ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1937/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1937/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 360 din 12

august 2005 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr. 330/P/2005, s-a

dispus condamnarea inculpatului

P.I.

, zis I.,

la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174

alin. (1) și art. 175 lit. c) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

Au fost interzise inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C.

pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și dedusă, din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de

la 24 octombrie 2004 la zi.

A fost menținută măsura asiguratorie

a sechestrului, astfel cum a fost instituită prin încheierea din 18 aprilie

2005.

A fost obligat inculpatul la plata

sumei de 16.693.2003 lei daune materiale și 100.000.000 lei daune morale către

partea civilă P.I. – zis N. și la plata sumei de 10.552.836 lei către C.A.S. Galați.

Pentru a dispune astfel, instanța de

fond a reținut, în esență, următoarele:

Partea vătămată P.I. zis N. și

inculpatul P.I. zis I. sunt frați, ambii locuind în satul Chiraftei, județul

Galați.

În urma dezbaterii succesiunii,

datorită unor nemulțumiri cu privire la atribuirea unor terenuri în intra și în

extravilan, între cei doi s-au purtat mai multe discuții care au condus la

crearea unei stări tensionate și chiar la exercitarea de violențe.

În ziua de 21 octombrie 2004,

inculpatul P.I. a plecat de la domiciliu cu căruța și a ajuns la lotul de teren

din punctul C. unde a împrăștiat manual îngrășământ.

În aceeași dimineață, partea

vătămată P.I. zis N. a plecat cu căruța de acasă, în câmp, pe raza satului Chiraftei,

în punctul zis B.Șt., împreună cu L.C., cumnat, de unde au luat o parte din

cocenii de pe lotul său.

Partea vătămată P.I. a revenit, în

jurul orei 11,00, la domiciliu cu un transport de coceni împreună cu L.C.

După ce au descărcat cocenii, partea

vătămată a plecat, singură, cu căruța pentru a lua restul de coceni de pe câmp.

În timp ce se deplasa cu căruța pe

drumul spre câmp dinspre satul Chiraftei, aceasta s-a întâlnit cu martorul V.A.

Întrucât voiau să și are lotul de

teren și pentru că auziseră zgomotul produs de tractoare în punctul C., unde

știau că se află martorul I.M., cei doi s-au deplasat în acel loc.

Este de precizat că loturile de

teren din punctul C. sunt situate pe direcția Sud – Nord. În capătul dinspre

Sud este drumul ce duce către comuna Foltești, iar în capătul dinspre Nord,

drumul ce duce către satul Chiraftei. La acel timp, martorul I.M. împreună cu

un alt consătean, B.I., arau un lot de pământ situat în punctul C., lot

amplasat de la jumătatea lanului până în drumul ce duce către Foltești.

Apoi, după ce au ajuns la mijlocul

lanului, partea vătămată P.I. și martorul V.A. au discutat cu martorul I.M. despre

faptul că doreau să le are loturile lor de teren din punctul B.Șt., respectiv L.M.

Au stabilit că atât partea vătămată P.I.

cât și martorul V.A. să meargă la loturile lor, pentru a aștepta sosirea

tractoarelor și să indice exact martorului I.M. suprafețele ce trebuiau arate.

În aceste împrejurări, martorul V.A.

s-a întors cu căruța prin lan, către drumul dinspre satul Chiraftei, ajungând apoi

la lotul sau din punctul L.M.

Partea vătămată P.I. s-a deplasat cu

căruța pe lângă lotul ce îl arau I.M. și B.I., către capătul dinspre Foltești,

cu intenția de a ajunge la terenul pe care îl au ca moștenire în același lan,

întrucât remarcase prezența fratelui său, inculpatul P.I.

După ce a ajuns în drumul din

capătul dinspre comuna Foltești, partea vătămată a continuat deplasarea către

Est, după care a intrat în lan, deplasându-se către mijlocul lanului și pe

lângă lotul pe care inculpatul P.I. împrăștia îngrășământ.

