ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5387/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 26 mai 2003, reclamantul A.D. a chemat în judecată pe pârâta S.A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de judecată să constate că, în anul 1992, pârâta a vândut reclamantului un teren în suprafață de 5.000 mp și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare–cumpărare. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a cumpărat de la pârâtă, în anul 1992, un teren în suprafață de 5.000 mp, situat în extravilan, pentru care a plătit suma de 146.000 lei cu titlu de preț. Prețul a fost achitat vânzătoarei S.A., în prezența martorilor S.G. și S.M. Deși a solicitat în mai multe rânduri pârâtei, în perioada 1992–2003, să încheie contract de vânzare–cumpărare, aceasta a amânat perfectarea acestuia.

Prin sentința nr. 1506 din 9 februarie 2004, Judecătoria Iași a admis lipsa calității procesuale pasive și a respins acțiunea ca fiind pornită împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă. S-a reținut că reclamantul nu a prezentat nici un înscris care să reprezinte un început de dovadă scrisă privind convenția dintre părți... Mai mult, fiind vorba de o înstrăinare de terenuri, aceasta pentru validitate trebuia să îmbrace forma autentică. În fine, instanța a constatat că nu s-a făcut dovada calității pârâtei de proprietar al terenului, or o astfel de acțiune poate fi pornită numai împotriva proprietarului bunului imobil. Împotriva hotărârii primei instanțe reclamantul a declarat apel, susținând că în mod greșit nu au fost administrate probele admise, cu referire la proba cu martori și proba cu expertiză.

Prin decizia nr. 1378 din 20 septembrie 2004, Curtea de Apel Iași a respins apelul, ca nefondat. În motivarea acestei hotărâri, instanța de control a reținut că revenirea asupra probei cu martori nu a produs reclamantului nici o vătămare. Totodată, cum reclamantul nu a făcut dovada unui act translativ de proprietate, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 1895 C. civ., invocate de acesta. Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. S-a susținut că există motive contradictorii între considerente și dispozitivul deciziei atacate, cu referire la motivarea amplă a netemeiniciei acțiunii civile, deși pârâta nu a aderat la apel.

Recurentul a mai susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, cu referire la împrejurarea că prima instanță a examinat excepțiile formulate de pârâtă, deși acestea nu erau de ordine publică, iar S.A. nu a depus întâmpinare. În fine, în mod greșit s-a dispus în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive, cu referire la împrejurarea că, în baza rolului activ, instanța ar fi trebuit să solicite comisiei locale de aplicare a legii fondului funciar să comunice stadiul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor. Totodată, instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, cu referire la împrejurarea că ar fi trebuit admisă proba cu martori pentru a dovedi imposibilitatea morală de a întocmi un înscris.

În concluzie, reclamantul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate în cauză, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive și trimiterea dosarului primei instanțe, în vederea rejudecării în fond a cauzei. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: În sens strict juridic, motivarea unei hotărâri înseamnă arătarea în scris a rațiunilor care au determinat instanța să respingă sau să admită o cerere. Pentru a respinge apelul, instanța de control judiciar a examinat pe larg motivele pentru care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și s-a respins acțiunea reclamantului pentru acest motiv. Apreciind că soluția este legală, instanța de control judiciar a menținut-o, respingând apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii primei instanțe.

Între dispozitivul deciziei pronunțate în apel și considerentele acesteia nu există contrarietate. Or, în sensul cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., trebuie să existe contrarietate flagrantă între considerente și dispozitiv, sau nemotivarea soluției, în sensul reținerii unor considerente străine de natura pricinii. Ca atare, recursul se constată a fi nefondat sub aspectul primei critici. Cu referire la cea de a doua critică, se constată acest motiv de nelegalitate privind hotărârea primei instanțe nu a fost invocat în apel și ca atare nu a fost examinat de către instanța de control judiciar. În consecință, acesta nu poate fi examinat omisso medio . De altfel, critica este și neîntemeiată, excepțiile invocate prin întâmpinarea nedepusă în termenul prevăzut de art. 118C.

proc. civ. fiind de ordine publică. Drept urmare, recursul se constată a fi neîntemeiat și sub aspectul celei de a doua critici. În fine, în raport de finalitatea excepțiilor, raportat la condițiile de admisibilitate a probelor, se constată că recursul este nefondat și sub aspectul ultimelor două critici. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A.D. împotriva deciziei nr. 1378 din 20 septembrie 2004 a Curții de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 iunie 2005.