ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6699/2005

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a V-a

civilă și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 398 din 25 mai

2000 a respins acțiunea promovată de reclamantul B.V. și s-a luat act de renunțarea

la judecată față de pârâta C.R.

S-a reținut că imobilul în litigiu a

trecut în proprietatea Statului cu titlu și că au fost aplicate corect

dispozițiile art. I din Decretul nr. 92/1950.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia civilă nr. 747 din 28 noiembrie 2000 a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamantul B.V. împotriva sentinței civile nr. 398

din 25 mai 2000 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios

administrativ, cu motivarea că imobilul în litigiu a intrat în proprietatea

statului cu titlu.

Curtea Supremă de Justiție, prin

decizia civilă nr. 4867 din 23 octombrie 2001 a admis recursul declarat de

reclamantul B.V. împotriva deciziei civile nr. 747 A din 28 noiembrie 2000 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă, și a sentinței civile nr. 398

din 25 mai 2000 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios

administrativ, pe care le-a casat și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași

tribunal.

Intervenienții U.H.J., P.D.M., P.Ș.,

S.D., S.G. și P.P. au formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 322 alin. (1)

pct. 5 C. proc. civ., susținând că instanța supremă investită cu soluționarea

recursului promovat de către reclamant a infirmat ambele hotărâri judecătorești

pronunțate în cauză, pe care le-a casat și a trimis cauza spre rejudecare

primei instanțe și, procedând potrivit dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., a

evocat fondul, statuând că în speță era aplicabil art. II din Decretul nr. 92/1950,

apreciindu-se greșit că imobilul în litigiu a fost preluat de Stat fără titlu

valabil.

Curtea, analizând decizia a cărei

revizuire se cere prin prisma criticilor formulate, a reținut că cererea de

revizuire este inadmisibilă.

Din economia dispozițiilor art. 322 C.

proc. civ., rezultă că sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în

apel sau prin neapelare, cât și hotărârile pronunțate de instanța de recurs

atunci când evocă fondul.

Cum prin decizia a cărei revizuire

se cere au fost casate cu trimitere spre rejudecare hotărârile pronunțate de

către instanțele de fond și apel, deci fără a se evoca fondul, cererea de

respingere este inadmisibilă în raport cu dispozițiile legale invocate, urmând

să fie respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 13 septembrie 2005.