ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5456/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 septembrie

2005, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. 510/P/2005,

s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului O.V.

S-a reținut că măsura

arestării preventive s-a luat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale

raportate la starea de fapt cu care a fost sesizată instanța, constatându-se

legalitatea ei. Totodată, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a apreciat că

sentința penală nr. 185/ S din 23 martie 2005 a Tribunalului Brașov, secția

penală, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art.

174 și art. 176 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și la

pedeapsa complementară, prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 3 ani după executarea pedepsei principale, nu alterează prezumția de

nevinovăție, iar limitarea libertății persoanei se încadrează în limitele

legii.

S-a apreciat că temeiurile

de fapt și de drept nu s-au modificat ori încetat și prin urmare s-a menținut

starea de arest a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs inculpatul.

Examinând actele dosarului,

Înalta Curte constată următoarele:

Încheierea recurată a fost

pronunțată în cadrul verificării periodice de către instanță a legalității și

temeiniciei arestării preventive după înregistrarea apelurilor declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și de inculpatul O.V. împotriva sentinței

penale nr. 185/ S din 23 martie 2005 a Tribunalul Brașov, prin care acesta a

fost condamnat la 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 174 lit. i) C. pen., cu

aplicarea art. 71, 64 C. pen.

Înalta Curte constată că în

mod corect instanța de apel a reținut că se mențin temeiurile care au

determinat arestarea preventivă și anume faptul că pedeapsa prevăzută de lege

depășește 4 ani închisoare și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă

un pericol pentru ordinea publică.

În consecință, recursul

inculpatului se va respinge, ca nefondat, cu obligarea sa la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul O.V. împotriva încheierii din 7 septembrie 2005

a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 80 ron, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

20 ron, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 septembrie 2005

.