ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4584/2005

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 20 august 2003, reclamanta SC E.P. SA Sibiu a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC A.T. SRL București să se dispună rezilierea contractului de asociere în participațiune încheiat de părți la 5 septembrie 1995, pentru neîndeplinirea clauzelor contractuale, lichidarea asociației cu repunerea părților în situația anterioară și evacuarea pârâtei din imobilul construcții și teren, proprietatea reclamantei înscris în C.F. Sibiu. Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 564 din 24 februarie 2004 a respins acțiunea reclamantei.

Prin decizia civilă nr. 212 din 14 iulie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, ce a fost schimbată în tot, în sensul că s-a admis acțiunea reclamantei și s-a dispus rezilierea contractului încheiat de părți la 5 septembrie 1995. Pârâta a fost obligată să restituie reclamantei imobilul construcții și teren proprietatea acesteia, înscris în C.F. Sibiu și să-și ridice utilajele liniei pentru prelucrarea lemnului și construcțiile demontabile, conform art. 22 din contract; pârâta a fost obligată la 120.633.000 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe. S-a reținut în considerentele deciziei că în speță ne aflăm în prezența unui contract de închiriere, deghizat într-un contract de asociere în participațiune, deoarece pârâta deși s-a obligat să țină evidența contabilă distinctă pe activitatea desfășurată, nu a procedat în consecință.

Clauza potrivit căreia părțile au fost de acord să se achite cu titlu de „plafon minim de încasare 3,534 mărci germane /lună” (art. 18) indiferent dacă activitatea este profitabilă sau nu este nulă, potrivit art. 1513 C. civ. Totuși această clauză a produs efecte prin voința reală a părților, în sensul că reclamanta a dorit să primească lunar această sumă pentru folosința bunurilor sale și a emis facturi, iar pârâta a achitat chiria. Deși pârâta a achitat chiria în cursul acestui litigiu, nu a plătit însă cele două facturi emise pentru T.V.A. - ul aferent primilor ani de contract. Cum pârâta nu a efectuat plata T.V.A. - ului restant de 19 %, aceasta nu și-a îndeplinit corespunzător obligația de plată, fiind incidente în cauză prevederile art. 21 lit. a) din contractul părților.

Împotriva acestei decizii, reclamanta și pârâta au declarat recurs și au susținut că este nelegală și netemeinică. Reclamanta SC E.P. SA Sibiu a invocat în recursul său încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. A susținut recurenta în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., că instanța a interpretat greșit natura contractului încheiat între părți ca un contract de închiriere, când în realitate este un contract de asociere în participațiune. Că pârâta este vinovată pentru nerespectarea obligațiilor asumate prin convenția încheiată între părți. Recurenta a arătat că hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., în sensul că nu s-a avut în vedere art. 32 din contract privind efectuarea modificărilor la contract numai prin act adițional semnat și ștampilat de ambele părți. Așa fiind, nu are relevanță mențiunile din facturi privind natura plății efectuate de pârâtă. În ultimul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., se invocă că în mod greșit instanța de apel a reținut că pârâta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, și s-a ignorat raportul de expertiză efectuat în cauză, cu toate că însăși aceasta a recunoscut că datorează reclamantei suma de 537.699.761 lei. Recurenta pârâtă SC A.T. SRL cu sediul în București, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 10 C. proc.

civ. S-a susținut în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., că hotărârea instanței de apel, cuprinde motive contradictorii, în sensul că deși în considerente se arată că apelul reclamantei este nefondat, în dispozitiv se admite apelul declarat de aceasta împotriva hotărârii instanței de fond. A arătat recurenta că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura acestuia (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.), în sensul că, deși a reținut transformarea contractului de asociere într-unul de închiriere, s-a dispus rezilierea contractului pentru neîndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor rezultate din contractul de asociere. S-a invocat că prin contractul de asociere încheiat între părți, s-au încălcat dispozițiile art. 254-256 C. proc.

