ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4988/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificarea formulată la 11 februarie 2002, P.E., T.S.N., G.M.M., A.V. și Ș.M. au solicitat SC P. SA, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, în calitate de moștenitori legali ai autoarei I.S.A., restituirea în natură a imobilului situat în comuna Ostrov, cartier Buceag, județul Constanța, compus din teren în suprafață de 2216 mp și hală de producție (fabrică de egrenat bumbac) precum și utilajele și instalațiile aferente acesteia. Întrucât unitatea deținătoare nu s-a conformat dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în redactarea anterioară republicării, aceleași solicitări au fost reiterate prin acțiunea formulată la 14 august 2002, în contradictoriu cu SC P. SA.

La 18 octombrie 2002, reclamanții au solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți și a Primăriei comunei Ostrov, Primăriei Buceag, Consiliului local al comunei Ostrov, C.N.A.F.P. și a Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, completându-și totodată acțiunea sub aspectul solicitării de a se constata nulitatea absolută a Ordinului Ministrului Agriculturii nr. 267 din 10 aprilie 2003 și obligarea C.N.A.F.P. de a le restitui în natură imobilul. La 29 ianuarie 2003, reclamanții și-au completat din nou acțiunea, solicitând anularea deciziei nr. 102 din 19 decembrie 2002, emisă de SC P. SA pe parcursul soluționării cauzei, prin care li s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului.

Investit cu soluționarea litigiului, Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința nr. 822 din 24 iunie 2004, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu Primăria comunei Ostrov și Primăria Buceag, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de capacitate de folosință. A respins acțiunea formulată în contradictoriu cu Consiliul local Ostrov, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A admis în parte acțiunea, astfel cum a fost completată și a anulat decizia nr. 102 din 19 decembrie 2002, emisă de pârâta SC P. SA. A respins cererea de restituire în natură și a obligat pârâta SC P. SA să emită decizie în sensul acordării de despăgubiri, pentru imobilul din comuna Ostrov, sat Buceag, județul Constanța, compus din teren în suprafață de 2216 mp și construcție, hală de producție, în suprafață construită de 200 mp.

A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și C.N.A.F.P., ca inadmisibilă. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că imobilul în litigiu, construcție și teren, astfel cum a fost individualizat prin raportul de expertiză întocmit în cauză, a fost naționalizat abuziv prin Legea nr. 119/1948, fără un titlu valabil, întrucât întreprinderea în cauză nu îndeplinea la data preluării, criteriile prevăzute de lege pentru a fi naționalizată. În ce-i privește pe reclamanți, s-a reținut că aceștia au făcut dovada că sunt moștenitorii persoanei fizice, asociat al persoanei juridice ce deținea imobilul, la data preluării abuzive și ca atare, au vocația la restituire.

S-a mai reținut că, în baza dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 10/2001, reclamanților li se cuvin doar măsuri reparatorii în echivalent, constând în acțiuni acordate cu precădere la societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate sau cu prioritate la o altă societate comercială, funcțională pe piața de capital. Prin decizia nr. 415/C din 25 martie 2005, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, a respins ca nefondat apelul pârâtei SC P. SA și admițând apelul reclamanților, a anulat în parte sentința iar pe fond a admis în tot acțiunea, a anulat dispoziția nr. 102 din 19 decembrie 2002 emisă de SC P. SA și a obligat pârâtele SC P. SA și C.N.F.P. la restituirea în natură a imobilului situat în comuna Ostrov, sat Buceag, județul Constanța, compus din teren în suprafață de 2.216 mp și construcție.

A respins ca inadmisibilă cererea de anulare a Ordinului nr. 267 din 10 aprilie 2003 al Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor. A menținut dispozițiile sentinței referitoare la lipsa calității procesuale de folosință a Primăriei comunei Ostrov și a Primăriei Buceag și lipsa calității procesuale pasive a Consiliului local Ostrov. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 18 lit. a) teza 2 din Legea nr. 10/2001, reclamanții fiind îndreptățiți la restituirea în natură, întrucât autoarea lor era unic proprietar al întreprinderii naționalizate. În ceea ce privește cererea de anulare a ordinului prin care Ministerul Agriculturii a dispus asupra bunului imobil litigios, s-a reținut că verificarea legalității acestuia, nu poate face decât obiectul controlului judecătoresc al instanței de contencios administrativ.

În cauză, a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., pârâta C.N.A.F.P. care, susține în esență că imobilul în litigiu face parte integrantă din amenajarea piscicolă Buceag și este deținut în administrare de SC P. SA fiind preluat de recurentă prin Ordinul nr. 267/2003, de la Agenția Domeniilor Statului. Se mai susține că, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, terenul aparține domeniului public și este inalienabil, insesizabil și imprescriptibil. Pe de altă parte, se mai arată, avându-se în vedere atribuțiile C.N.A.F.P., stabilite în mod expres prin dispozițiile art. 9 și art. 10 din Legea nr. 192/2001, o eventuală retrocedare a imobilului, ar avea consecințe negative în domeniul protejării fondului piscicol.

Recursul se privește ca nefondat urmând a fi respins în considerarea argumentelor ce succed. Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998, fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România este parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat. Potrivit alin. (2) al textului, bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.

Totodată, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire. Or, în speță, din probele administrate rezultă că întreprinderea A.S.I. din comuna Ostrov, sat Buceag, județul Constanța, fostă proprietate a autoarei reclamanților nu îndeplinea cerințele prevăzute prin chiar Legea nr. 119/1948, pentru a fi supusă naționalizării, întrucât funcționa cu doar 3 mașini și 6 salariați și dezvolta o forță motrice de sub 20 H.P., condiție prevăzută de lege pentru întreprinderile ce urmau a fi naționalizate (a se vedea în acest sens, adresa nr. 122830 din 20 februarie 1942 a Ministerului Economiei Naționale, f. 10, dosar 4385/2002 al Tribunalului Constanța).

Pe de altă parte, nici obiectul de activitate al întreprinderii, fabrică de egrenat bumbacul, nu se înscria în ipoteza normei legale. Ca atare, cum preluarea s-a făcut fără titlu valabil, autoarea reclamanților nu a pierdut niciodată dreptul de proprietate asupra imobilului, care poate face obiectul legii speciale de reparație și respectiv devoluțiunii succesorale. În ce privește restituirea în natură, în mod corect a reținut instanța de control judiciar că, situația în care persoana îndreptățită era unic asociat al persoanei juridice proprietară a imobilului, se înscrie ca o excepție de la dispozițiile art. 18 din lege, potrivit cărora, în cazurile enumerate, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent.

Or, calitatea de unic proprietar al A.I. rezultă din chiar procesul verbal întocmit la 18 iunie 1948, prin care întreprinderea A.S.I., a fost efectiv preluată. Așa fiind, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de C.N.A.F.P., împotriva deciziei civile nr. 415/C din 25 martie 2005 a Curții de Apel Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2006.