ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6103/2005

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 60 din 7 februarie 2005 a Tribunalului Hunedoara, secția penală, inculpatul P.C. a fost condamnat, la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o perioadă de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (3) C. pen., a fost confiscată suma de 5.250.000 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt: În data de 20 mai 2003 un număr de 21 călători, fără a-și procura bilete de călătorie în gara Brașov, s-au urcat în ultimul vagon al trenului rapid internațional nr. 346, care circula pe ruta București Nord – Brașov – Simeria – Curtici – Viena. După plecarea trenului din gară, inculpatul care avea calitatea de conductor, a procedat la controlul legitimațiilor de călătorie. Călătorii i-au comunicat inculpatului că nu posedă legitimație de călătorie, situație în care acesta, fără a elibera bilete de călătorie, a pretins, fiecărui călător câte 250.000 lei în total, suma de 5.250.000 lei.

În jurul orelor 23,00, după plecarea trenului din stația Alba Iulia, organele de supracontrol formate din organele de poliție și inspectori ai R.T.F.C. Timișoara i-au depistat pe cei 21 călători care nu posedau legitimație de călătorie, aceștia declarând organelor de supracontrol că au plătit inculpatului fiecare câte 250.000 lei, fără a li se elibera legitimații de călătorie. Organele de supra-control au procedat la o percheziție corporală asupra inculpatului, dar sumele de bani nu au fost găsite. În drept, s-a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța de fond a reținut că inculpatul, în calitate de conducător de tren este o persoană care exercită atribuții de control, conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 78/2000, el fiind subiect activ al infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000. În sarcina inculpatului nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 întrucât din fișa conductorului de tren rezultă că nu are atribuții de constatare sau sancționare a contravențiilor. Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța de fond a reținut că inculpatul nu posedă antecedente penale, are perspective mari de reintegrare în societate, cuantumul sumelor de bani pretinse și primite este redus, motiv pentru care, reținându-se circumstanțe atenuante, s-a făcut aplicarea art. 76 alin. (1) lit. c) și art. 81 și art. 82 C. pen.

Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul P.C. împotriva sentinței penale nr. 60 din 7 februarie 2005 a Tribunalului Hunedoara, au fost respinse, ca nefondate, de către Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin decizia nr. 198/ A din 21 iunie 2005. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.C., considerând-o nelegală și netemeinică, solicitând casarea acesteia, precum și a sentinței primei instanțe, solicitând, în urma rejudecării cauzei să se pronunțe achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., de sub învinuirea infracțiunii reținute în sarcina sa. Recursul inculpatului este nefondat.

În baza probelor administrate, instanța de fond a stabilit o corectă stare de fapt, dând încadrarea juridică legală faptelor deduse judecății, la fel, vinovăția inculpatului fiind corect dovedită și reținută. Declarațiile martorilor L.J., L.E., M.Z.I., E.I., G.V., C.E., M.S., M.E., B.Z., arată că în data de 20 mai 2003, inculpatul, în calitate de conductor de tren pe trenul rapid 346 București – Viena a pretins și primit de la 21 călători care nu aveau bilete de călătorie suma totală de 5.250.000 lei, pentru a le permite continuarea călătoriei fără legitimație de călătorie. Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen.

Așa fiind, în speță nu se poate pune problema achitării inculpatului așa cum acesta solicită, dimpotrivă, contrar susținerilor inculpatului, dovedindu-se că hotărârile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale. Instanța de fond a acționat corect și instanța de apel a confirmat și în materie de individualizare a pedepsei constatând circumstanțe atenuante și dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei, astfel că hotărârea atacată este temeinică și legală și sub acest aspect. În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpat ca nefondat și să-l respingă, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr. 198/ A din 21 iunie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 octombrie 2005.