ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

07.03.2019

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x/2018 din 17 octombrie 2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. (3 acte materiale), abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (1969).

În actul de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, în fapt, că inculpatul A., ce ocupa funcția de personal de tren în cadrul S.N.T.F.C. "C.F.R. Călători" SA, a primit, în mod direct și pentru sine, în datele de 07 august 2012 și 22 septembrie 2012, în timp ce activa pe trenul IC 531 ce circula pe ruta Mediaș - Cluj-Napoca, respectiv pe trenul IC 532 ce circula pe ruta Brașov - Predeal, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, sume de bani care nu i se cuveneau de la călători frauduloși (câte 20 de RON de la investigatorii B. și C. - în data de 07 august 2012, respectiv 6 RON de la investigatorul D. -în data de 22 septembrie 2012), în scopul de a nu îndeplini actele ce intrau în îndatoririle sale de serviciu referitoare la revizia legitimațiilor de călătorie privind pe aceștia, fapte care au fost încadrate în drept în dispozițiile art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (3 acte materiale) și art. 5 C. pen., privind infracțiunea de luare de mită.

S-a mai reținut că faptele aceluiași inculpat, care, în datele de 07 august 2012 și 22 septembrie 2012, în timp ce activa pe trenurile menționate, în exercitarea funcției de personal de tren în cadrul S.N.T.F.C. "C.F.R. Călători" SA, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, nu a îndeplinit actele referitoare la revizia legitimațiilor de călătorie privind 3 călători frauduloși - investigatorii B., C. și D., încălcând dispozițiile art. 14 alin. (4), (5), (6) din Ordonanța nr. 7 din 20 ianuarie 2005, republicată, pentru aprobarea Regulamentului privind transportul pe căile ferate din România, și a permis acestora călătoria cu mijloacele de transport pe calea ferată, cauzând, astfel, o pagubă S.N.T.F.C. "C.F.R. Călători" SA, în cuantum total de 198 de RON, constând în prețul legitimațiilor de călătorie necesare a fi fost eliberate în tren pentru distanțele respective de deplasare și obținând pentru investigatorii călători frauduloși avantajul patrimonial privind neplata costului călătoriei respective, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (3 acte materiale) și art. 5 C. pen.

Cauza a fost înregistrată la data de 23 octombrie 2018 pe rolul Tribunalului Brașov sub nr. x/2018, pentru etapa camerei preliminare formându-se dosarul asociat nr. x/2018.

La data de 03 decembrie 2018, inculpatul A., prin apărător ales, a depus un memoriu cuprinzând cereri și excepții, în conformitate cu dispozițiile art. 342 și urm. C. proc. pen., invocând, printre altele, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov în raport cu prevederile art. 41 lit. a) și b) C. proc. pen. și solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Prin încheierea penală din 17 decembrie 2016, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Brașov în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 346 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 50 C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe inculpatul A. în favoarea Tribunalului Cluj, reținându-se, în esență, că atât locul săvârșirii infracțiunii, cât și sediul persoanei vătămate constituită parte civilă, se află în raza de competență a acestei din urmă instanțe.

Astfel, s-a arătat că inculpatul se presupune că ar fi săvârșit două dintre actele materiale ce intră în conținutul infracțiunilor continuate în trenul IC 531 care circula pe ruta Mediaș - Cluj-Napoca, iar sediul părții civile S.N.T.F.C. "C.F.R. Călători" SA, prin Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Cluj, este situat în municipiul Cluj-Napoca. În plus, dosarul s-a format ca urmare a disjungerii dintr-o altă cauză privitoare la mai mulți inculpați și la o amplă activitate infracțională, actele materiale fiind săvârșite pe întreg teritoriul țării. Deși s-a considerat că, în cauză, nu se pune problema nerespectării dispozițiilor privitoare la competența teritorială în cursul urmăririi penale, în condițiile în care inculpatul este acuzat și de săvârșirea unui act material, în luna septembrie 2012, în trenul IC 532 care circula pe ruta Brașov - Predeal, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că sesizarea instanței s-a făcut cu încălcarea normelor ce reglementează competența teritorială. Ca urmare, a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 282 C. proc. pen., apreciind că vătămarea suferită privește interesele patrimoniale ale inculpatului, pentru care deplasarea la Tribunalul Brașov este evident mai costisitoare, având în vedere că locuiește mai aproape de sediul Tribunalului Cluj. În plus, s-a arătat că nu poate fi ignorat faptul că însăși persoana vătămată care s-a constituit parte civilă în cauză are sediul în raza de competență a acestei instanțe.

