ÎCCJ, Decizia nr. 252/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Întemeindu-se pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., petentul A.I. s-a adresat, la data de 26 ianuarie 2005, Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu plângere penală formulată împotriva procurorului D.G., imputându-i săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, de fals material și de fals intelectual. Totodată, petentul a solicitat obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, să-i plătească suma de 50.000 Euro, cu titlu de daune morale, precum și a procurorului D.G. să-i plătească suma de 100.000 Euro, tot cu titlu de daune morale.

Prin plângerea menționată, petentul a susținut că la data de 1 noiembrie 2004 a înaintat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, o plângere îndreptată împotriva judecătorilor care au pronunțat decizia nr. 239 din 20 septembrie 2004, în dosarul nr. 105/2004, al Completului de 9 judecători al instanței supreme, prezentând și probe cu privire la săvârșirea, de către aceștia, a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. S-a mai susținut de către petiționar, că, față de soluția de neîncepere a urmăririi penale, a contestat această soluție și a înaintat plângere împotriva procurorului D.G., imputându-i săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu. A relevat că procurorul respectiv a dispus, din nou, prin rezoluția din 15 decembrie 2004, neînceperea urmăririi penale, ceea ce l-a determinat să conteste și această rezoluție.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin sentința nr. 370 din 16 iunie 2005, a respins plângerea, ca inadmisibilă, cu motivarea că din adresa nr. 9976/1376/2005 din 10 iunie 2005 a secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, rezultă că nu a fost soluționată sau înregistrată, la acea secție, nici o cauză penală privind pe procurorul șef de secție D.G. S-a mai motivat că în raport cu această situație, petentul nu poate invoca dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., întrucât procurorul șef D.G. nu a făcut obiectul unei cauze penale înregistrată la secția de urmărire penală și criminalistică. Împotriva sentinței, petentul A.I.

a declarat recurs, susținând prin motivele dezvoltate scris, că a formulat plângere penală împotriva procurorului șef de secție D.G., care a fost adresată Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar instanța de fond, nefiind imparțială, a solicitat procurorului respectiv, să comunice dacă a fost înregistrată plângere pe numele său. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului rezultă, așa cum corect s-a reținut prin sentință, că rezoluțiile din 12 noiembrie 2004, din 15 decembrie 2004 și din 15 februarie 2005, emise de procurorul șef de secție D.G., se referă la plângeri penale care nu vizează pe acest procuror.

Pe de altă parte, contrar celor susținute de recurent, solicitarea secției penale a instanței supreme, de a i se trimite dosarul privind actele premergătoare sau cercetările efectuate față de procurorul șef de secție D.G., nu a fost adresată acestuia, ci Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar comunicarea făcută de secția de urmărire penală și criminalistică, în sensul că nu a fost înregistrat un astfel de dosar, nu este semnată de procurorul șef de secție, ci de un alt procuror. Așa fiind, constatarea primei instanțe, că nu a fost înregistrată nici o plângere penală la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe numele procurorului șef de secție D.G., este corectă, iar soluția de respingere a plângerii, ca inadmisibilă, este temeinică și legală.

În consecință, urmează a se dispune respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea petentului A.I., la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A.I. împotriva sentinței nr. 370 din 16 iunie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă pe petentul sus-menționat să plătească statului, suma de 1.000.000 lei (100 lei noi) cheltuieli judiciare în recurs. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2005.