Inculpatul P.I. a sesizat prezența

părții vătămate și i-a sugerat să îl aștepte la căruță care era oprită la

mijlocul lanului.

Partea vătămată P.I. a oprit căruța

cu care era, lângă căruța inculpatului, fără să coboare.

După puțin timp și după ce

inculpatul a ajuns la căruță, partea vătămată P.I. i-a spus acestuia să

însămânțeze doar lotul său și nu și pe cel al fraților.

În aceste împrejurări, inculpatul P.I.

a înjurat partea vătămată și a amenințat-o cu moartea, după care a lovit-o în

cap cu o furcă, prăbușindu-se în coșul căruței.

Când s-a ridicat din nou pe scândura

căruței, inculpatul P.I. a lovit partea vătămată cu o secure în cap de câteva

ori.

În starea în care se afla, partea vătămată

P.I. nu își mai amintește exact cum anume a pus în mișcare căruța.

Cert este că, în momentul în care a

ajuns cu căruța în capătul lanului dinspre satul Chiraftei, partea vătămată P.I.

a fost văzută, lovită la cap, de martorul A.V., consătean și pe care, acesta nu

l-a recunoscut.

La acel moment, martorul A.V. a

sesizat prezența inculpatului P.I. pe lotul lui de teren și cum acesta continua

să împrăștie îngrășământ.

Partea vătămată P.I. a ajuns cu

căruța în punctul zis B.Șt. și în starea în care se afla, a reușit să strige

după ajutor, la martorul I.T., ce se afla la încărcat coceni.

Apoi, martorul I.V. a dus-o acasă pe

partea vătămată P.I., cu căruța acesteia.

Pe drum, partea vătămată i-a spus

martorului I.V. că a fost lovită de fratele său, inculpatul P.I.

După ce a ajuns la domiciliu, partea

vătămată le-a relatat martorilor P.G., soție, și I.M., cumnată, faptul că a

fost lovită de inculpatul P.I.

Întrucât partea vătămată P.I. acuza

dureri din ce în ce mai mari la cap, a fost transportată cu ambulanța la

spital.

Partea vătămată P.I. a fost

internată în Spitalul de Urgență Sf. Apostol Andrei Galați, secția neurochirurgie,

în aceeași zi fiind supusă unei intervenții chirurgicale.

În urma examinării și reexaminării

medico-legale s-a concluzionat că leziunile traumatice suferite de partea

vătămată P.I. au putut fi produse după cum urmează:

- plăgile contuze din regiunea

occipitală stângă prin lovire cu corpuri dure alungite, paralele, situate la

aproximativ 3 cm una față mde cealaltă, posibil coarne de furcă;

- plăgile contuze frontală stângă,

temporală stângă și parietală stângă, cu fracturi fronto-temporo-parietale

stângi produse prin lovire repetată cu corp contondent cu margine alungită,

posibil muchie de secure, topor etc.

Pentru vindecare s-a concluzionat că

a necesitat 35-40 zile de îngrijiri medicale.

Traumatismul cranio-cerebral cu

plăgi contuze epicraniene, fracturi temporo-parietale stângi și ruptura durală,

i-a pus în primejdie viața părții vătămate P.I.

Lipsa de substanță osoasă craniană

în urma eschilectomiei de necesitate reprezintă infirmitate fizică permanentă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel, în termen legal, inculpatul P.I., solicitând desființarea

acesteia și în cadrul rejudecării, achitarea sa în conformitate cu dispozițiile

art. 11 pct. 2 lit. a) C. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen.

În subsidiar a cerut reducerea

pedepsei.

Prin decizia penală nr. 462/ A din

21 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. 1299/P/2005,

a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.I.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest iar în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen.,

s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 24 octombrie 2004 la

zi.

Inculpatul apelant a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva ambelor hotărâri, în

termen legal a declarat recurs inculpatul P.I., invocând cazurile de casare

prevăzute de art. 385

5

pct. 14 și 18 C. proc. pen.

