ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7075/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Primarul comunei Ostrov, județul Constanța, a emis dispoziția nr. 541 din 21 iulie 2004, prin care a respins cererea formulată de F. Constanța, obiect al notificării nr. 790/2001 trimisă Primăriei comunei Ostrov potrivit procedurii prevăzută de Legea nr. 10/2001, privind restituirea în natură a unui imobil compus din o casă de locuit, două magazii pentru cereale și terenul aferent, cu motivarea că nu a fost depus actul original de proprietate, una dintre magazii a fost demolată de C. Ostrov, iar cealaltă magazie este în posesia notificatoarei, care a închiriat-o unei firme din Călărași. F. Constanța a contestat în justiție dispoziția de mai sus, susținând că a făcut dovada dreptului de proprietate pretins, ceea ce impune anularea dispoziției și restituirea în natură a bunurilor imobile cerute sau acordarea măsurii reparatorii prin echivalent constând în contravaloarea acestora.

Contestația a fost respinsă prin sentința civilă nr. 694 din 9 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă, hotărâre care, prin respingerea apelului declarat de către F. Constanța, a fost păstrată prin decizia nr. 111/c din 2 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. F. Constanța a declarat recurs, susținând că instanța de apel a încălcat Legea nr. 10/2001, deoarece a lipsit-o de dreptul său de proprietate ca urmare a înlăturării nejustificate a constatărilor raportului de expertiză tehnică întocmit în primă instanță, a refuzului de a ordona o nouă expertiză tehnică și a neclarificării confuziilor provocate de Primăria Ostrov prin indicarea repetată a unor adrese și nume de străzi diferite.

Recursul este întemeiat pentru cele ce succed: Potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite. În speță însă nu poate fi exercitat controlul judiciar pentru că situația de fapt nu este pe deplin lămurită. Astfel, în privința amplasamentului terenului și a unei construcții, instanța de apel a hotărât în urma cercetării unor înscrisuri, înlăturând raportul de expertiză tehnică efectuat în primă instanță pentru considerentul că „nu a fost întocmit de un specialist topograf”, neobservând însă că unele din înscrisuri emanau de la una din părți, fiind contestate de altă parte.

Ca urmare, se impunea cu necesitate identificarea corectă a imobilului în litigiu, care, în condițiile concrete ale cauzei, nu putea fi făcută decât prin intermediul unei expertize de specialitate, cu atât mai mult cu cât necesitatea probei fusese acceptată încă din faza judecății în primă instanță, dar lucrarea a fost făcută de un nespecialist. Așadar, instanța de apel avea obligația de a pune în discuția părților refacerea raportului de expertiză ori chiar de a ordona din oficiu asemenea lucrare. Numai astfel ar fi fost respectate dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cu care judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii.

Or, procedând în modul arătat, instanța de apel a încălcat dispozițiile legale mai sus enunțate, ceea ce constituie temei de recurs conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În consecință, recursul va fi admis, decizia atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare la aceeași curte de apel, care va proceda la identificarea neechivocă a imobilului în litigiu și, după clarificarea deplină a situației de fapt, va stabili regimul juridic al acestuia, scop în care va ordona efectuarea unei expertize de specialitate, așa cum s-a mai arătat, precum și, dacă va găsi necesar, orice alt mijloc legal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta F. Constanța împotriva deciziei nr. 111/c din 2 aprilie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2007.