ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1937/2006

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 360 din 12 august 2005 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr. 330/P/2005, s-a dispus condamnarea inculpatului P.I. , zis I., la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 lit. c) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani. Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și dedusă, din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 24 octombrie 2004 la zi.

A fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului, astfel cum a fost instituită prin încheierea din 18 aprilie 2005. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 16.693.2003 lei daune materiale și 100.000.000 lei daune morale către partea civilă P.I. – zis N. și la plata sumei de 10.552.836 lei către C.A.S. Galați. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Partea vătămată P.I. zis N. și inculpatul P.I. zis I. sunt frați, ambii locuind în satul Chiraftei, județul Galați. În urma dezbaterii succesiunii, datorită unor nemulțumiri cu privire la atribuirea unor terenuri în intra și în extravilan, între cei doi s-au purtat mai multe discuții care au condus la crearea unei stări tensionate și chiar la exercitarea de violențe.

În ziua de 21 octombrie 2004, inculpatul P.I. a plecat de la domiciliu cu căruța și a ajuns la lotul de teren din punctul C. unde a împrăștiat manual îngrășământ. În aceeași dimineață, partea vătămată P.I. zis N. a plecat cu căruța de acasă, în câmp, pe raza satului Chiraftei, în punctul zis B.Șt., împreună cu L.C., cumnat, de unde au luat o parte din cocenii de pe lotul său. Partea vătămată P.I. a revenit, în jurul orei 11,00, la domiciliu cu un transport de coceni împreună cu L.C. După ce au descărcat cocenii, partea vătămată a plecat, singură, cu căruța pentru a lua restul de coceni de pe câmp. În timp ce se deplasa cu căruța pe drumul spre câmp dinspre satul Chiraftei, aceasta s-a întâlnit cu martorul V.A.

Întrucât voiau să și are lotul de teren și pentru că auziseră zgomotul produs de tractoare în punctul C., unde știau că se află martorul I.M., cei doi s-au deplasat în acel loc. Este de precizat că loturile de teren din punctul C. sunt situate pe direcția Sud – Nord. În capătul dinspre Sud este drumul ce duce către comuna Foltești, iar în capătul dinspre Nord, drumul ce duce către satul Chiraftei. La acel timp, martorul I.M. împreună cu un alt consătean, B.I., arau un lot de pământ situat în punctul C., lot amplasat de la jumătatea lanului până în drumul ce duce către Foltești. Apoi, după ce au ajuns la mijlocul lanului, partea vătămată P.I. și martorul V.A. au discutat cu martorul I.M. despre faptul că doreau să le are loturile lor de teren din punctul B.Șt., respectiv L.M.

Au stabilit că atât partea vătămată P.I. cât și martorul V.A. să meargă la loturile lor, pentru a aștepta sosirea tractoarelor și să indice exact martorului I.M. suprafețele ce trebuiau arate. În aceste împrejurări, martorul V.A. s-a întors cu căruța prin lan, către drumul dinspre satul Chiraftei, ajungând apoi la lotul sau din punctul L.M. Partea vătămată P.I. s-a deplasat cu căruța pe lângă lotul ce îl arau I.M. și B.I., către capătul dinspre Foltești, cu intenția de a ajunge la terenul pe care îl au ca moștenire în același lan, întrucât remarcase prezența fratelui său, inculpatul P.I. După ce a ajuns în drumul din capătul dinspre comuna Foltești, partea vătămată a continuat deplasarea către Est, după care a intrat în lan, deplasându-se către mijlocul lanului și pe lângă lotul pe care inculpatul P.I.

împrăștia îngrășământ. Inculpatul P.I. a sesizat prezența părții vătămate și i-a sugerat să îl aștepte la căruță care era oprită la mijlocul lanului. Partea vătămată P.I. a oprit căruța cu care era, lângă căruța inculpatului, fără să coboare. După puțin timp și după ce inculpatul a ajuns la căruță, partea vătămată P.I. i-a spus acestuia să însămânțeze doar lotul său și nu și pe cel al fraților. În aceste împrejurări, inculpatul P.I. a înjurat partea vătămată și a amenințat-o cu moartea, după care a lovit-o în cap cu o furcă, prăbușindu-se în coșul căruței. Când s-a ridicat din nou pe scândura căruței, inculpatul P.I. a lovit partea vătămată cu o secure în cap de câteva ori. În starea în care se afla, partea vătămată P.I.

