ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5624/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Cluj la 11 noiembrie 2003, reclamanta A.P.M. Cluj a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, legalitatea dispozițiilor nr. 3495 și 3496 și 3416 emise la 9 octombrie 2003 și respectiv la 1 octombrie 2003 de Primăria Municipiului Cluj Napoca și a solicitat modificarea acestora, în sensul admiterii cererilor de restituire a imobilelor. În motivarea contestației, reclamanta a arătat că, în mod eronat s-a reținut că aceasta nu este succesoarea în drepturi a U.I. Cluj, iar notificările nr. 392 din 12 februarie 2002, nr. 2405 din 7 noiembrie 2001 și nr. 9760 din 13 februarie 2002 au fost respinse cu motivarea că A.P.M.

Cluj nu a făcut dovada că este persoană juridică îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 1148 din data de 19 mai 2004, Tribunalul Cluj a admis contestațiile, a dispus anularea dispozițiilor mai sus menționate, a constatat reclamanta este îndreptățită la măsurile reparatorii de restituire în natură a imobilelor individualizate în petitul acțiunii și a obligat intimata să emită noi dispoziții în acest sens. Pentru a hotărî ca atare, tribunalul a reținut că reclamanta este continuatoarea activității U.I. Cluj, în conformitate cu art. 1 pct. 2 din statutul A.P.M. Cluj, înființată și înregistrată sub nr. 20/1990 în registrul persoanelor juridice și că lista inventarierii bunurilor mobile și imobile rămase de pe urma U.M.

Cluj s-a transmis în patrimoniul A.P.M. Cluj, după ce, de-a lungul timpului, modul de organizare a acestei bresle, a avut diferite denumiri, R.M.C.I.R. Cluj (1918), U.I. Cluj (1944), astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 2283 din 5 martie 2004 a Judecătoriei Cluj Napoca, rămasă definitivă prin neapelare. Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel pârâtul primarul Municipiului Cluj, cale de atac la cărei judecată a renunțat ulterior, prin cererea depusă la 8 iulie 2004. Prin decizia nr. 2075/A din 1 octombrie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, a respins ca tardiv apelul, pronunțându-se asupra excepției tardivității invocată de reclamanta A.P.M. Cluj la termenul din 1 octombrie 2004 și l-a obligat pe apelant la 3.000.000 lei cheltuieli de judecată către A.P.M.

Cluj, admițând în parte cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată de 10 milioane lei. Astfel, soluționând excepția prevăzută de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care „termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”, instanța de control judiciar a apreciat că în raport de data comunicării sentinței (27 mai 2004) și aceea a înregistrării apelului (14 iunie 2004) termenul înlăuntrul căruia se poate exercita calea de atac a fost depășit. Decizia Curții de Apel Cluj a făcut obiectul exercitării de către ambele părți a recursului, reclamanta A.P.M.

Cluj criticând hotărârea sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată ce i-au fost acordate, iar pârâtul a invocat încălcarea dreptului la apărare întrucât instanța a trecut la dezbaterea cauzei, fără ca reprezentantul apelantului-pârât primarul Municipiului să fie prezent și inopozabilitatea sentinței civile nr. 2283 din 5 martie 2004, cu privire la imobilele a căror restituire în natură s-a solicitat. Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce succed. Recursul declarat de reclamanta A.P.M. Cluj vizează doar chestiunea privind cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de instanța de apel, reprezentând onorariul de avocat de 10.000.000 lei, din totalul acestei sume, instanța acordând doar 3.000.000 lei.

Este de observat că reclamanta nu a declarat apel, așa încât, aprecierea realizată de instanța de apel în temeiul alin. (3) al art. 274 C. proc. civ., potrivit cu care „judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mari sau de mici, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, nu este o chestiune ce vizează nelegalitatea hotărârii, în accepțiunea atribuită de legiuitor în cele 10 puncte ale art. 304 C. proc. civ.. Pe cale de consecință, câtă vreme partea care a căzut în pretențiuni a fost obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată în cazul concret dedus judecății, prin respingerea ca tardiv a apelului declarat pârâtul Primarul Municipiului Cluj s-a dat satisfacție intimatei A.P.M.

Cluj, în sensul că a fost admisă în parte cererea privind cheltuieli de judecată, deci s-au respectat prevederile art. (1) al art. 274 C. proc. civ., chestiunea aprecierii cuantumul, reglementată de legiuitor și lăsată la latitudinea instanței, având caracterul facultativ evidențiat, nu constituie o încălcare a legalității hotărârii. Referitor la apelul pârâtului Primarului Municipiului Cluj este de precizat că, la data de 8 iulie 2004, prin adresa nr. 1495 din 22 iunie 2004, aceasta a depus o cerere de renunțare la judecata apelului. Față de această manifestare de voință, expresie a principiului disponibilității ce caracterizează procesul civil și care îndeplinește toate condițiile de fond și de formă pentru a produce efectul juridic al renunțării la judecata apelului, conform art. 283 C. proc.

civ. „partea care a renunțat expres la apel cu privire la hotărâre nu mai are dreptul de a face apel”. Interpretând textul procesual evocat, imposibilitatea exercitării apelului, ca urmare a unei manifestări exprese de voință a părții de a renunța la judecată, acestuia nu poate omissio medio să-i înlesnească aceleiași părți, exercitarea recursului, cale extraordinară de atac, pentru că renunțarea la judecata apelului echivalează cu acceptarea legalității hotărârii pronunțate. Împrejurarea că ulterior acestei renunțări la judecată, instanței i s-a invocat de către partea adversă excepția de tardivitate a apelului nu știrbește respectarea principiului disponibilității și efectului acestuia cu privire la voința renunțării pârâtului Primarul Municipiului Cluj Napoca la judecarea apelului.

Independent de principiul disponibilității, Curtea de Apel a aplicat și principiul legalității ce decurge din obligativitatea instanței de a se pronunța asupra excepției tardivității și a verifica respectarea caracterului imperativ al termenului prevăzut de art. 294 alin. (4) C. proc. civ. Deși apelul a fost declarat la 14 iunie 2004 de către pârât, deci peste termenul legal de 15 zile, iar cererea de enunțare la 8 iulie 2005, motivele de apel prezentate la dosar nr. 8939/2004 al Curții de Apel Cluj sunt depuse tardiv. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție Curte va respinge recursurile în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. Văzând și dispozițiile art. 274 din același cod va obliga recurentul pârât la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată către recurenta reclamantă A.P.M.

Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate de A.P.M. Cluj și pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 2075/A din 1 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Obligă recurentul-pârât la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 27 iunie 2005.