ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5688/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel

Constanța, Comisia de cercetare a averilor și înregistrată sub nr. 1/2004,

Autoritatea Națională de Control, Garda Financiară, Comisariatul General, a

solicitat cercetarea averii funcționarului public M.B., comisar în cadrul

Gărzii Financiare Constanța în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 115/1996.

La cerere s-a atașat sesizarea unor foști

comisari, dar nesemnată de aceștia, declarația de avere din anul 2004 și nota

explicativă a comisarului în cauză privind modul în care și-a exercitat

atribuțiile de serviciu.

În sesizarea nesemnată și atașată la

cerere se menționează că funcționarul public M.B., împreună cu mama sa a

dobândit bunuri mobile și imobile a căror valoare ar depăși cu mult veniturile

realizate de aceștia.

Prin sentința civilă nr. 1 din 14

octombrie 2004 a Curții de Apel Constanța, în baza art. 11și art. 31 din Legea nr.

115/1996 cu referire la art. 133 C. proc. civ. s-a constatat nulă cererea

Autorității Naționale de Control, Garda Financiară, Comisariatul General

privind controlul averii funcționarului public M.B.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că potrivit art. 11 din Legea nr. 115/1996 în cererea de

cercetare se vor indica în mod obligatoriu dovezile pe care se întemeiază și

sursele de unde acestea pot fi solicitate sau poate fi însoțită de acte

doveditoare.

Întrucât, la cererea de cercetare au fost

atașate declarația de avere din anul 2004 a cercetatului, sesizarea unor foști

comisari ai Gărzii Financiare Constanța, dar nesemnată de aceștia și nota

explicativă a comisarului M.B. privind exercitarea atribuțiilor de serviciu,

Comisia a solicitat Autorității Naționale de Control, Garda Financiară,

Comisariatul General să completeze cererea conform art. 11 din Legea nr. 115/1994

și a invitat pentru a fi ascultate persoanele ale căror nume sunt menționate în

sesizare.

Prin adresa nr. 104290 din 9 septembrie 2004,

Autoritatea Națională de Control, Garda Financiară, Comisariatul General a

comunicat că nu deține alte documente în afara celor transmise, iar persoanele

menționate în sesizarea nesemnată, respectiv D.C., R.I.M., M.A., H.D.N., T.I. au

declarat că sesizarea nu le aparține și nu o însușesc.

Față de împrejurarea că sesizările

anonime nu pot conduce la o acțiune de control al averii, că cererea este neconformă

cu cerințele art. 11 din Legea 115/1996, avându-se în vedere și dispozițiile

art. 31 din această lege, cât și prevederile art. 133 C. proc. civ. s-a constatat

că cererea este nulă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs în termen legal Autoritatea Națională de Control, Garda Financiară, Comisariatul

General, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticii aduse instanței

se susține că prin hotărârea recurată s-a soluționat cererea privind cercetarea

averii funcționarului public M.B., intimatul din cauză cu încălcarea

dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 115/1996 conform cărora”

președintele dispune citarea de urgență, în fața comisiei de cercetare, a persoanei

care a făcut cererea de cercetare, precum și a celui a cărui avere este supusă

cercetării și a soțului sau soției, după caz, pentru a fi ascultați”. În

această situație, se arată că au fost încălcate normele de procedură, ceea ce

înseamnă că întreaga critică se întemeiază pe motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 5 și din art. 304 pct. 1 C. proc. civ. cum s-a prevăzut în

cerere.

Recursul este nefondat.

Așa cum corect a reținut instanța de

fond, potrivit art. 11 din Legea nr. 115/1996 în cererea de cercetare trebuie

să se indice obligatoriu dovezile pe care se întemeiază și sursele de unde

acestea pot fi solicitate sau cererea poate fi însoțită de actele doveditoare.

În acest sens, Comisia a solicitat

Autorității Naționale de Control, Garda Financiară, Comisariatul General să

completeze cererea conform dispozițiilor art. 11 din Legea 115/1996 și au fost

invitate pentru a fi ascultate persoanele ale căror nume sunt menționate în

sesizare.

Autoritatea Națională de Control, Garda

Financiară, Comisariatul General a comunicat comisiei de cercetare prin adresa

nr. 104290 din 9 septembrie 2004 că nu deține documente în plus față de cele

existente la dosar.

Persoanele menționate în sesizare D.C., R.I.M.,

M.A., H.D.N., T.I. au declarat că nu le aparține sesizarea și nu și-au

însușit-o, astfel că sesizarea este nesemnată, anonimă.

Corect au fost aplicate dispozițiile art.

9 alin. (5) din Legea nr. 115/1996, instanța de fond reținând că sesizările

anonime nu pot conduce la declanșarea acțiunii de control a averii, iar atâta

timp cât cererea de cercetare este neconformă cu dispozițiile art. 11 se poate

considera, că este lipsită de obiect.

Nerespectarea privitoare la conținutul

sesizării, la elementele sale esențiale (numele părților, obiectul cererii,

semnătura celui ce sesizează ) duce la imposibilitatea desfășurării activității

juridice, motiv pentru care se sancționează cu nulitatea ei.

Aceste elemente esențiale sunt destinate

să individualizeze cererea, ele depășind simplul interes privat al părților

litigante. Într-adevăr, raportul procesual nu se poate lega în lipsa părților

și a unei pretenții concrete. Nulitatea impusă se justifică în aceste

împrejurări tocmai datorită importanței cerințelor impuse de lege. De aceea,

nulitatea sesizării, în lipsa unei cerințe esențiale, are un caracter absolut.

Dacă o atare lipsă nu se remediază la prima zi de înfățișare, ca în speța de

față (persoanele indicate în sesizare nu și-au însușit și nu au semnat-o),

instanța este obligată să declare nulitatea, astfel cum a și procedat, dând

eficiența dispozițiilor art. 11, art. 31, din Legea 115/1996 raportat la art. 133

C. proc. civ.

Este adevărat că prin recursul declarat

în cauză se critică faptul că reclamanta nu a fost citată la instanța de

fond(deși i s-au solicitat relații și a răspuns în raport de cele solicitate)

și în acest sens i s-a produs o vătămare.

Citarea părților constituie o formalitate

esențială care asigură exercitarea dreptului la apărare, iar încălcarea ei

atrage nulitatea hotărârii pronunțate, deoarece este de natură să influențeze

asupra soluției date în lipsa părții sau a dovezii legale de citare.

Este de observat că hotărârea recurată

este nulă de drept, deoarece recurenta a dat curs unei sesizări anonime, care

nu poate conduce la declanșarea acțiunii de control al averii, fiind încălcate

prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 115/1996, nulitate care nu poate fi remediată

pe nici o cale. În această situație, vătămarea recurentei nu s-a produs prin

necitarea ei, sesizarea înaintată instanței neputând face obiectul controlului

judecătoresc, datorită lipsei unui element esențial, care atrage nulitatea

absolută.

Față de aceste considerente, urmează ca

în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

Autoritatea Națională de Control, Garda Financiară, Comisariatul General

împotriva sentinței nr. 1 din 14 octombrie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 28

iunie 2005.