nu își mai amintește exact cum anume a pus în mișcare căruța. Cert este că, în momentul în care a ajuns cu căruța în capătul lanului dinspre satul Chiraftei, partea vătămată P.I. a fost văzută, lovită la cap, de martorul A.V., consătean și pe care, acesta nu l-a recunoscut. La acel moment, martorul A.V. a sesizat prezența inculpatului P.I. pe lotul lui de teren și cum acesta continua să împrăștie îngrășământ. Partea vătămată P.I. a ajuns cu căruța în punctul zis B.Șt. și în starea în care se afla, a reușit să strige după ajutor, la martorul I.T., ce se afla la încărcat coceni. Apoi, martorul I.V. a dus-o acasă pe partea vătămată P.I., cu căruța acesteia. Pe drum, partea vătămată i-a spus martorului I.V.

că a fost lovită de fratele său, inculpatul P.I. După ce a ajuns la domiciliu, partea vătămată le-a relatat martorilor P.G., soție, și I.M., cumnată, faptul că a fost lovită de inculpatul P.I. Întrucât partea vătămată P.I. acuza dureri din ce în ce mai mari la cap, a fost transportată cu ambulanța la spital. Partea vătămată P.I. a fost internată în Spitalul de Urgență Sf. Apostol Andrei Galați, secția neurochirurgie, în aceeași zi fiind supusă unei intervenții chirurgicale. În urma examinării și reexaminării medico-legale s-a concluzionat că leziunile traumatice suferite de partea vătămată P.I.

au putut fi produse după cum urmează: - plăgile contuze din regiunea occipitală stângă prin lovire cu corpuri dure alungite, paralele, situate la aproximativ 3 cm una față mde cealaltă, posibil coarne de furcă; - plăgile contuze frontală stângă, temporală stângă și parietală stângă, cu fracturi fronto-temporo-parietale stângi produse prin lovire repetată cu corp contondent cu margine alungită, posibil muchie de secure, topor etc. Pentru vindecare s-a concluzionat că a necesitat 35-40 zile de îngrijiri medicale. Traumatismul cranio-cerebral cu plăgi contuze epicraniene, fracturi temporo-parietale stângi și ruptura durală, i-a pus în primejdie viața părții vătămate P.I. Lipsa de substanță osoasă craniană în urma eschilectomiei de necesitate reprezintă infirmitate fizică permanentă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul P.I., solicitând desființarea acesteia și în cadrul rejudecării, achitarea sa în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen. În subsidiar a cerut reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 462/ A din 21 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. 1299/P/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.I. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest iar în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 24 octombrie 2004 la zi. Inculpatul apelant a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul P.I., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 5 pct. 14 și 18 C. proc. pen. Astfel, se reține că instanțele au comis o gravă eroare de fapt, existând o evidentă neconcordanță între declarațiile martorilor A.V. și A.A. precum și lipsa unei constatări medico-legale concludente care să stabilească legătura dintre obiectul vulnerant și leziunile traumatice ce au fost constatate la nivelul capului părții vătămate. În atare condiții, recurentul inculpat a solicitat achitarea sa în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen. În subsidiar s-a cerut restituirea cauzei la procuror, în condițiile art. 333 C. proc.

pen., impunându-se efectuarea unei reconstituiri și completarea actelor medicale. De asemenea, inculpatul recurent a opinat că pedeapsa aplicată este prea severă, impunându-se reținerea în favoarea sa a circumstanțelor judiciare atenuante cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385 6 alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele: Instanțele de fond și de apel au stabilit corect starea de fapt, constând în aceea că, în data de 21 octombrie 2004, inculpatul P.I. i-a aplicat părții vătămate P.I. (fratele său) cu o furcă și o secure, mai multe lovituri în zona capului, cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească.

Susținerile inculpatului, în sensul că nu este autorul faptei, nu pot fi primite, probele administrate demonstrând vinovăția sa în raport de fapta reținută prin actul de sesizare al instanței. Prezența inculpatului la locul comiterii faptei, modalitatea și împrejurările săvârșirii acesteia sunt dovedite, pe de o parte, prin declarațiile părții vătămate și ale martorilor, iar pe de altă parte, prin actele medicale care stabilesc leziunile suferite de victimă, mecanismul de producere al acestora, zilele necesare pentru vindecare, precum și împrejurarea că viața victimei a fost pusă în primejdie. Astfel, din declarațiile părții vătămate P.I. rezultă că, în data de 21 octombrie 2004, s-a deplasat cu căruța la terenul pe care îl are moștenire, constatând prezența inculpatului care împrăștia îngrășământ.

