluția nr. 317/P din 22 iunie 2004, procurorul desemnat să examineze plângerea, a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații împotriva cărora petenta s-a plâns. Împotriva rezoluției menționate, petenta a formulat plângere. Această plângere a fost respinsă, prin rezoluția nr. 22061/1614/2004 din 13 august 2004, a procurorului șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Considerând nelegală și netemeinică, soluția de neîncepere a urmăririi penale, petenta s-a adresat cu plângere, Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin sentința nr. 235 din 22 martie 2005, a respins plângerea, ca nefondată, cu motivarea că din actele dosarului rezultă că petentei i s-au asigurat, de către instanța care a soluționat cererea de strămutare, condițiile necesare pentru a-și exercita drepturile procesuale prevăzute de lege.

Petenta a declarat recurs împotriva sentinței. Ulterior, petenta a declarat, în fața instanței de recurs, că retrage calea de atac exercitată. Așa fiind și cum, potrivit art. 385 4 alin. (2), cu referire la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat, urmează a se lua act de retragerea recursului declarat în cauză de petenta F.G. și a o obliga să plătească statului, cheltuielile judiciare efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de petenta F.G. împotriva sentinței nr. 235 din 22 martie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă pe petentă să plătească statului, suma de 500.000 lei (50 lei noi), cheltuieli judiciare în recurs. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2005.