ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 9/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta A.P.A.P.S. a chemat în

judecată la Judecătoria Tulcea pe pârâții SC C.D.C. SRL Tulcea și S.L.

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea

acestora, în solidar, la îndeplinirea obligației de a realiza investițiile pe

care și le-au asumat prin clauza 8.9 alin. (7) și anexa contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni din 18 aprilie 2000 modificat și completat prin

actele adiționale iulie 2000 și 14 decembrie 2000 cu scadența la 1 august 2001

precum și la plata în solidar, a acelorași, a sumei de 133.350.000 lei

reprezentând penalități de întârziere pentru nerespectarea obligației asumate,

calculate conform art. 8.9 pct. 8 din același contract.

Prin sentința nr. 2893 din 26

octombrie 2004, Judecătoria Tulcea a admis acțiunea reclamantei astfel cum a

fost formulată.

În apelurile declarate de pârâți

împotriva sentinței Curții de Apel Constanța prin decizia nr. 242 din 6 mai

2005 admițându-le a constatat că litigiul în cauză are un obiect neevaluabil în

bani și în raport de valoarea acestuia 10.192.725 lei competența de soluționare

a cauzei în fond revine tribunalului și nu judecătoriei. Ca urmare anulând

sentința nr. 2893/2004 a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului.

Împotriva deciziei a declarat recurs

reclamanta-intimată A.V.A.S. care susține că în mod greșit cauza a fost trimisă

spre soluționare Tribunalului câtă vreme unul din capetele de cerere este

obligarea la penalități în sumă de 133.350.000 lei (sub un miliard) și ca atare

competența de soluționare a cauzei revine judecătoriei, capătul doi de cerere,

neevaluabil în bani susține recurenta, fiind accesoriu urmează soarta cererii

principale. Critica este neîntemeiată și recursul se va respinge, ca nefondat.

Atât primul capăt al cererii privind

obligarea la realizarea investițiilor asumate prin contract art. 8.9 pct. 7 (în

sumă de 1.543.000.000 lei) cât și al doilea capăt neevaluabil în bani, conform

obiectului contractului este mai mare de un miliard în mod corect a apreciat

Curtea de Apel prin decizia recurată că în fond competența de soluționare a

cauzei revine Tribunalului, conform prevederilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ., astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 138/2000.

Față de considerentele ce preced,

Curtea:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 200/ COM din 30 iunie

2005 a Curții de Apel Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 10 ianuarie 2006.