Astfel, se reține că instanțele au

comis o gravă eroare de fapt, existând o evidentă neconcordanță între

declarațiile martorilor A.V. și A.A. precum și lipsa unei constatări

medico-legale concludente care să stabilească legătura dintre obiectul

vulnerant și leziunile traumatice ce au fost constatate la nivelul capului

părții vătămate.

În atare condiții, recurentul

inculpat a solicitat achitarea sa în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2

lit. a) C. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen.

În subsidiar s-a cerut restituirea

cauzei la procuror, în condițiile art. 333 C. proc. pen., impunându-se

efectuarea unei reconstituiri și completarea actelor medicale.

De asemenea, inculpatul recurent a

opinat că pedeapsa aplicată este prea severă, impunându-se reținerea în

favoarea sa a circumstanțelor judiciare atenuante cu consecința reducerii

pedepsei sub minimul special.

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385

6

alin. (1) C. proc.

pen., constată următoarele:

Instanțele de fond și de apel au stabilit

corect starea de fapt, constând în aceea că, în data de 21 octombrie 2004,

inculpatul P.I. i-a aplicat părții vătămate P.I. (fratele său) cu o furcă și o

secure, mai multe lovituri în zona capului, cauzându-i leziuni ce i-au pus

viața în primejdie, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei, pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală și cercetare

judecătorească.

Susținerile inculpatului, în sensul

că nu este autorul faptei, nu pot fi primite, probele administrate demonstrând

vinovăția sa în raport de fapta reținută prin actul de sesizare al instanței.

Prezența inculpatului la locul

comiterii faptei, modalitatea și împrejurările săvârșirii acesteia sunt

dovedite, pe de o parte, prin declarațiile părții vătămate și ale martorilor, iar

pe de altă parte, prin actele medicale care stabilesc leziunile suferite de

victimă, mecanismul de producere al acestora, zilele necesare pentru vindecare,

precum și împrejurarea că viața victimei a fost pusă în primejdie.

Astfel, din declarațiile părții

vătămate P.I. rezultă că, în data de 21 octombrie 2004, s-a deplasat cu căruța

la terenul pe care îl are moștenire, constatând prezența inculpatului care

împrăștia îngrășământ.

Inculpatul i-a sugerat părții

vătămate să îl aștepte la căruță, aceasta fiind oprită în mijlocul lanului,

până când termină de împrăștiat îngrășământul.

Partea vătămată a rămas în căruță,

fiind lovită la scurt timp de inculpat cu o furcă în zona capului și a

ficatului, după care, cu securea, i-a aplicat o altă lovitură în zona tâmplei.

Datorită zgomotului produs, calul

s-a speriat, punând în mișcare atelajul. La scurt timp după incident, partea

vătămată s-a întâlnit cu martorul A.V. și mai apoi cu martorii I.T., I.N. și

soția acestuia din urmă.

Prezența inculpatului pe câmp, a

fost sesizată de martorul A.V., iar în drum spre casă victima le-a spus

martorilor că fratele său este cel care l-a lovit.

Când a ajuns acasă, partea vătămată

le-a relatat martorilor P.G. și I.M., că inculpatul este cel care l-a lovit cu

o furcă și o secure.

Din Foaia de observație nr. 53180/4329

a secției de neurochirurgie a Spitalului de Urgență Galați rezultă că victima a

fost internată la 21 octombrie 2004, ora 18,30, cu diagnosticul: „Traumatism

cranio-cerebral. Plăgi ale scalpului fronto-temporo-parietal stâng. Fractură

fronto-temporală stângă subadiacent plăgilor”.

Din raportul de constatare

medico-legală nr. 1212/ E din 22 octombrie 2004 întocmit de S.M.L. Galați și

din celelalte acte medicale existente la dosarul cauzei rezultă că leziunile

suferite de partea vătămată au fost produse prin lovire cu corpuri dure,

posibil coarne de furcă (plăgile contuze din regiunea occipitală stângă).