Prin urmare, dosarul a fost înaintat spre soluționare Tribunalului Cluj unde a fost înregistrat, la data de 27 decembrie 2018, sub nr. x/2018. La termenul de judecată din 25 ianuarie 2019, stabilit în dosarul asociat nr. x/2018 pentru dezbaterea cererilor și excepțiilor formulate de inculpatul A. în procedura de cameră preliminară, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe.

Prin Încheierea penală nr. 59/C din 1 februarie 2019 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția penală, în temeiul art. 47 C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de reprezentantul Ministerului Public, iar, în baza art. 346 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 50 C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul A., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2018 din 17 octombrie 2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, sub aspectul comiterii infracțiunilor de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. (3 acte materiale), și de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (1969), în favoarea Tribunalului Brașov.

În temeiul art. 51 C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și, prin urmare, s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Cluj a reținut, în esență, că, în conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. (1) lit. a), alin. (2) și alin. (3) C. proc. pen., Tribunalul Brașov este instanța competentă sub aspect teritorial să soluționeze cauza, având în vedere că a fost prima sesizată și că în circumscripția sa teritorială s-a desfășurat o parte a activității pretins infracționale (respectiv în trenul IC 532 ce circula pe ruta Brașov - Predeal). În acest sens, s-a arătat că art. 41 alin. (1) C. proc. pen. stabilește o ordine de preferință legală pentru organele judiciare, inclusiv pentru instanțele judecătorești, ce se aplică în cazul sesizării unice, și că potrivit alin. (3) al aceluiași articol, în situația în care o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, cum este cazul în speță, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că Tribunalul Brașov este competent să soluționeze cauza privind pe inculpatul A., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2018 din 17 octombrie 2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Astfel, reglementând competența teritorială a instanțelor judecătorești, art. 41 C. proc. pen. stabilește, în alin. (1), că aceasta este determinată, în ordine, de: a) locul săvârșirii infracțiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuința suspectului sau inculpatului persoana fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta; d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate, iar, în alin. (2), definește noțiunea de "loc al săvârșirii infracțiunii" ca fiind acela unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia, pentru ca, în alin. (3), să stipuleze că în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

Totodată, art. 41 alin. (4) C. proc. pen. prevede că atunci când niciunul din locurile menționate la alin. (1) nu sunt cunoscute sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanțe dintre cele indicate în primul alineat, competența revine instanței mai întâi sesizate. În plus, conform art. 41 alin. (5) C. proc. pen., ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanțe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Se observă, astfel, că dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. pen. stabilesc o ordine de preferință legală ce trebuie respectată cu prilejul sesizării instanțelor judecătorești.

Verificând, în acest context, actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că o parte a actelor materiale ce intră în conținutul celor două infracțiuni unice imputate inculpatului A. s-a derulat în trenul IC 532 ce circula pe ruta Brașov - Predeal, așadar, în circumscripția teritorială a Tribunalului Brașov și a parchetului de pe lângă această instanță, care, de altfel, a și instrumentat cauza în cursul urmăririi penale. Pe de altă parte, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov a învestit, cu rechizitoriul emis în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul Brașov, care, astfel, este prima instanță sesizată în cauză.

Ca urmare, din moment ce locul săvârșirii infracțiunii, în accepțiunea art. 41 alin. (2) C. proc. pen., se află în raza teritorială a Tribunalului Brașov, Înalta Curte, având în vedere și dispozițiile art. 41 alin. (1) lit. a), alin. (3) și alin. (4) teza a II-a C. proc. pen., constată că această instanță este competentă teritorial să judece cauza privind pe inculpatul A., fiind prima sesizată dintre jurisdicțiile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen.

Împrejurarea că o altă parte a activității infracționale s-a desfășurat în trenul IC 531 ce circula pe ruta Mediaș - Cluj-Napoca, respectiv în circumscripția unei alte instanțe (Tribunalul Cluj), nu este de natură să atragă competența teritorială exclusivă a acesteia din urmă, în condițiile în care prevederile art. 41 alin. (3) C. proc. pen., cu referire la cele ale alin. (2) ale aceluiași articol, stabilesc o competență alternativă în acele situații în care actele materiale au fost săvârșite în mai multe locuri.

În plus, din actele dosarului, rezultă că, în fapt, calitatea de persoană vătămată a fost recunoscută S.N.T.F.C. "C.F.R. Călători" SA, având sediul în municipiul București, iar nu Sucursalei Regională de Transport Feroviar de Călători Cluj, care a acționat doar ca reprezentant convențional al primeia în vederea constituirii de parte civilă, așa încât locul unde este situat sediul acesteia din urmă nu poate atrage stabilirea competenței teritoriale în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanța competentă să soluționeze cauza privindu-l pe inculpatul A. este Tribunalul Brașov, instanță căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.