Inculpatul i-a sugerat părții vătămate să îl aștepte la căruță, aceasta fiind oprită în mijlocul lanului, până când termină de împrăștiat îngrășământul. Partea vătămată a rămas în căruță, fiind lovită la scurt timp de inculpat cu o furcă în zona capului și a ficatului, după care, cu securea, i-a aplicat o altă lovitură în zona tâmplei. Datorită zgomotului produs, calul s-a speriat, punând în mișcare atelajul. La scurt timp după incident, partea vătămată s-a întâlnit cu martorul A.V. și mai apoi cu martorii I.T., I.N. și soția acestuia din urmă. Prezența inculpatului pe câmp, a fost sesizată de martorul A.V., iar în drum spre casă victima le-a spus martorilor că fratele său este cel care l-a lovit.

Când a ajuns acasă, partea vătămată le-a relatat martorilor P.G. și I.M., că inculpatul este cel care l-a lovit cu o furcă și o secure. Din Foaia de observație nr. 53180/4329 a secției de neurochirurgie a Spitalului de Urgență Galați rezultă că victima a fost internată la 21 octombrie 2004, ora 18,30, cu diagnosticul: „Traumatism cranio-cerebral. Plăgi ale scalpului fronto-temporo-parietal stâng. Fractură fronto-temporală stângă subadiacent plăgilor”. Din raportul de constatare medico-legală nr. 1212/ E din 22 octombrie 2004 întocmit de S.M.L. Galați și din celelalte acte medicale existente la dosarul cauzei rezultă că leziunile suferite de partea vătămată au fost produse prin lovire cu corpuri dure, posibil coarne de furcă (plăgile contuze din regiunea occipitală stângă).

Plăgile contuze frontală stângă, temporală stângă și parietală stângă, cu fracturi fronto-temporo-parietale stângi au fost produse prin lovire repetată cu corp contondent cu marginea alungită, probabil muchie de secure sau topor. În atare condiții, susținerea apărării în sensul că actele medicale nu ar fi complete nu este fondată. Examinându-se înscrisurile medicale aflate la dosar, în ansamblul lor, se constată că acestea răspund tuturor problemelor ridicate în speță. Nu există o contradicție între actele emise de S.J.M.L. … și fișa de observație, fiind evidențiate leziunile suferite de victimă, modalitatea de producere a acestora, precum și faptul că traumatismul cranian a pus viața acesteia în primejdie.

În aceste condiții, cum instanțele au stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, hotărârile fiind întemeiate pe o apreciere corectă a probelor, Înalta Curte constată că nu poate fi reținut cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., relativ la eroarea gravă de fapt. Cum vinovăția inculpatului rezultă, cu certitudine, din probele administrate de organele judiciare, solicitarea sa în sensul pronunțării unei hotărâri de achitare nu este fondată. În ceea ce privește restituirea cauzei la procuror în condițiile prevăzute de art. 333 C. proc. pen., Înalta Curte constată, așa cum s-a arătat anterior, că actele medicale sunt complete și … toate aspectele necesare soluționării cauzei, iar reconstituirea nu se justifică întrucât din probele administrate rezultă, indubitabil, modul în care a fost săvârșită fapta de către inculpatul P.I.

Înalta Curte constată ca fiind fondat cel de-al treilea motiv de recurs, circumscris cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14. Potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În conformitate cu dispozițiile art. 74 din același cod, pot fi circumstanțe atenuante, între altele, conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii. Cunoașterea caracteristicilor unui infractor prezintă o deosebită importanță pentru determinarea gradului concret de pericol social al acestuia și, ca atare, pentru stabilirea unei pedepse eficiente.

În cauza de față, se constată că inculpatul și partea vătămată sunt frați. Inculpatul este căsătorit, pensionar și nu este cunoscut cu antecedente penale. Anterior săvârșirii faptei a avut o conduită bună, în familie și societate, împrejurări care conduc la concluzia că fapta săvârșită este urmarea unui complex de împrejurări care au determinat ca inculpatul să se abată de la conduita sa obișnuită. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. pen., va admite recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 462/ A din 21 noiembrie 2005 a Curții de Apel Galați. Va casa decizia și în parte sentința penală nr. 360 din 12 august 2005 a Tribunalului Galați numai cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei.

Va reține în favoarea inculpatului P.I. circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., și va reduce pedeapsa principală de la 7 ani și 6 luni închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare, cu menținerea pedepsei complementare. Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate. În temeiul art. 385 17 alin. (4), art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 24 octombrie 2004 la 27 martie 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul P.I. (zis I.) împotriva deciziei penale nr. 462/ A din 21 noiembrie 22005 a Curții de Apel Galați. Casează decizia penală sus-menționată și în parte sentința penală nr. 360 din 12 august 2005 a Tribunalului Galați numai cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului. Reține în favoarea recurentului inculpat P.I. circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., și reduce pedeapsa principală aplicată acestuia de la 7 ani și 6 luni închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare, cu menținerea pedepsei complementare. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive de la 24 octombrie 2004 la 27 martie 2006. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2006.