ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1650/2006

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 38/ F din 7 noiembrie 2005, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a respins plângerea formulată de petenta G.E. împotriva rezoluției din 12 august 2005 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, dispusă în dosarul nr. 72/P/2005. Petenta a fost obligată să plătească 40 RON, cheltuieli judiciare către stat. Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov sub nr. 72 din 17 iunie 2005, petenta G.E. a formulat plângere împotriva doamnei procuror C.C. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Secuiesc, pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen.

În cuprinsul plângerii, petenta a arătat că, în data de 31 mai 2005, a însoțit-o pe sora sa, G.M. la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Secuiesc, unde aceasta fusese chemată pentru prezentarea materialului de urmărire penală într-un dosar instrumentat de doamna procuror C.C. Intenția petentei era de a o reprezenta pe sora sa, în baza unei procuri judiciare autentificate de reprezentare, ale dispozițiilor Legii nr. 514/2003 și ale art. 12 din Statutul profesiei de consilier juridic. Procurorul nu i-a permis petentei să o reprezinte pe sora sa și a adoptat o atitudine violentă, agresând-o pe petentă, care a suferit leziuni ce nu au necesitat zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 215/ C din 31 mai 2005. Prin rezoluția nr. 72/ P din 12 august 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea C.C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.

Secuiesc, pentru fapta prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen. În motivarea rezoluției se arată că reprezentarea convențională în faza de urmărire penală este posibilă în principiu, dar ea nu poate avea loc în cazul actelor cu caracter personal, cum ar fi prezentarea materialului de urmărire penală, procurorul procedând corect când a invitat-o pe petentă să părăsească biroul. Cu privire la leziunile constatate petentei, s-a reținut ca S.M.L. Sf. Gheorghe, prin adresa nr. 215/ C din 25 iulie 2005, nu exclude mecanismul de autoprovocare, astfel că în lipsa altor date, procurorul nu a comis fapta reclamată de petentă. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere, conform art. 278 C. proc. pen., petenta G.E., solicitând admiterea plângerii, desființarea rezoluției din data de 12 august 2005 și tragerea la răspundere a procurorului C.C.

pentru infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen. Plângerea a fost respinsă prin rezoluția nr. 769/II/2 din 19 septembrie 2005, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov. În considerentele rezoluției, se arată că din actele premergătoare efectuate în cauză, dată fiind și imposibilitatea administrării altor acte premergătoare concludente, se poate concluziona că în cauză nu sunt probe și indicii suficiente care să susțină plângerea părții vătămate cu privire la starea de fapt prezentată de aceasta. Împotriva acestei rezoluții, a formulat plângere în termenul legal prevăzut de lege, în baza art. 278 1 C. proc. pen., petenta G.E., solicitând admiterea plângerii, desființarea rezoluției din data de 12 august 2005 și completarea probatoriului.

În motivarea plângerii sale, petenta arată că nu au fost clarificate aspectele referitoare la faptul că făptuitoarea C.C. de mai multe ori în fața cunoștințelor a încercat să o denigreze, precum și aspecte referitoare la starea de fapt. Verificând rezoluția nr. 72/ P din 12 august 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, instanța a constatat că plângerea formulată de petenta G.E. este neîntemeiată. Procurorul a administrat toate actele premergătoare concludente în cauză, respectiv au fost audiate: petenta G.E., procurorul C.C., martorii oculari G.M. și C.N. și a fost efectuată o adresă la S.M.L. Sf. Gheorghe, cu privire la certificatul medico-legal nr. 215/ C din 31 mai 2005. Din analiza acestora rezultă că, la data de 31 mai 2005, numita G.M.

s-a prezentat la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Secuiesc în vederea audierii în calitate de învinuită și prezentării materialului de urmărire penală în dosarul nr. 130/P/2005. Aceasta a venit însoțită de sora sa, petenta G.E., consilier juridic și care a solicitat să asiste la audiere, prezentând o procură notarială. Procurorul C.C. i-a explicat că procura nu e valabilă, în sensul că nu o poate reprezenta pe sora sa, în același timp invitând-o să iasă din birou. Întrucât petenta a insistat să o reprezinte pe sora sa, procurorul s-a ridicat de la birou și a invitat-o să părăsească încăperea, în caz contrar va chema jandarmul care asigura paza sediului parchetului. Petenta a lăsat procura judiciară pe biroul procurorului, iar sorei sale i-a spus să nu declare nimic în lipsa unui avocat, părăsind încăperea.

