ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2049/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 7 iunie 2002, reclamantul M.I. a chemat în judecată pârâta C.N.C.A.F.M. SA Deva pentru filiala Poiana Ruscă Teliuc SA, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 127.040.526 lei, precizată ulterior la 131.530.721 lei, ce reprezintă drepturi de autor neplătite la data de 1 iunie 2002. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin decizia civilă nr. 50/A/1999, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, pârâta a fost obligată la plata drepturilor de autor în sumă de 129.706.103 lei, dar plata s-a făcut eșalonat și cu întârziere, ceea ce a dus la devalorizarea sumei stabilite și astfel se impune indexarea ei.

Prin sentința civilă nr. 2152 din 11 decembrie 2002, Tribunalul Hunedoara a admis acțiunea și a obligat pârâta filiala Poiana Ruscă Teliuc SA, care are personalitate juridică, la plata sumei de 131.530.721 lei reprezentând indexarea drepturilor de autor pe perioada 11 februarie 2000–4 decembrie 2002, cu obligarea pârâtei și la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut în considerentele sentinței că suma stabilită prin decizia civilă nr. 50/1999 a Curții de Apel Alba Iulia a fost achitată cu întârziere, în tranșe lunare în funcție de lichiditățile existente, prima rată s-a achitat în luna august 2000 și ultima în noiembrie 2001. Întrucât potrivit legii privind brevetele de invenție, drepturile bănești cuvenite autorului invenției se calculează pe baza salariului minim pe economie de la data efectuării plății și de la data pronunțării deciziei nr. 50/1999 s-a modificat în 3 rânduri salariul mediu pe economie, reclamantului i se cuvine suma stabilită, reprezentând indexarea drepturilor de autor pe perioada 11 februarie 2000–4 decembrie 2002. Împotriva sentinței a declarat apel pârâta filiala Poiana Ruscă Teliuc SA, solicitând schimbarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii introduse de reclamant, întrucât unitatea și-a onorat obligațiile pe care le avea față de reclamant, așa cum rezultă din evidențele contabile existente la unitate.

Reclamantul a aderat la apelul pârâtei, solicitând respingerea lui și admiterea cererii de aderare la apelul pârâtei, schimbarea sentinței, în sensul obligării părții adverse la plata sumei de 234.876.287 lei, în loc de 131.530.721 lei, salariul minim pe economie fiind la 1 ianuarie 2003 de 2.500.000 lei, în raport de care suma datorată este cea pretinsă de apelantul-reclamant. Prin decizia civilă nr. 326 din 15 aprilie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a stabilit cuantumul drepturilor de autor indexate pe perioada 11 februarie 2000–8 aprilie 2003 la suma de 234.876.287 lei în loc de 131.530.721 lei. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

S-a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtă împotriva aceleiași sentințe. Pârâta filiala Poiana Ruscă Teliuc SA a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, cerând admiterea lui, casarea deciziei, și pe fond respingerea acțiunii reclamantului, susținând că singura datorie a recurentei față de intimat a fost suma de 132.414.102 lei, achitată integral, în funcție de lichiditățile de care a dispus. Recursul pârâtei este fondat pentru motivele ce se vor expune. Obiectul prezentului litigiu îl constituie plata drepturilor bănești legale cuvenite intimatului-reclamant pentru aplicarea brevetului România 98741, esențială fiind în cauză determinarea sumei datorată de recurentă intimatului la data de 7 iunie 2002, când s-a introdus acțiunea, după ce, în temeiul deciziei civile nr. 50 din 7 mai 1999 a Curții de Apel Alba Iulia, o parte din suma de 129.706.103 lei stabilită prin decizie, a fost achitată intimatului.

În calcularea drepturilor bănești ce revin intimatului sunt incidente prevederile Legii nr. 64/1991 și ale Regulamentului de aplicare a acestei legi, aprobat prin H.G. nr. 152/1992. Acest din urmă act normativ prevede la regula nr. 53, anexa 2, modul de calcul al drepturilor bănești. Componentele de sub pct. 1-8 din anexa 2, partea I – a, denumită „nota de calcul”, nu formează obiect de discuție între părți, fiind stabilite prin expertiza efectuată de inginer I.V. în dosarul nr. 1513/1994 al Tribunalului Hunedoara. Calculele și constatările expertului au fost preluate de instanța de apel care însă, prin majorarea între timp a salariului mediu pe economie la 450.000 lei prin H.G.

nr. 296 din 15 aprilie 1999, a majorat la 129.706.103 lei drepturile bănești prin decizia nr. 50 din 7 mai 1999. Elementul care variază în nota de calcul a drepturilor bănești este componenta de la pct. 9 „indexarea”, care prevede modul de determinare al obligației de plată prin raportarea sumei componentelor de la pct. 6, 7 și 8 la rezultatul împărțirii salariului minim pe economie în anul efectuării plății la salariul minim pe economie în primul an de negociere ales. Asupra acestei componente părțile nu cad de acord, întrucât recurenta susține că a achitat în întregime suma stabilită prin decizia civilă nr. 50/1999, iar intimatul a promovat prezenta acțiune, susținând că plățile fiind făcute în rate, pe parcursul a câțiva ani, componenta 9 este modificată și suma efectiv datorată nu este plătită.

În scopul elucidării acestui aspect este necesară efectuarea unei expertize în specialitatea contabilitate care, preluând datele expertizei tehnice efectuată de inginer I.V. în dosarul nr. 1513/1994 al Tribunalului Hunedoara, date care alcătuiesc componentele 1 – 8 din anexa 2, „nota de calcul”, să determine valoarea de la pct. 9 „Indexarea”, potrivit formulei din Regulamentul amintit, arătată în Regula 53, cu luarea în considerare a datei fiecărei rate de plată și a salariului minim pe economie din anul efectuării plății, cu verificarea evidenței contabile a recurentei privind plățile efective și apoi să concluzioneze asupra sumei ce se cuvine intimatului, a sumei achitate și în final a sumei ce mai are de plătit recurenta.

Casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei pentru rejudecare în vederea administrării probei cu expertiza se impune în scopul verificării apărării recurentei, invocată atât în apel cât și în recurs, întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., anume că suma achitată intimatului este cea care i se cuvine, deci pretenția formulată prin cererea introductivă este nejustificată. Drept urmare, se va admite recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei pronunțată în apel, se va casa decizia și se va trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de C.N.C.A.F.M. SA prin filiala Poiana Ruscă Teliuc SA împotriva deciziei nr. 326/A din 15 aprilie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2005.