ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4209/2005

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 2748 din 26 mai

2004, rejudecând în fond după casare cu trimitere, Judecătoria Buzău a admis în

parte acțiunea reclamantei SC A. SA Buzău și a obligat pârâta SC F.M. SRL

București, sucursala Brăila, să plătească acesteia 16.239 dolari S.U.A., cu titlu

de debit restant și 16.239 dolari S.U.A., cu titlu de penalități de întârziere.

Prin aceeași sentință, capătul de

cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor interese a fost respins.

S-a reținut că prin cererea

înregistrată la data de 14 aprilie 2003, reclamanta a solicitat obligarea

pârâtei la plata debitului restant constând în contravaloarea unor semințe de

rapiță, floarea soarelui, porumb și pesticide livrate acesteia, facturate și

neachitate, a penalităților de întârziere și a daunelor interese, dobânzi

comerciale calculate la scontul B.N.R.

La termenul de judecată din 5 august

2003 pârâta a recunoscut debitul constând în contravaloare marfă, dar a

precizat că nu este de acord cu modul de calcul al penalităților de întârziere

și a daunelor interese.

În cauză a fost efectuată o

expertiză contabilă, completată cu răspunsul la obiecțiuni.

Pentru a admite, în parte acțiunea,

prima instanță a avut în vedere actele dosarului și recunoașterea pârâtei,

precum și împrejurarea că acordarea dobânzii comerciale ar reprezenta o

îmbogățire fără just temei al reclamantei.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 93 din 18 martie

2005, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanțe și

a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a obligat pârâta la plata

sumei de 1.425 dolari S.U.A. cu titlu de debit, în loc de 16.239 dolari S.U.A.

și 6.397,61 dolari S.U.A. cu titlu de penalități contractuale, în loc de 16.239

dolari S.U.A.

Totodată, pârâta a mai fost obligată

și la plata sumei de 184.277.973 lei, reprezentând contravaloarea facturilor,

plus dobânda legală de la data scadenței și până la achitarea debitului.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

au declarat recurs atât pârâta, cât și reclamanta.

Pârâta nu a timbrat anticipat taxele

de timbru datorate.

Drept urmare aceasta a fost citată

cu mențiunea de a depune 8.827.766 lei taxă judiciară de timbru și 50.000 lei

timbru judiciar.

La termenul de judecată din 22

septembrie 2005, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, s-a

constatat că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare, procedural

comunicată acesteia.

În consecință, recursul declarat de

pârâtă va fi anulat ca netimbrat.

Reclamanta a susținut că decizia

pronunțată în apel este netemeinică și nelegală, formulând următoarele critici:

- în mod eronat instanța de apel a

apreciat că facturile din 29 noiembrie 2001 și 14 ianuarie 2001 nu au făcut

obiectul pretenției deduse judecății;

- aceeași instanță nu a motivat

neconcludența primului raport de expertiză, nu s-a pronunțat cu privire la

obiecțiunile la raportul de expertiză sub aspectul menționat și suma de

497.265.966 lei recunoscută de pârâtă;

- în mod greșit a fost redus cuantumul

cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță.

În concluzie, reclamanta a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei atacate, respingerea apelului și

menținerea hotărârii primei instanțe.

Examinând hotărârea atacată prin

prisma criticilor formulate de această parte, se constată următoarele:

Facturile menționate de reclamantă

nu fac obiectul cererii introductive de instanță (dosarul nr. 1637/2003). Ori,

instanța de judecată este obligată a se pronunța în limitele sesizării, așa

încât recursul se constată a fi nefondat sub aspectul primei critici.

Noua expertiză contabilă a fost

dispusă în condițiile art. 212 C. proc. civ. Reclamanta, prin reprezentant, a

fost de acord cu efectuarea unei noi expertize contabile (dosarul nr. 6547/2004

al Curții de Apel Ploiești). Obiecțiunile formulate de reclamantă la raportul

de expertiză, vizând omisiunea includerii celor două facturi menționate de

către aceasta, au fost corect respinse de instanță în considerarea împrejurării

că acestea nu au făcut obiectul acțiunii. Ca atare, recursul se constată a fi

nefondat și sub aspectul acestor critici.

Reducând cheltuielile de judecată

acordate reclamantei, corespunzător admiterii în parte a acțiunii, instanța de

control judiciar a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 276 C. proc.

civ., așa încât recursul se constată a fi neîntemeiat și sub aspectul acestei

din urmă critici.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă și

va anula, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta SC A. SA Buzău, împotriva deciziei nr. 93 din 18 martie

2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ.

Anulează ca netimbrat recursul

declarat de pârâta SC F.M. SRL, județul Brăila împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 22 septembrie 2005.