ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 460/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Condamnatul S.C., s-a adresat Tribunalului București, secția I penală, cu contestație la executare, potrivit art. 461 lit. d) C. proc. pen., pentru a-i fi aplicate dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, privind protecția martorilor. S-a arătat că, prin sentința penală nr. 299 din 01 martie 2005, a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 3587 din 08 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost condamnat la mai multe pedepse cu închisoarea săvârșite în concurs real, dispunându-se să execute pedeapsa rezultantă, cea mai grea, de 10 ani închisoare. În timpul procesului a denunțat și facilitat tragerea la răspundere penală a inculpatului M.V., trimis în judecată pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 254 C. pen.

Ca urmare a dispozițiilor Legii nr. 682/2002, privind protecția martorilor, a formulat prezenta contestație, pentru ca în conformitate cu textul de lege menționat mai sus și care constituie o cauză de micșorare a pedepsei, prin reducerea acesteia la jumătate a limitelor prevăzute de lege, vizând infracțiunile pentru care a fost condamnat, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 19. A fost atașat dosarul contestatorului și, în raport de conținutul acestuia s-a apreciat că, contestația la executare formulată de contestator, este întemeiată potrivit art. 461 lit. d) C. proc. pen., și s-a admis de către Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 1480 din 18 noiembrie 2005, împotriva sentinței penale nr. 299 din 01 martie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3587 din 08 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casația și Justiție.

Au fost desființate în parte sentința și decizia, iar în baza art. 31 alin. (2), raportat la art. 215, alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 13 C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat contestatorul inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Au fost descontopite pedepsele aplicate prin sentință, iar în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

A fost anulat mandatul de executare nr. 342 din 16 iunie 2005 și s-a dispus emiterea unui nou mandat cu pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 01 iunie 2003 la zi, respectiv 18 noiembrie 2005, fiind menținută starea de arest potrivit art. 350 C. proc. pen., și art. 160 lit. b) C. proc. pen. Au fost menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței.

În motivarea sentinței s-a arătat că în timpul soluționării cauzei penale ce a făcut obiectul dosarului nr. 5094/2002, al Tribunalului București, secția I penală, inculpatul a formulat un denunț pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție, împotriva numitului M.V., comisar în D.G.P.M.B., astfel că, deși acesta a fost trimis în judecată, contestatorului nu i s-au aplicat dispozițiile art. 2 și 19 din Legea nr. 682/2002, privind protecția martorilor, astfel încât să beneficieze de o reducere a limitelor de pedeapsă și să beneficieze de această prerogativă, conferită de legiuitor. Prin urmare, a fost admisă contestația în sensul dispozitivului sentinței. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs condamnatul S.C.

și Curtea de Apel București, secția I penală, prin încheierea din 16 ianuarie 2006, în temeiul art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3), C. proc. pen., a menținut starea de arest a condamnatului S.C. și a fixat termen pentru soluționarea apelului la data de 25 ianuarie 2005. Împotriva acestei încheieri din 16 ianuarie 2006 a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, pe considerent că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 300 2 și art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., deoarece S.C. se afla în executarea unei pedepse pentru care s-a emis mandat de executare a pedepsei, astfel că, în stare actuală a procesului nu se mai poate discuta despre menținerea stării de arest.

Împotriva acestei încheieri s-a mai declarat recurs și de către contestatorul condamnat, care în esență, prin apărător a susținut aceeași critică, privind greșita mențiune în susmenționata încheiere, a dispozițiilor art. 300 2 și art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. Examinând criticile formulate din cele două recursuri, în raport de încheierea pronunțată de Curtea de Apel București, din data de 16 ianuarie 2006, se constată că acestea sunt fondate și în consecință se vor admite, pentru considerente ce vor fi expuse mai jos. Potrivit lucrărilor de la dosar, așa cum s-a menționat și arătat mai sus, contestatorului S.C. i s-a admis contestația la executare și au fost desființate în parte sentința penală nr. 299 din 01 martie 2005 a Tribunalului București, precum și decizia penală nr. 3587 din 08 iunie 2005 fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare.

Ca urmare a aplicării acestei pedepse s-a dispus anularea vechiului mandat de executare a pedepsei nr. 342 din 16 iunie 2005 și din această pedeapsă i s-a dedus timpul executat în prevenție de la 01 iulie 1003, la 18 noiembrie 2005. Având în vedere că obiectul cauzei îl constituie un apel declarat de către contestator, împotriva sentinței menționate, în mod nejustificat Curtea de Apel București, prin încheierea din 16 ianuarie 2006, a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a menținut-o, potrivit art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen. Cum contestatorul apelant se afla în executarea unei pedepse, în mod greșit instanța de apel a verificat starea de arest preventiv, această chestiune, legiuitorul a reglementat-o în faza de desfășurare a procesului penal, nefiind aplicabilă în fază de executare.

Așa fiind, și cum mențiunea înserată în încheiere este împotriva prevederilor legale, recursurile declarate sunt fondate, potrivit art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmând să fie admise și să fie casată încheierea atacată numai cu privire la dispoziția de menținere a stării de arest a inculpatului S.C., pe care o înlătură. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul S.C. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 32009/3/2005. Casează încheierea atacată numai cu privire la dispoziția de menținere a stării de arest a inculpatului S.C., pe care o înlătură. Onorariul în sumă de 40 RON cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2006.