ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9343/2005

Asupra recursului de față: Prin decizia civilă nr. 546 din 18 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, a respins ca nefondat apelul pârâtei A.V.A.S. împotriva sentinței civile 1679 din 18 noiembrie 2002 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sentința conform căreia s-a admis acțiunea reclamantelor P.H.I.M., Z.M.S. și R.N.C., iar pârâta A.P.P.A.P.S. a fost delegată să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra restituirii în natură a imobilului revendicat în termen de 30 zile, iar, în caz contrar, să fie obligat să plătească daune cominatorii de 500.000 lei lunar. În motivarea deciziei sale, instanța de apel a apreciat că lipsa calității procesuale active n-are relevanță față de obiectul pricinii.

S-a reținut că nu se analizează fondul pretențiilor, ci doar aspecte strict formale de proceduri administrative de a răspunde la notificarea persoanelor îndreptățite. În contextul prezentat s-a considerat că nici excepția prematurității acțiunii nu este întemeiată în raport de obiectul cauzei, procedura invocată în baza art. 21-26 din Legea 10/2001 neavând aplicabilitate. Împotriva sus-numitei decizii a declarat recurs A.P.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.) care susține încălcarea unor norme legale de procedură privind nesocotirea principiului contradictorialității și încălcarea dreptului la apărare, privind lipsa calității procesuale pasive și referitor la prematuritatea cererii. Pe de altă parte aduce critici legate de fondul pretențiilor cu privire la imobilul revendicat în natură.

Astfel, sub primul aspect al încălcării unor principii în legătură cu care arată nesocotirea dispozițiilor art. 114 1 alin. (2) C. proc. civ., recurenta arată că nu s-a comunicat acțiunea și nici înscrisurile pe care se sprijină cererea pentru a-și putea exercita dreptul la apărare. Înalta Curte apreciază că o asemenea critică este neîntemeiată pentru simplul argument că încălcarea acestor principii de drept și norme procedurale n-au condus la vătămarea recurentei în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât aceasta a fost corect citată și apoi a și cerut judecarea în lipsă conform art. 242 C. proc. civ. Referitor la lipsa calității sale procesuale pasive, recurenta arată că, prin notificare, s-a optat pentru restituirea în natură, situație în care nu îi este aplicabilă dispoziția art. 27 din Legea nr. 10/2001, astfel că nu A.P.P.A.P.S.-ul trebuie să emită decizia ci unitatea deținătoare.

Înalta Curte consideră această critică nefondată pentru motivul că prezența pârâtei în proces nu e determinată de vreo virtuală cerere la restituire, dar, în virtutea prerogativelor sale și potrivit statutului său, dar și atribuțiilor date de Legea nr. 10/2001, actualul A.V.A.S. nu e exonerat de delegație de a comunica, în sensul art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, persoanelor îndreptățite, situație juridică a imobilului pentru a se dispune ulterior prin decizie sau dispoziție motivată asupra măsurilor legale cuvenite. Așadar A.P.P.A.P.S.-ul, actual A.V.A.S., în urma cercetărilor, are a răspunde la notificarea adresată, pentru că în raport de datele cunoscute cu privire la imobil, intimatele-recurente să-și urmeze demersul juridic pertinent, în condițiile legii.

De aceea, Înalta Curte apreciază că, în funcție de obiectul pricinii, pârâta are calitate procesuală, iar calea aleasă de reclamante în scopul măsurilor pretinse pentru imobilul preluat abuziv este oportună și nu prematur formulată, astfel cum greșit susține recurenta. Față de faptul că recursul se raportează soluției date în apel, conform prevederilor art. 299 C. proc. civ., soluție ce se referă la chestiuni de ordin procedural, urmează că, în sensul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., sunt inutil a mai fi examinate criticile de fond invocate de reclamanta. Așadar se va respinge ca nefondat recursul, nefiind întrunite nici una din condițiile prevăzute la pct. 5 și 9 ale art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. (fostă A.P.P.A.P.S.) împotriva deciziei nr. 546/A din 18 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2005.