ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1003/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Vâlcea, secția civilă, la 19 decembrie 2001, reclamanta D.A.O. a

chemat în judecată Primăria comunei Vlădești, primarul acestei localități și

comuna Vlădești, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună

anularea dispoziției nr. 64 din 12 noiembrie 2001, prin care s-a respins

cererea de restituire a terenurilor situate în pct. ”poiana lui Marte” în

suprafață de circa 6 ha și terenul din pct. „poiana lui Istrate”, în suprafață

de circa 10 ha, în temeiul dispozițiilor Legii 10/2001.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că terenurile pentru care a formulat notificare au fost preluate fără

titlu valabil, odată cu întreaga avere a antecesorului său, S.A., condamnat

politic pentru ostilitate împotriva sistemului totalitar comunist și dislocat

împreună cu soția și prin efectul Decretului 83/1949.

Tribunalul Vâlcea, secția civilă,

prin sentința civilă nr. 268 din 13 mai 2005, a respins ca neîntemeiată

acțiunea reclamantei, reținând că terenul din pct. ”poiana lui Istrate” preluat

de la autorul reclamantei în temeiul prevederilor art. 2 din Decretul nr.

83/1949, nu se află pe raza localității Vlădești și, în consecință, pârâta nu

putea să dispună cu privire la această suprafață.

În ceea ce privește terenul situat

în pct. ”poiana lui Marte” s-a reținut că, așa cum rezultă din expertiza

tehnică, acesta este situat atât pe raza localității Vlădești, cât și pe raza

localității Bujoreni.

Astfel, referitor la termenul de pe

raza localității Vlădești s-a reținut că acesta a făcut obiectul Legii 18/1991,

fiind inclus în fostul C.A.P., și asupra sa constituindu-se drept de

proprietate pentru cetățenii din comuna Vlădești, în condițiile în care

reclamanta nu a formulat cerere în acest sens.

Referitor la cealaltă suprafață,

situată pe raza comunei Bujoreni, s-a apreciat că cererea reclamantei este

neîntemeiată câtă vreme nu s-a făcut dovada urmării procedurii prevăzute de

art. 21-23 din Legea nr. 10/2001, neexistând nici o dispoziție emisă de

Primăria comunei Bujoreni, iar aceasta nefiind parte în proces.

Pe cale de consecință, s-a

considerat că singura suprafață în discuție, situată în pct. ”Poiana lui Marte”

de pe raza localității Vlădești, a făcut parte din patrimoniul fostului CAP,

motiv pentru care sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001,

regimul juridic al acestui teren fiind reglementat prin legile fondului

funciar.

Împotriva sentinței menționate a

declarat apel reclamanta D.A.O., criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru

nerespectarea procedurii instituite de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

Primăria comunei Vlădești având obligația de a identifica entitatea deținătoare

a altor două terenuri și de a-i comunica contestatoarei și neputând respinge cererea.

Această critică a vizat terenul situat în pct. „poiana lui Istrate”.

În ceea ce privește terenul situat

în pct. „poiana lui Marte”, s-au invocat aceleași motive pentru partea de teren

ce nu este amplasată pe raza comunei Vlădești, iar pentru suprafața

circumscrisă teritorial competenței Primăriei comunei Vlădești, s-a arătat că,

greșit a reținut instanța de fond că acest teren a fost preluat în baza

Decretului nr. 83/1949, întrucât, prin notificare și contestație, s-a arătat că

imobilul a fost preluat fără titlu, o dovadă contrară din partea pârâtei,

neexistând.

Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 150A din 14 octombrie 2003 a respins apelul

contestatoarei ca nefondat, reținând ca neîntemeiată critica vizând

nerespectarea procedurii instituite de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

de către Primăria comunei Vlădești, întrucât reclamanta a dat dovadă de

pasivitate în sensul că nu a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice,

conform dispozițiilor art. 260 alin. (3).

S-a apreciat ca neîntemeiată și

critica privind terenul situat în pct. ”poiana lui Marte, de pe raza

teritorială a comunei Vlădești, reținându-se că, acesta a făcut parte din

patrimoniul C.A.P. și asupra sa s-a reconstituit dreptul de proprietate în

compensare pentru alți cetățeni, situația sa juridică regăsindu-se în cea

prevăzută de art. 8 din Legea nr. 10/2001 care precizează că nu intră sub

incidența actului normativ menționat terenurile al căror regim juridic este

reglementat prin Legea 18/1991, republicată și prin Legea 1/2000.

În raport de considerentele

menționate, instanța de apel a apreciat că nu mai prezintă relevanță

modalitatea de preluare a terenului, cu sau fără titlu.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs reclamanta D.A.O. la 4 noiembrie 2003, criticând-o ca nelegală

pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, reclamanta

a susținut că este eronată interpretarea dată de instanța de apel dispozițiilor

art. 26 din Legea nr. 10/2001 în sensul reținerii culpei contestatoarei, și nu

a Primăriei Vlădești, care nu a înaintat documentele și notificarea Primăriei

comunei Bujoreni, competentă teritorial să o soluționeze.

