ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5624/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalul Cluj la 11 noiembrie 2003, reclamanta A.P.M. Cluj a contestat, în

temeiul Legii nr. 10/2001, legalitatea dispozițiilor nr. 3495 și 3496 și 3416

emise la 9 octombrie 2003 și respectiv la 1 octombrie 2003 de Primăria

Municipiului Cluj Napoca și a solicitat modificarea acestora, în sensul

admiterii cererilor de restituire a imobilelor.

În motivarea contestației,

reclamanta a arătat că, în mod eronat s-a reținut că aceasta nu este

succesoarea în drepturi a U.I. Cluj, iar notificările nr. 392 din 12 februarie

2002, nr. 2405 din 7 noiembrie 2001 și nr. 9760 din 13 februarie 2002 au fost

respinse cu motivarea că A.P.M. Cluj nu a făcut dovada că este persoană

juridică îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 1148 din

data de 19 mai 2004, Tribunalul Cluj a admis contestațiile, a dispus anularea

dispozițiilor mai sus menționate, a constatat reclamanta este îndreptățită la

măsurile reparatorii de restituire în natură a imobilelor individualizate în

petitul acțiunii și a obligat intimata să emită noi dispoziții în acest sens.

Pentru a hotărî ca atare, tribunalul

a reținut că reclamanta este continuatoarea activității U.I. Cluj, în

conformitate cu art. 1 pct. 2 din statutul A.P.M. Cluj, înființată și

înregistrată sub nr. 20/1990 în registrul persoanelor juridice și că lista

inventarierii bunurilor mobile și imobile rămase de pe urma U.M. Cluj s-a

transmis în patrimoniul A.P.M. Cluj, după ce, de-a lungul timpului, modul de

organizare a acestei bresle, a avut diferite denumiri, R.M.C.I.R. Cluj (1918), U.I.

Cluj (1944), astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 2283 din 5 martie 2004

a Judecătoriei Cluj Napoca, rămasă definitivă prin neapelare.

Împotriva sentinței tribunalului a

declarat apel pârâtul primarul Municipiului Cluj, cale de atac la cărei

judecată a renunțat ulterior, prin cererea depusă la 8 iulie 2004.

Prin decizia nr. 2075/A din 1

octombrie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, a respins ca tardiv apelul,

pronunțându-se asupra excepției tardivității invocată de reclamanta A.P.M. Cluj

la termenul din 1 octombrie 2004 și l-a obligat pe apelant la 3.000.000 lei

cheltuieli de judecată către A.P.M. Cluj, admițând în parte cererea privind

acordarea cheltuielilor de judecată de 10 milioane lei.

Astfel, soluționând excepția

prevăzută de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care „termenul de

apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune

altfel”, instanța de control judiciar a apreciat că în raport de data

comunicării sentinței (27 mai 2004) și aceea a înregistrării apelului (14 iunie

2004) termenul înlăuntrul căruia se poate exercita calea de atac a fost

depășit.

Decizia Curții de Apel Cluj a făcut

obiectul exercitării de către ambele părți a recursului, reclamanta A.P.M. Cluj

criticând hotărârea sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată ce i-au

fost acordate, iar pârâtul a invocat încălcarea dreptului la apărare întrucât

instanța a trecut la dezbaterea cauzei, fără ca reprezentantul apelantului-pârât

primarul Municipiului să fie prezent și inopozabilitatea sentinței civile nr. 2283

din 5 martie 2004, cu privire la imobilele a căror restituire în natură s-a

solicitat.

Recursurile sunt nefondate, pentru

considerentele ce succed.

Recursul declarat de reclamanta A.P.M.

Cluj vizează doar chestiunea privind cuantumul cheltuielilor de judecată

acordate de instanța de apel, reprezentând onorariul de avocat de 10.000.000

lei, din totalul acestei sume, instanța acordând doar 3.000.000 lei.

Este de observat că reclamanta nu a

declarat apel, așa încât, aprecierea realizată de instanța de apel în temeiul

alin. (3) al art. 274 C. proc. civ., potrivit cu care „judecătorii au însă

dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele

prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat

că sunt nepotrivit de mari sau de mici, față de valoarea pricinii sau munca

îndeplinită de avocat, nu este o chestiune ce vizează nelegalitatea hotărârii,

în accepțiunea atribuită de legiuitor în cele 10 puncte ale art. 304 C. proc.

civ..

Pe cale de consecință, câtă vreme

partea care a căzut în pretențiuni a fost obligată, la cerere, să plătească

cheltuieli de judecată în cazul concret dedus judecății, prin respingerea ca

tardiv a apelului declarat pârâtul Primarul Municipiului Cluj s-a dat

satisfacție intimatei A.P.M. Cluj, în sensul că a fost admisă în parte cererea

privind cheltuieli de judecată, deci s-au respectat prevederile art. (1) al

art. 274 C. proc. civ., chestiunea aprecierii cuantumul, reglementată de

legiuitor și lăsată la latitudinea instanței, având caracterul facultativ

evidențiat, nu constituie o încălcare a legalității hotărârii.

Referitor la apelul pârâtului

Primarului Municipiului Cluj este de precizat că, la data de 8 iulie 2004, prin

adresa nr. 1495 din 22 iunie 2004, aceasta a depus o cerere de renunțare la

judecata apelului.

Față de această manifestare de

voință, expresie a principiului disponibilității ce caracterizează procesul

civil și care îndeplinește toate condițiile de fond și de formă pentru a

produce efectul juridic al renunțării la judecata apelului, conform art. 283 C.

proc. civ. „partea care a renunțat expres la apel cu privire la hotărâre nu mai

are dreptul de a face apel”.

Interpretând textul procesual

evocat, imposibilitatea exercitării apelului, ca urmare a unei manifestări

exprese de voință a părții de a renunța la judecată, acestuia nu poate omissio

medio să-i înlesnească aceleiași părți, exercitarea recursului, cale

extraordinară de atac, pentru că renunțarea la judecata apelului echivalează cu

acceptarea legalității hotărârii pronunțate.

Împrejurarea că ulterior acestei

renunțări la judecată, instanței i s-a invocat de către partea adversă excepția

de tardivitate a apelului nu știrbește respectarea principiului

disponibilității și efectului acestuia cu privire la voința renunțării

pârâtului Primarul Municipiului Cluj Napoca la judecarea apelului.

Independent de principiul

disponibilității, Curtea de Apel a aplicat și principiul legalității ce decurge

din obligativitatea instanței de a se pronunța asupra excepției tardivității și

a verifica respectarea caracterului imperativ al termenului prevăzut de art. 294

alin. (4) C. proc. civ.

Deși apelul a fost declarat la 14

iunie 2004 de către pârât, deci peste termenul legal de 15 zile, iar cererea de

enunțare la 8 iulie 2005, motivele de apel prezentate la dosar nr. 8939/2004 al

Curții de Apel Cluj sunt depuse tardiv.

În consecință, Înalta Curte de

Casație și Justiție Curte va respinge recursurile în temeiul art. 312 alin. (1)

teza a II-a C. proc. civ.

Văzând și dispozițiile art. 274 din

același cod va obliga recurentul pârât la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată

către recurenta reclamantă A.P.M. Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursurile declarate de A.P.M. Cluj și pârâtul Primarul Municipiului Cluj

Napoca împotriva deciziei nr. 2075/A din 1 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj,

secția civilă.

Obligă recurentul-pârât la

10.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 27 iunie 2005.