ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 460/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Condamnatul S.C., s-a adresat

Tribunalului București, secția I penală, cu contestație la executare, potrivit art.

461 lit. d) C. proc. pen., pentru a-i fi aplicate dispozițiile art. 19 din

Legea nr. 682/2002, privind protecția martorilor.

S-a arătat că, prin sentința penală nr.

299 din 01 martie 2005, a Tribunalului București, secția I penală, definitivă

prin decizia penală nr. 3587 din 08 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, a fost condamnat la mai multe pedepse cu închisoarea săvârșite în

concurs real, dispunându-se să execute pedeapsa rezultantă, cea mai grea, de 10

ani închisoare.

În timpul procesului a denunțat și

facilitat tragerea la răspundere penală a inculpatului M.V., trimis în judecată

pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000, cu referire la art. 254 C. pen.

Ca urmare a dispozițiilor Legii nr. 682/2002,

privind protecția martorilor, a formulat prezenta contestație, pentru ca în

conformitate cu textul de lege menționat mai sus și care constituie o cauză de

micșorare a pedepsei, prin reducerea acesteia la jumătate a limitelor prevăzute

de lege, vizând infracțiunile pentru care a fost condamnat, îi sunt aplicabile

dispozițiile art. 19.

A fost atașat dosarul

contestatorului și, în raport de conținutul acestuia s-a apreciat că,

contestația la executare formulată de contestator, este întemeiată potrivit art.

461 lit. d) C. proc. pen., și s-a admis de către Tribunalul București, secția I

penală, prin sentința penală nr. 1480 din 18 noiembrie 2005, împotriva

sentinței penale nr. 299 din 01 martie 2005 a Tribunalului București, secția I penală,

rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3587 din 08 iunie 2005 a Înaltei

Curți de Casația și Justiție.

Au fost desființate în parte

sentința și decizia, iar în baza art. 31 alin. (2), raportat la art. 215, alin.

(1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 13

C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat

contestatorul inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

Au fost descontopite pedepsele

aplicate prin sentință, iar în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen., s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 5 ani.

A fost anulat mandatul de executare nr.

342 din 16 iunie 2005 și s-a dispus emiterea unui nou mandat cu pedeapsa

rezultantă de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., și 5

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 01 iunie 2003 la zi, respectiv 18 noiembrie 2005, fiind

menținută starea de arest potrivit art. 350 C. proc. pen., și art. 160 lit. b) C.

proc. pen.

Au fost menținute în rest celelalte

dispoziții ale sentinței.

În motivarea sentinței s-a arătat că

în timpul soluționării cauzei penale ce a făcut obiectul dosarului nr. 5094/2002,

al Tribunalului București, secția I penală, inculpatul a formulat un denunț

pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție, împotriva numitului M.V., comisar

în D.G.P.M.B., astfel că, deși acesta a fost trimis în judecată,

contestatorului nu i s-au aplicat dispozițiile art. 2 și 19 din Legea nr. 682/2002,

privind protecția martorilor, astfel încât să beneficieze de o reducere a

limitelor de pedeapsă și să beneficieze de această prerogativă, conferită de

legiuitor.

Prin urmare, a fost admisă

contestația în sensul dispozitivului sentinței.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat recurs condamnatul S.C. și Curtea de Apel București, secția I penală,

prin încheierea din 16 ianuarie 2006, în temeiul art. 300

2

raportat la

art. 160

b

alin. (1) și (3), C. proc. pen., a menținut starea de

arest a condamnatului S.C. și a fixat termen pentru soluționarea apelului la

data de 25 ianuarie 2005.

Împotriva acestei încheieri din 16

ianuarie 2006 a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,

pe considerent că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 300

2

și

art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., deoarece S.C. se afla în

executarea unei pedepse pentru care s-a emis mandat de executare a pedepsei,

astfel că, în stare actuală a procesului nu se mai poate discuta despre

menținerea stării de arest.

Împotriva acestei încheieri s-a mai

declarat recurs și de către contestatorul condamnat, care în esență, prin

apărător a susținut aceeași critică, privind greșita mențiune în susmenționata

încheiere, a dispozițiilor art. 300

2

și art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen.

Examinând criticile formulate din

cele două recursuri, în raport de încheierea pronunțată de Curtea de Apel

București, din data de 16 ianuarie 2006, se constată că acestea sunt fondate și

în consecință se vor admite, pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.

Potrivit lucrărilor de la dosar, așa

cum s-a menționat și arătat mai sus, contestatorului S.C. i s-a admis

contestația la executare și au fost desființate în parte sentința penală nr. 299

din 01 martie 2005 a Tribunalului București, precum și decizia penală nr. 3587

din 08 iunie 2005 fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare.

Ca urmare a aplicării acestei

pedepse s-a dispus anularea vechiului mandat de executare a pedepsei nr. 342

din 16 iunie 2005 și din această pedeapsă i s-a dedus timpul executat în

prevenție de la 01 iulie 1003, la 18 noiembrie 2005.

Având în vedere că obiectul cauzei

îl constituie un apel declarat de către contestator, împotriva sentinței

menționate, în mod nejustificat Curtea de Apel București, prin încheierea din

16 ianuarie 2006, a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării

preventive și a menținut-o, potrivit art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen.

Cum contestatorul apelant se afla în

executarea unei pedepse, în mod greșit instanța de apel a verificat starea de

arest preventiv, această chestiune, legiuitorul a reglementat-o în faza de

desfășurare a procesului penal, nefiind aplicabilă în fază de executare.

Așa fiind, și cum mențiunea înserată

în încheiere este împotriva prevederilor legale, recursurile declarate sunt

fondate, potrivit art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmând să

fie admise și să fie casată încheierea atacată numai cu privire la dispoziția

de menținere a stării de arest a inculpatului S.C., pe care o înlătură.

Văzând și dispozițiile art. 189 și

urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul S.C. împotriva

încheierii din 16 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală,

pronunțată în dosarul nr. 32009/3/2005.

Casează încheierea atacată numai cu

privire la dispoziția de menținere a stării de arest a inculpatului S.C., pe

care o înlătură.

Onorariul în sumă de 40 RON cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 ianuarie 2006.