Criticile formulate prin cel de-al

doilea motiv de recurs au vizat greșita reținere a preluării terenului situat

în pct. ”poiana lui Marte” în temeiul Decretului 83/1949, în condițiile în care

din nici unul dintre înscrisurile de la dosar nu rezultă că preluarea a operat

în baza acestui act normativ. S-a învederat că preluarea s-a realizat fără titlu

și ca atare, nu se poate aprecia că recuperarea acestuia se putea face în

conformitate cu prevederile art. 39 din Legea 18/1991, întrucât această

prevedere vizează terenurile preluate în temeiul Decretului nr. 83/1949 și nu

terenurile preluate fără titlu.

Reclamanta a invocat incidența în

speță a dispozițiilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, arătând de

asemenea, că actul de constituire către terțe persoane a dreptului de

proprietate nu îi sunt opozabile și nici una dintre ipotezele prevăzute de art.

8 și art. 35, art. 36 nu se aplică cu privire la terenul în litigiu.

În faza recursului nu s-au

administrat probe noi.

Analizând ansamblul probatoriu

administrat în cauză, raportat la criticile formulate prin motivele invocate de

reclamantă, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să aprecieze că

recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Prin dispoziția contestată, nr. 64

din 14 noiembrie 2001, emisă de Primarul comunei Vlădești, jud. Vâlcea, s-a

respins notificarea reclamantei D.A.O., ca fiind lipsită de obiect în raport cu

prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, cu motivarea că terenul în suprafață

de 10 ha, situat în pct. ”poiana lui Istrate” nu se află pe raza acestei

localități, iar terenul în suprafață de 6 ha, situat în pct. ”poiana lui Marte”

a făcut obiectul Legii 18/1991.

Deși, instanța de apel a reținut

corect, în baza concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de

expert tehnic, ing. K.S. că terenul situat în pct. „poiana lui Istrate” se află

pe raza localității Bujoreni, iar terenul situat în pct. „poiana lui Marte” se

află atât pe raza comunei Vlădești cât și pe raza comunei Bujoreni, fapt

necontestat de părți, totuși a apreciat eronat că Primăria comunei Vlădești

emitenta dispoziției contestate, a respectat procedura instituită de art. 26

alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Apreciind că nu are competența

teritorială de a se pronunța asupra notificării reclamantei în ce privește

terenul situat pe raza localității Bujoreni, Primăria Vlădești, nu putea

respinge notificarea ca lipsită de obiect, ci trebuia să respecte procedura

instituită de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. În acest sens, Primăria

comunei Vlădești era obligată să identifice entitatea deținătoare și să

comunice persoanei îndreptățite elementele de identificare a acesteia.

Prin perspectiva prevederii legale

menționate, intimata nu putea analiza pe fond notificarea reclamantei, nefiind

competentă teritorial în acest sens.

Prin soluția pronunțată asupra

notificării, pârâta a paralizat accesul recurentei la justiție împotriva

entității competente, Primăria comunei Bujoreni, căreia ar fi trebuit să-i

înainteze documentele și notificarea reclamantei, respectând în același timp

prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Reținerea de către instanța de apel

a culpei recurentei, care ar fi trebuit să acționeze în justiție statul dacă nu

a primit în termen de 90 de zile răspuns de la primărie, este contrară

situației de fapt, Primăria comunei Vlădești cunoscând încă de la data

sesizării sale că, în parte, terenul solicitat se află pe raza teritorială a

altei localități, împrejurare pe care trebuia să o aducă la cunoștința

reclamantei.

Referitor la suprafața de teren

situată în pct. ”poiana lui Marte” și circumscrisă teritorial competenței

Primăriei comunei Vlădești, Curtea va reține că, din probele administrate nu a

rezultat temeiul preluării.

Într-adevăr, prin cererea

introductivă reclamanta a arătat că autorul său, S.A., împreună cu familia, a

fost forțat de autoritățile comuniste să-și părăsească locuința, având

domiciliu obligatoriu din anul 1949 până în anul 1964. Însă reclamanta nu a

susținut că imobilele în litigiu ar fi fost preluate în temeiul Decretului nr.

83/1949, iar o asemenea dovadă nu a fost administrată nici de pârâtă, astfel că

reținerea instanței de apel în sensul că sunt aplicabile dispozițiile art. 8

din Legea nr. 10/2001 și nu are relevanță dacă preluarea terenului s-a făcut cu

sau fără titlu, este lipsită de suport juridic.

Se impune că instanța de apel să

stabilească situația juridică a terenului în litigiu în raport de temeiul

preluării, determinat în aplicarea art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Cu ocazia rejudecării apelului

reclamantei, instanța de apel urmează să aprecieze asupra necesității

administrării de noi probe referitoare la situația juridică a terenului situat

în pct. ”Poiana lui Marte”, raportat la temeiul preluării acestuia, urmând a

stabili totodată dacă acesta a făcut parte din patrimoniul fostului C.A.P. și

dacă a făcut obiectul constituirii dreptului de proprietate în temeiul Legii

nr. 18/1991.Din perspectiva acestor contestatori, urmează a se stabili dacă în

cauză sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.

Ca atare, apreciind ca întemeiate

criticile recurentei în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul și, în temeiul art. 313

C. proc. civ. va casa decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta D.A.O. împotriva

deciziei nr. 150/A din 14 octombrie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția

civilă.

Casează decizia recurată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 31 ianuarie 2006.