ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4119/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Judecătoria S. sub nr. 1255 din 14 august 2002, reclamanții E.P., E.N., T.G. și

I.M.A., au chemat în judecată pârâtele SC S. SA, A.P.A.P.S., P.O.S., solicitând

ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului

de vânzare-cumpărare de acțiuni și a contractului de schimb a certificatelor de

proprietate contra acțiuni, intervenite între părți, având ca obiect imobilul

situat în Sinaia, Bd. Carol, jud. Prahova.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că imobilul a aparținut numitului N.G.E., fratele bunicului

reclamanților, fiind dobândit în baza Ordonanței de adjudecare din 13 februarie

1920, și că prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni și contractul de

schimb, imobilul a fost înstrăinat deși statul nu a avut niciodată calitatea de

proprietar, întrucât a preluat imobilul în mod abuziv.

Tribunalul Prahova, secția comercială

și contencios administrativ, prin sentința nr. 3784 din 4 decembrie 2003 a

respins excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei de interes

și excepția lipsei calității procesuale pasive a A.P.A.P.S., excepții invocate

de A.P.A.P.S. Pe fond a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată, cu obligarea

reclamanților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 15.000.000 lei,

către SC S. SA.

S-a reținut, în ce privește fondul

cauzei, că nu au incidență în speță prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare acțiuni și a

contractului de schimb de acțiuni contra certificate de proprietate, întrucât

obiectul acestor contracte nu privește un imobil preluat fără titlu, ci bunuri

mobile, acțiuni și certificate de proprietate.

Pe de altă parte, pârâta SC S. SA nu

deține în patrimoniu imobilul în litigiu, întrucât a fost admisă acțiunea

formulată de alți moștenitori, în alt dosar, și V.R. a fost restituită în

natură fiind anulate actele de privatizare.

Apelul declarat de reclamanți a fost

respins de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și contencios administrativ,

prin decizia nr. 218 din 15 martie 2004, instanța reținând că susținerile privind

necompetența secției comerciale sunt nefondate, întrucât acțiunea avea ca

obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni și certificate de

proprietate, care sunt contracte comerciale.

Împotriva acestei decizii,

reclamanții au declarat recurs invocând art. 304 pct. 3, susținând că instanța

comercială nu avea competența soluționării cauzei, ce avea ca obiect

restituirea unui imobil în temeiul Legii nr. 10/2001, instanța competentă fiind

secția civilă a Tribunalului Prahova, care de altfel a și soluționat o acțiune

identică privind același imobil, dar formulată de alți moștenitori a lui N.G.E.

Recursul este nefondat, pentru

următoarele motive:

Curtea de Apel Ploiești a respins

întemeiat susținerile reclamanților, reiterate și prin recurs, privind

necompetența instanței comerciale în raport de obiectul cererii.

În adevăr, reclamanții au cerut să

se dispună constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare de

acțiuni și de schimb certificate de proprietate contra acțiuni.

Aceste contracte încheiate de F.P.S.

și F.P.P. III Transilvania, în cadrul operațiunii de privatizare a societăților

comerciale, cu A.P. SC S. SA, au o natură comercială, astfel că întemeiat au

fost soluționate de instanțele comerciale.

Prin aceste contracte s-au

înstrăinat acțiuni deținute de stat, către societăți comerciale și nu active,

respectiv imobilul V.R. ce a aparținut lui N.G.E. De altfel, acest imobil nici

nu mai este în proprietatea SC S. SA fiind revendicat de alți moștenitori, în

cadrul altei acțiuni și restituit acestora.

Ca urmare, hotărârea pronunțată

fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins, ca nefondat.

În temeiul art. 274 C. proc. civ.,

recurenții urmează să fie obligați la plata sumei de 15.000.000 lei cheltuieli

de judecată, reprezentând onorariu de avocat către SC S. SA Sinaia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de E.P. și E.N., T.G. și I.M.A. prin E.P., împotriva deciziei nr. 218

din 15 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurenții la plata sumei de

15.000.000 lei cheltuieli de judecată către SC S. SA Sinaia.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 20 septembrie 2005.