Plăgile contuze frontală stângă,

temporală stângă și parietală stângă, cu fracturi fronto-temporo-parietale

stângi au fost produse prin lovire repetată cu corp contondent cu marginea

alungită, probabil muchie de secure sau topor.

În atare condiții, susținerea

apărării în sensul că actele medicale nu ar fi complete nu este fondată.

Examinându-se înscrisurile medicale

aflate la dosar, în ansamblul lor, se constată că acestea răspund tuturor

problemelor ridicate în speță. Nu există o contradicție între actele emise de S.J.M.L.

… și fișa de observație, fiind evidențiate leziunile suferite de victimă,

modalitatea de producere a acestora, precum și faptul că traumatismul cranian a

pus viața acesteia în primejdie.

În aceste condiții, cum instanțele

au stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, hotărârile fiind întemeiate

pe o apreciere corectă a probelor, Înalta Curte constată că nu poate fi reținut

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., relativ

la eroarea gravă de fapt.

Cum vinovăția inculpatului rezultă,

cu certitudine, din probele administrate de organele judiciare, solicitarea sa

în sensul pronunțării unei hotărâri de achitare nu este fondată.

În ceea ce privește restituirea

cauzei la procuror în condițiile prevăzute de art. 333 C. proc. pen., Înalta

Curte constată, așa cum s-a arătat anterior, că actele medicale sunt complete

și … toate aspectele necesare soluționării cauzei, iar reconstituirea nu se

justifică întrucât din probele administrate rezultă, indubitabil, modul în care

a fost săvârșită fapta de către inculpatul P.I.

Înalta Curte constată ca fiind

fondat cel de-al treilea motiv de recurs, circumscris cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14.

Potrivit dispozițiilor art. 72 C.

pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În conformitate cu dispozițiile art.

74 din același cod, pot fi circumstanțe atenuante, între altele, conduita bună

a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii.

Cunoașterea caracteristicilor unui

infractor prezintă o deosebită importanță pentru determinarea gradului concret

de pericol social al acestuia și, ca atare, pentru stabilirea unei pedepse

eficiente.

În cauza de față, se constată că

inculpatul și partea vătămată sunt frați. Inculpatul este căsătorit, pensionar

și nu este cunoscut cu antecedente penale.

Anterior săvârșirii faptei a avut o

conduită bună, în familie și societate, împrejurări care conduc la concluzia că

fapta săvârșită este urmarea unui complex de împrejurări care au determinat ca

inculpatul să se abată de la conduita sa obișnuită.

Având în vedere considerentele

expuse, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct.

2 lit. d) C. pen., va admite recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva

deciziei penale nr. 462/ A din 21 noiembrie 2005 a Curții de Apel Galați.

Va casa decizia și în parte sentința

penală nr. 360 din 12 august 2005 a Tribunalului Galați numai cu privire la

individualizarea judiciară a pedepsei.

Va reține în favoarea inculpatului P.I.

circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.,

raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., și va reduce pedeapsa principală de la 7

ani și 6 luni închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare, cu menținerea pedepsei

complementare.

Vor fi menținute toate celelalte

dispoziții ale sentinței penale recurate.

În temeiul art. 385

17

alin.

(4), art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa

aplicată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 24 octombrie

2004 la 27 martie 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul P.I. (zis I.) împotriva deciziei penale nr. 462/ A din 21 noiembrie

22005 a Curții de Apel Galați.

Casează decizia penală

sus-menționată și în parte sentința penală nr. 360 din 12 august 2005 a

Tribunalului Galați numai cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei

aplicată inculpatului.

Reține în favoarea recurentului

inculpat P.I. circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit.

a) C. pen., raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., și reduce pedeapsa

principală aplicată acestuia de la 7 ani și 6 luni închisoare la 3 ani și 6

luni închisoare, cu menținerea pedepsei complementare.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței penale recurate.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive de la 24 octombrie

2004 la 27 martie 2006.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 martie 2006.