ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5904/2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5904/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 8 ianuarie 2004, reclamanta SC F. SA Buzău a chemat în judecată pârâtul M.A.I.

– D.J. și U.M. Buzău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie

obligată la plata sumei de 386.075.975 lei, reprezentând penalități de întârziere

ca urmare a nedecontării la termen a contravalorii energiei termice furnizate.

În susținerea pretențiilor

reclamanta a arătat că în baza contractului, a furnizat pârâtei U.M. energie

termică achitată cu întârziere, fapt recunoscut de către debitoare prin adresa

din 8 ianuarie 2003 și prin procesul verbal încheiat cu ocazia concilierii

prealabile.

Pârâtul M.A.I. a formulat cerere de

chemare în garanție a G.Ș.M.S. Buzău, beneficiara unei cote de 36 % din energia

termică furnizată protocolului încheiat.

La rândul său G.Ș.M.S. Buzău a

formulat cerere de chemare în garanție a P.B., întrucât finanțarea sa depinde

de P.B., care în conformitate cu H.G. nr. 538 din 7 iunie 2001 au obligația

asigurării finanțării investițiilor de învățământ preuniversitar și întrucât nu

au fost asigurate fondurile necesare nu s-a putut achita facturile de energie

termică.

Judecătoria Buzău prin sentința nr. 2185

din 26 aprilie 2004 a admis acțiunea reclamantei obligând pârâta U.M. Buzău la

plata sumei de 386.075.975 lei penalități de întârziere. De asemenea s-a admis

cererea de chemare în garanție a G.Ș.M.S. Buzău, obligându-l la plata sumei de

180.326.398 lei penalități de întârziere, anulând ca netimbrată cererea de

chemare în garanție formulată de acesta împotriva P.B.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada furnizării energiei

termice fapt confirmat de beneficiara U.M. Buzău unitate fără personalitate

juridică aparținând M.A.I., iar potrivit clauzei penale datorează penalități de

întârziere.

De asemenea s-a mai reținut că în

baza protocolului din 4 martie 1999, G.

ș.

M.S.

Buzău a primit o cotă de 36 % din energia termică furnizată astfel că pentru

dauna produsă urmare plății penalităților de întârziere va suporta procentual

cu cantitatea furnizată.

Împotriva soluției instanței de fond

au promovat apel pârâta și chemata în garanție.

M.A.I. în criticile formulate a

susținut că din fondurile prezentate de reclamantă nu rezultă data și dovada

primirii de către consumator, astfel că nu puteau fi calculate penalități de

întârziere, iar pe de altă parte există mari erori de calcul.

G.Ș.M.S. Buzău a arătat că în mod

eronat i-a fost anulată cererea de chemare în garanție întrucât art. 2 din

Legea nr. 500/2002 a F.P. și art. 17 din Lega nr. 146/1997 îl scutesc de plata

taxei de timbru.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 704 din 5 octombrie

2004 a admis apelul chematului în garanție G.Ș.M.S. Buzău a schimbat în parte

sentința apelată și a admis cererea de chemare în garanție a P.B., pe care a

obligat-o la plata sumei de 180.326.398 lei în locul apelantului.

Totodată a fost respins ca nefondat

apelul M.A.I.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut că înscrisurile depuse de reclamantă

rezultă data facturilor și dovada primirii lor de către consumator, dovezile de

achitare a acestora cu întârziere și nu s-a depus un contracalcul cu care să

demonstreze erorile pe care le reclamă.

De asemenea, instanța de apel a

reținut că în mod greșit instanța de fond a anulat cererea de chemare în

garanție, întrucât în adevăr este scutit de plata taxei de timbru, iar pe fond

nu se poate reține culpa acestuia întrucât a primit cu întârziere fondurile

necesare, P.B. fiind cea care finanțează instituțiile de învățământ

preuniversitar.

Împotriva soluției instanței de apel

au declarat recurs M.A.I. pentru U.M. Buzău cât și P.B.

Criticile pârâtului M.A.I. vizează

aspecte de netemeinicie respectiv faptul că nu s-au produs dovezi privind

achitarea cu întârziere a facturilor, nu există un calcul în conformitate cu

clauzele contractului privind modalitățile de plată.

P.B. critică soluția instanței de

apel invocând aspecte de nelegalitate, respectiv modul de aplicare a

dispozițiilor H.G. nr. 538/2001, care stabilea finanțarea instituțiilor de

învățământ preuniversitar începând cu anul 2001.

Recursul M.A.I. este nefondat.

Potrivit art. 304 C. proc. civ.,

modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de

nelegalitate în situații limitativ prevăzute de lege.

Criticile privind modul de calcul al

penalităților de întârziere față de data primirii facturilor și achitării

acestora, în lipsa unui contracalcul, vizează aspecte de netemeinicie, respectiv

constatări pe situații de fapt care scapă controlului de legalitate fiind

atributul exclusiv al instanței fondului și apelului dat fiind caracterul său

devolutiv.

Recursul P.B. este întemeiat.

Protocolul invocat de pârâtul G.Ș.M.S.

a fost încheiat la 1 mai 1999 și nu a fost reînnoit așa cum prevedea alin. (1)

al art. 2.

Este adevărat că s-a depus la

dosarul cauzei punctajul privind plata contravalorii energiei termice pe

perioada 1 noiembrie 2000 – 31 martie 2002 numai că G.Ș.M.S. nu a făcut dovada respectării

dispozițiilor H.G. nr. 538/2001, în sensul că nu a transmis situația

furnizărilor de energie termică pe anul 2001 cu procentele necesare pentru a se

aloca de la bugetul local fondurile necesare.

De altfel pentru anul 2000 G.Ș.M.S.

nu are convenție încheiată cu U.M. Buzău, iar pe de altă parte nu s-au

respectat nici dispozițiile privind efectuarea plăților stabilite în protocol,

respectiv emiterea de facturi pe baza cotelor părți stabilite însoțite de

copiile facturilor de la furnizori.

În aceste condiții nu se poate

reține vreo culpă în sarcina P.B. atâta timp cât sumele nici nu apar

evidențiate în documentele fiscale.

Față de cele arătate, văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.A.I.

București pentru U.M. Buzău, împotriva deciziei nr. 704 din 5 octombrie 2004 a

Curții de Apel Ploiești, ca nefondat.

Admite recursul chematei în garanție

P.B. declarat împotriva aceleiași decizii.

Modifică decizia în sensul că respinge

apelul declarat de chemata în garanție G.Ș.M.S. Buzău, împotriva sentinței nr. 2185

din 26 aprilie 2004 a Judecătoriei Buzău, privind cererea de chemare în

garanție.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 9 decembrie 2005.