civ., în sensul că nu s-a prevăzut o participare la profit sau la pierdere a ambilor asociați, în funcție de rezultatele economice obținute din asociere, ci dimpotrivă s-a stipulat numai o participare la profit a unuia dintre asociați, respectiv reclamanta. În considerentele deciziei instanța deși a reținut că pârâta nu și-a respectat obligațiile izvorâte dintr-un contract de asociere, cu consecința prevăzută de art. 22 din contract, privind încetarea acestuia, se fac referiri la reglementările fiscale aplicabile contractului de închiriere. S-a susținut că instanța, a încălcat dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în sensul că nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate, respectiv facturile care au fost emise încă din anul 1998 și care cuprind termenul de „chirie”, ceea ce-a făcut ca natura contractului și voința părților, să se transforme din contract de asociere în contract de închiriere.

A invocat recurenta că reclamanta este în culpă pentru că nu a perceput T.V.A. - ul la data emiterii facturii și nu l-a inclus în decontul lunar, și a întocmit facturi cu plata retroactivă a acestuia, pentru prestații anterioare. Recursurile ambelor părți sunt întemeiate, în sensul celor ce urmează: La 5 septembrie 1995 între părți s-a încheiat contractul de asociere pe o durată de 20 de ani, având ca obiect realizarea unor activități economice prevăzute expres în convenția acestora. La art. 8 și 9 din contract s-a prevăzut în ce constă aportul social al părților: reclamanta SC C. SA (în prezent SC E.P. SA) să contribuie cu clădirile și terenurile situate în Sibiu, str. Tractorului, iar pârâta cu instalarea unei linii germane H., utilaje pentru prelucrarea lemnului, investiție de cca.

1,7 mil. mărci germane, plus cheltuielile aferente. Părțile au stipulat la art. 16 din contract modalitatea de împărțire a rezultatelor financiare în raport cu cota de participare a fiecărui asociat. În raport de aceste prevederi contractuale, de denumirea dată de părți convenției încheiate, contractul încheiat la 5 septembrie 1995 este de asociere și nu de închiriere, cum în mod greșit a fost calificat de instanța de apel. Că este așa rezultă și din Capitolul II intitulat „dispoziții generale”, unde s-a stipulat că asociația creată prin acest contract are ca temei legal art. 33 și art. 34 din Legea nr. 15/1990 și art. 251-256 C. com., aceste din urmă prevederi referindu-se la „Asocierea în participațiune”.

Încheierea contractelor în general, și a contractului de asociere în participațiune în special, este guvernată de principiul libertății de voință a părților care au stabilit de comun acord denumirea și conținutul convenției încheiate la 5 septembrie 1995. De altfel, părțile au prevăzut la art. 32 din contract că orice completare și modificare a acestuia nu este valabilă decât dacă este făcută prin act adițional semnat și ștampilat de ambele părți. Așa fiind, nici instanțele și nici organele fiscale nu puteau să schimbe natura convenției încheiate între părți, din contract de asociere în contract de închiriere, fiind fără relevanță juridică mențiunea termenului de „chirie” în facturile fiscale emise de reclamantă.

Față de considerentele reținute, se constată că instanțele numai prin încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au schimbat natura contractului din asociere în contract de închiriere. Cum problema de drept a naturii contractului încheiat între părți a fost dezlegată de această instanță urmează să se caseze decizia atacată și să se trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării, instanța va analiza executarea obligațiilor părților având în vedere contractul de asociere încheiat între părți, și validitatea clauzelor acestuia. Se va verifica modalitatea de executare a contractului în raport de dispozițiile art. 251-256 C. com., referitoare la asocierea în participațiune.

Așa fiind, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (4), raportat la art. 314 C. proc. civ., să se admită recursurile declarate de reclamantă și pârâtă, să se caseze decizia atacată și să se trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta SC E.P. SA Sibiu și de pârâta SC A.T. SRL București, împotriva deciziei nr. 212/ A din 14 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2005.