ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5603/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria sectorului 1 sub nr. 9347 din

5 august 2003 Primăria Municipiului București prin SC R.V. SA a chemat în

judecată pe pârâții C.I., C.C., C.C.C., C.I., C.M. și M.C. solicitând:

efectuarea lucrărilor de readucere în starea inițială a apartamentului de la

etajul 1 din imobilul situat în strada C. sau la plata contravalorii acestor

lucrări în cazul efectuării lor de către reclamantă; rezilierea contractului de

închiriere nr. 58009 din 6 februarie 1995; evacuarea pârâților din imobil.

Motivându-și acțiunea reclamanta a arătat că C.I., titulara contractului

de închiriere, împreună cu ceilalți membrii ai familiei au degradat imobilul

închiriat în proporție de 50%, în sensul că au distrus ușile, tâmplăria

exterioară, pardoseala, instalațiile sanitare, electrice, scările de acces,

canalizarea și alimentarea cu apă și au refuzat nejustificat să execute

reparațiile necesare aducerii acestui imobil în starea de locuit.

Prin sentința civilă nr. 5840 din 30 septembrie 2003 Judecătoria

sectorului 1 a respins, ca nefondată acțiunea reclamantei reținând că, aceasta

nu a dovedit că pârâții au produs degradări la imobilul litigios, procesul

verbal încheiat la 24 martie 2003 de constatare a unor degradări și referatul

de la baza procesului verbal fiind insuficiente pentru a proba producerea

degradărilor la data introducerii acțiunii, întrucât consemnările vizează

perioada din luna martie 2003.

Apelul SC R.V. SA împotriva sentinței a fost respins ca nefondat de

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 495 din 26

martie 2004.

Pentru a pronunța decizia, curtea de apel a reținut că nu sunt

administrate suficiente probe pentru dovedirea susținerii reclamantei, în

sensul că pârâții au degradat imobilul, aceasta fiind decăzută din

administrarea probei testimoniale încuviințate, pentru nedepunerea listei cu

indicarea numelui și adreselor martorilor deși i s-a pus în vedere de către

instanța de fond. A mai motivat Curtea de apel, că prin motivele de apel

formulate, reclamanta a solicitat proba cu martori, dar nu s-a prezentat în

vederea administrării acestei probe pentru a dovedi susținerile făcute.

Împotriva menționatei decizii SC R.V. SA a declarat recurs invocând

motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. În susținerea motivului de

recurs a arătat, că instanța de apel în mod greșit nu a luat în considerare

toate probele, respectiv, în decizia criticată nu a analizat și procesul verbal

din 23 ianuarie 2004, anexat la motivele de apel, încheiat între reprezentanții

reclamantei și proprietarii imobilului din str. C., în care s-a consemnat că

chiriașa C.I. nu a făcut nici o remediere a degradărilor constatate prin

procesul verbal nr. 1883 din 24 martie 2003, iar prin trecerea timpului aceste

degradări s-au accentuat și mai mult.

Recursul este fondat.

Prin sentința pronunțată, Judecătoria a motivat, că procesul verbal nr.

1883 din 24 martie 2003 în care s-a consemnat că în urma controlului din martie

2003, s-au constatat anumite degradări la imobilul ocupat de pârâți în calitate

de chiriași, precum și referatul de la baza acestui proces verbal, acte anexate

la acțiune de către reclamantă, sunt insuficiente pentru a proba că pârâții au

produs degradări ale imobilului la data introducerii acțiunii și că, reclamanta

care a solicitat proba testimonială fără a depune lista cu numerele și adresele

martorilor fiind decăzută din dovada încuviințată, nu a făcut toate diligențele

necesare dovedirii pretențiilor invocate.

Instanța de apel menținând soluția judecătoriei a reținut, că nu sunt

administrate suficiente probe pentru dovedirea susținerilor reclamantei în

sensul că pârâții au degradat imobilul, aceasta neprezentându-se în vederea

administrării probei cu martori solicitată prin motivele de recurs.

Rezultă deci, că instanțele și-au motivat soluția pe insuficiența

probelor produse de reclamantă în dovedirea susținerii pretențiilor invocate.

Art. 129 alin. (5) C. proc. civ. consacrând principiul rolului activa al

instanței care guvernează procesul civil prevede că „judecătorii au îndatorirea

să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală

privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin

aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și

legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră

necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc”.

Decizia recurată este nelegală și netemeinică fiind pronunțată cu

încălcarea textului menționat.

În vederea suplimentării probatoriului, raportat și la textul citat și,

având în vedere caracterul devolutiv al apelului se impune casarea deciziei

recurate, cu trimitere la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.

Cu ocazia rejudecării urmează să fie analizate, sub formă de apărări, și

celelalte motive invocate de recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta SC

R.V. SA împotriva deciziei nr. 495 din 26 martie 2004 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași

instanță pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2005.