ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4119/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria S. sub nr. 1255 din 14 august 2002, reclamanții E.P., E.N., T.G. și I.M.A., au chemat în judecată pârâtele SC S. SA, A.P.A.P.S., P.O.S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni și a contractului de schimb a certificatelor de proprietate contra acțiuni, intervenite între părți, având ca obiect imobilul situat în Sinaia, Bd. Carol, jud. Prahova. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că imobilul a aparținut numitului N.G.E., fratele bunicului reclamanților, fiind dobândit în baza Ordonanței de adjudecare din 13 februarie 1920, și că prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni și contractul de schimb, imobilul a fost înstrăinat deși statul nu a avut niciodată calitatea de proprietar, întrucât a preluat imobilul în mod abuziv.

Tribunalul Prahova, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința nr. 3784 din 4 decembrie 2003 a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale pasive a A.P.A.P.S., excepții invocate de A.P.A.P.S. Pe fond a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 15.000.000 lei, către SC S. SA. S-a reținut, în ce privește fondul cauzei, că nu au incidență în speță prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare acțiuni și a contractului de schimb de acțiuni contra certificate de proprietate, întrucât obiectul acestor contracte nu privește un imobil preluat fără titlu, ci bunuri mobile, acțiuni și certificate de proprietate.

Pe de altă parte, pârâta SC S. SA nu deține în patrimoniu imobilul în litigiu, întrucât a fost admisă acțiunea formulată de alți moștenitori, în alt dosar, și V.R. a fost restituită în natură fiind anulate actele de privatizare. Apelul declarat de reclamanți a fost respins de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia nr. 218 din 15 martie 2004, instanța reținând că susținerile privind necompetența secției comerciale sunt nefondate, întrucât acțiunea avea ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni și certificate de proprietate, care sunt contracte comerciale.

Împotriva acestei decizii, reclamanții au declarat recurs invocând art. 304 pct. 3, susținând că instanța comercială nu avea competența soluționării cauzei, ce avea ca obiect restituirea unui imobil în temeiul Legii nr. 10/2001, instanța competentă fiind secția civilă a Tribunalului Prahova, care de altfel a și soluționat o acțiune identică privind același imobil, dar formulată de alți moștenitori a lui N.G.E. Recursul este nefondat, pentru următoarele motive: Curtea de Apel Ploiești a respins întemeiat susținerile reclamanților, reiterate și prin recurs, privind necompetența instanței comerciale în raport de obiectul cererii. În adevăr, reclamanții au cerut să se dispună constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni și de schimb certificate de proprietate contra acțiuni.

Aceste contracte încheiate de F.P.S. și F.P.P. III Transilvania, în cadrul operațiunii de privatizare a societăților comerciale, cu A.P. SC S. SA, au o natură comercială, astfel că întemeiat au fost soluționate de instanțele comerciale. Prin aceste contracte s-au înstrăinat acțiuni deținute de stat, către societăți comerciale și nu active, respectiv imobilul V.R. ce a aparținut lui N.G.E. De altfel, acest imobil nici nu mai este în proprietatea SC S. SA fiind revendicat de alți moștenitori, în cadrul altei acțiuni și restituit acestora. Ca urmare, hotărârea pronunțată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins, ca nefondat. În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenții urmează să fie obligați la plata sumei de 15.000.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat către SC S. SA Sinaia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de E.P. și E.N., T.G. și I.M.A. prin E.P., împotriva deciziei nr. 218 din 15 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Obligă recurenții la plata sumei de 15.000.000 lei cheltuieli de judecată către SC S. SA Sinaia. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 20 septembrie 2005.