Procurorul a renunțat să-i mai prezinte materialul de urmărire penală, stabilind o altă dată pentru efectuarea acestui act procedural. În aceeași zi, petenta s-a prezentat la S.M.L. Covasna, care i-a eliberat un certificat medical (nr. 215/ C din 31 mai 2005) din care rezultă că pe brațul stâng prezintă excoriații și echimoze de mici dimensiuni care ar fi putut fi produse prin zgârierea cu unghiile și nu necesită zile de îngrijiri medicale. Potrivit răspunsului la adresa efectuată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, la data de 21 iunie 2005, leziunile traumatice descrise în certificatul medico legal nr. 215/ C din 31 mai 2005 s-au putut produce ca mecanism prin comprimare cu mâna și zgâriere cu unghiile, nefiind exclus cu desăvârșire mecanismul autoprovocării.

Astfel, în cauză nu există probe și indicii suficiente că procurorul C.C. ar fi agresat-o fizic pe petentă, în data de 31 mai 2005, cu ocazia efectuării unor acte procedurale într-un dosar penal în care sora petentei avea calitatea de învinuită. Împrejurările relevate de petentă, anterioare presupusei săvârșiri a agresiunii, nu au relevanță pentru dovedirea stării de fapt descrise în plângere, nefiind concludentă audierea unor martori care au avut cunoștință de acele împrejurări. Or, în cauză au fost audiați singurii martori oculari, G.M., sora petentei și C.N. Declarația martorei G.M. este subiectivă, astfel că nu poate fi reținută, iar martorul C.N. nu confirmă susținerile petentei. De asemenea, cu privire la leziunile constatate, S.M.L.

Covasna, nu exclude mecanismul autoprovocării. Toate acestea nu confirmă susținerile petentei astfel că procurorul, în mod întemeiat a dispus neînceperea urmăririi penale, rezultând un caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, respectiv cel prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunită latura obiectivă a infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs petenta G.E. criticând hotărârea pronunțată în cauză sub aspectul greșitei respingeri a plângerii sale, în condițiile în care chiar din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că intimata a comis infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen.

Se arată că incidentul a fost determinat de faptul că petenta s-a adresat sorei sale, cercetată într-un dosar penal de către intimată, în limba maghiară. Petenta a solicitat admiterea plângerii sale, și trimiterea cauzei la Parchet pentru administrarea de probe în vederea neînceperii urmăririi penale. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul formulat de petenta G.E. nu este fondat, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică. Astfel, corect s-a reținut de către instanța de fond că în cauză din actele premergătoare efectuate nu rezultă indicii suficiente care să susțină plângerea recurentei cu privire la situația de fapt prezentată de aceasta. În aceste condiții, corectă este și soluția dispusă în cauză, respectiv de neîncepere a urmăririi penale dispusă în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc.

pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul că nu există infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen. Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că a fost săvârșită o infracțiune, respectiv cea pentru care s-a formulat plângerea și s-a solicitat tragerea la răspundere penală. De altfel, susținerile petentei au fost infirmate tocmai de actele premergătoare efectuate în cauză: respectiv, declarații de martori, cât și din răspunsul S.M.L., din care rezultă că nu poate fi exclusă autoprovocarea pentru leziunile produse. În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul petentei.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara G.E. împotriva sentinței penale nr. 38/ F din 7 noiembrie 2005 a Curții de Apel Brașov. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 60 RON, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2006.