ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7075/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Primarul comunei Ostrov, județul

Constanța, a emis dispoziția nr. 541 din 21 iulie 2004, prin care a respins

cererea formulată de F. Constanța, obiect al notificării nr. 790/2001 trimisă

Primăriei comunei Ostrov potrivit procedurii prevăzută de Legea nr. 10/2001,

privind restituirea în natură a unui imobil compus din o casă de locuit, două

magazii pentru cereale și terenul aferent, cu motivarea că nu a fost depus

actul original de proprietate, una dintre magazii a fost demolată de C. Ostrov,

iar cealaltă magazie este în posesia notificatoarei, care a închiriat-o unei

firme din Călărași.

F. Constanța a contestat în justiție

dispoziția de mai sus, susținând că a făcut dovada dreptului de proprietate

pretins, ceea ce impune anularea dispoziției și restituirea în natură a

bunurilor imobile cerute sau acordarea măsurii reparatorii prin echivalent

constând în contravaloarea acestora.

Contestația a fost respinsă prin

sentința civilă nr. 694 din 9 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Constanța,

secția civilă, hotărâre care, prin respingerea apelului declarat de către F.

Constanța, a fost păstrată prin decizia nr. 111/c din 2 aprilie 2007 pronunțată

de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă

și asigurări sociale.

F. Constanța a declarat recurs,

susținând că instanța de apel a încălcat Legea nr. 10/2001, deoarece a lipsit-o

de dreptul său de proprietate ca urmare a înlăturării nejustificate a

constatărilor raportului de expertiză tehnică întocmit în primă instanță, a

refuzului de a ordona o nouă expertiză tehnică și a neclarificării confuziilor

provocate de Primăria Ostrov prin indicarea repetată a unor adrese și nume de

străzi diferite.

Recursul este întemeiat pentru cele

ce succed:

Potrivit art. 314 C. proc. civ.,

Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate

cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a

legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.

În speță însă nu poate fi exercitat

controlul judiciar pentru că situația de fapt nu este pe deplin lămurită.

Astfel, în privința amplasamentului

terenului și a unei construcții, instanța de apel a hotărât în urma cercetării

unor înscrisuri, înlăturând raportul de expertiză tehnică efectuat în primă instanță

pentru considerentul că „nu a fost întocmit de un specialist topograf”,

neobservând însă că unele din înscrisuri emanau de la una din părți, fiind

contestate de altă parte.

Ca urmare, se impunea cu necesitate

identificarea corectă a imobilului în litigiu, care, în condițiile concrete ale

cauzei, nu putea fi făcută decât prin intermediul unei expertize de

specialitate, cu atât mai mult cu cât necesitatea probei fusese acceptată încă

din faza judecății în primă instanță, dar lucrarea a fost făcută de un

nespecialist.

Așadar, instanța de apel avea

obligația de a pune în discuția părților refacerea raportului de expertiză ori

chiar de a ordona din oficiu asemenea lucrare.

Numai astfel ar fi fost respectate

dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cu care judecătorii au

îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice

greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și

prin aplicarea corectă a legii.

Or, procedând în modul arătat,

instanța de apel a încălcat dispozițiile legale mai sus enunțate, ceea ce

constituie temei de recurs conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În consecință, recursul va fi admis,

decizia atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare la

aceeași curte de apel, care va proceda la identificarea neechivocă a imobilului

în litigiu și, după clarificarea deplină a situației de fapt, va stabili

regimul juridic al acestuia, scop în care va ordona efectuarea unei expertize

de specialitate, așa cum s-a mai arătat, precum și, dacă va găsi necesar, orice

alt mijloc legal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta F. Constanța împotriva deciziei nr. 111/c din 2 aprilie 2007 a

Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și

asigurări sociale.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie

2007.