ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4475/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei sectorului 1 București sub nr. 3376 din 18 martie 2003 reclamanții

D.N.Ș. și D.E. au chemat în judecată pe pârâții C.V., C.G., C.F., C.I. și C.M.,

solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

evacuarea acestora din imobilul situat în București.

Prin sentința civilă nr. 5913 din 2

octombrie 2003 Judecătoria sectorului 1 București a admis acțiunea formulată de

reclamanții D.N.Ș. și D.E. în contradictoriu cu pârâții C.V., C.G., C.F., C.I.

și C.M., a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în București.

Instanța de fond a reținut că

reclamanții sunt proprietarii imobilului din București, conform sentinței

civile nr. 5844 din 16 aprilie 1999 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București

definitivă și irevocabilă în baza căreia s-a emis dispoziția nr. 1065 din 29

mai 2001 a Primarului General al Municipiului București.

S-a mai reținut că prelungirea

contractului de închiriere nu a operat în cauză pentru chiriași conform art. 13

din O.U.G. nr. 40/1999, întrucât potrivit raportului de expertiză efectuat în

cauză gradul avansat de deteriorare în care se află imobilul se datorează

pârâților, care nu au întreținut în mod corespunzător imobilul, depozitând în

interiorul imobilului și în curtea imobilului diferite ambalaje și recipiente

în cantități considerabile, dând naștere unui adevărat focar de infecție.

Împotriva sentinței mai sus

menționate au declarat apel pârâții C.V., C.G., C.I., C.M. și C.F.

Prin decizia civilă nr. 150/A din 30

ianuarie 2004 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a respins ca

nefondat apelul declarat de pârâții C.V., C.G., C.F., C.I. și C.M. împotriva

sentinței civile nr. 5913 din 2 octombrie 2003 a Judecătoriei sectorului 1

București în contradictoriu cu reclamanții D.N.Ș. și D.E.

Pentru a hotărî astfel curtea de

apel a apreciat ca legală și temeinică sentința civilă a Judecătoriei

sectorului 1 București.

În contra acestei decizii, au

declarat recurs pârâții arătând că prin ea s-a adus atingere drepturilor lor

constituționale motiv pentru care au cerut admiterea recursului și pe fond

respingerea cererii reclamanților ca fiind prematur formulată.

Analizând decizia atacată prin

prisma motivelor de recurs invocate se constată că recursul este nefondat.

Din probele administrate, respectiv

înscrisuri, expertiza tehnică imobiliară, rezultă că pârâții nu s-au adresat

proprietarilor pentru a prelungi contractul de închiriere în condițiile O.U.G.

nr. 40/1999.

Astfel că, în mod corect instanța de

apel a apreciat că prelungirea contractului de închiriere nu a operat de drept

întrucât au fost încălcate prevederile art. 13 lit. h) din O.U.G. nr. 40/1999.

In aceste condiții, proprietarii nu erau obligați să notifice pe chiriași în

vederea încheierii unui contract de închiriere conform art. 10 și art. 11 din

O.U.G. nr. 40/1999; situație în care soluția instanței de apel este legală și

temeinică.

Din culpa părților s-a dispus și

evacuarea acestora în condițiile în care, în calitate de chiriași au produs

stricăciuni locuinței, astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică, la

care nici una din părți nu a formulat obiecțiuni.

În consecință, criticile formulate

în recurs nu pot fi reținute.

Față de cele de mai

sus, recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de petenții C.V., C.G., C.I. și C.M. împotriva deciziei nr. 150/A din

30 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2005.