ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 368/2015

Decizia nr. 368/2015

Deliberând asupra recursurilor în casație. în baza actelor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 88/S din 25 martie 2015. pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul nr. x/62/2014,

a fost condamnat inculpatul A., după cum urmează:

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut aceeași stare de fapt descrisă în rechizitoriu, respectiv că inculpatul A.:

2.

În data de 12 martie 2014. pe trenul IC, a primit suma de 10 lei, de la investigatorul călător fraudulos C. (a se vedea în acest sens procesul-verbal al investigatorului din data de 12 martie 2014, procesul-verbal din data de 31 martie 2014 privind redarea situației reținute în mediul ambiental și procesul-verbal din data de 06 aprilie 2014 privind identificarea făptuitorului);

3.

În data de 12 martie 2014, pe trenul IC, a primit suma de 10 lei, de la investigatorul călător fraudulos D. (a se vedea în acest sens procesul-verbal al investigatorului din data de 12 martie 2014. procesul-verbal din data de 31 martie 2014 privind redarea situației reținute în mediul ambiental și procesul-verbal din data de 06 aprilie 2014 privind identificarea făptuitorului);

4.

În data de 12 martie 2014, pe trenul IC, a primit suma de 10 lei, de la investigatorul călător fraudulos E. (a se vedea în acest sens procesul-verbal al investigatorului din data de 12 martie 2014. procesul-verbal din data de 31 martie 2014 privind redarea situației reținute în mediul ambiental și procesul-verbal din data de 06 aprilie 2014 privind identificarea făptuitorului).

În mod similar, instanța de fond a reținut că inculpatul A., aflându-se în exercitarea funcției de conductor în cadrul SN F. SA, nu a îndeplinit actele referitoare la revizia legitimațiilor de călătorie privind călători frauduloși și a permis acestora călătoria cu mijloacele de transport pe calea ferată și prin aceasta a cauzat o pagubă SN F. SA, constând în prețul legitimației de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren pentru distanța respectivă de deplasare și obținând pentru investigatorul călător fraudulos avantajul patrimonial privind neplata costului călătoriei respective astfel:

1.

În data de 12 martie 2014, pe trenul, privind călătoria investigatorului călător fraudulos B., pe ruta Suceava - Pașcani, având costul legitimației de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren în cuantum de 37 lei (a se vedea în acest sens, în completarea celor de mai sus, procesul-verbal din data de 04 aprilie 2014 privind stabilirea costului legitimației de călătorie în tren pentru ruta respectivă);

2.

În data de 12 martie 2014, pe trenul IC, privind călătoria investigatorului călător fraudulos C., pe ruta Suceava - Pașcani, având costul legitimației de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren în cuantum de 37 lei (a se vedea în acest sens, în completarea celor de mai sus, procesul-verbal din data de 04 aprilie 2014 privind stabilirea costului legitimației de călătorie în tren pentru ruta respectivă);

3.

În data de 12 martie 2014, pe trenul IC, privind călătoria investigatorului călător fraudulos D., pe ruta Suceava - Pașcani, având costul legitimației de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren în cuantum de 37 lei (a se vedea în acest sens, în completarea celor de mai sus, procesul-verbal din data de 04 aprilie 2014 privind stabilirea costului legitimației de călătorie în tren pentru ruta respectivă);

Instanța de fond a reținut că faptele anterior descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 13" din Legea nr. 78/2000, texte de lege în temeiul cărora s-a dispus condamnarea inculpatului A.

Inculpatul A. a înțeles - personal și prin poziția apărătorului ales - să nege comiterea faptelor, însă actele materiale expuse în rechizitoriu apar ca dovedite, fără echivoc, din probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale, dar și al cercetării judecătorești.

Astfel, relativ la fiecare dintre actele materiale componente ale infracțiunilor continuate expuse sunt de observat probele administrate, precum procesele-verbale al investigatorilor B., D., E. și C. din datele de 12 martie 2014 sau 4 aprilie 2014, procesul-verbal din data de 31 martie 2014 privind redarea situației reținute în mediul ambiental și procesul-verbal din data de 06 aprilie 2014 privind identificarea făptuitorului, procesul-verbal din data de 04 aprilie 2014 privind stabilirea costului legitimației de călătorie în tren pentru anumite rute.

În mod similar, instanța de fond a observat declarațiile date în cursul cercetării judecătorești de către investigatorii B., D. și C. ce relevă, coroborat cu cele anterior expuse,vinovăția inculpatului în raport cu faptele penale ce i se impută.

Inculpatul A. a invocat în apărare dispozițiile art. 101 alin. (3) C. proc. pen. sau art. 4 C. proc. pen. acestea din urmă care arată că :

(1) Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.

(2) După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.

Or, relativ la cauza de față, instanța de fond a constatat că probele expuse înlătură „îndoiala"' la care face referire art. 4 alin. (2) C. proc. pen. și inculpatul indicat,care nu a administrat probe pertinente și utile în apărare.

Astfel, înscrisurile depuse au relevanță exclusiv în circumstanțiere și surprind aspecte de ordin general și nu unele legate de faptele concrete ce i se impută inculpatului A. (din data de 12 martie 2014 ).

Instanța de fond a apreciat că in cauză sunt satisfăcute și exigențele Curții Europene a Dreptului Omului în materie invocate de către apărătorul inculpatului A. - așa cum reies acestea din jurisprudența constantă a Curții (Ludi c. Elveției. Teixeira de Castro c. Portugaliei, Ramananskas c. Lituaniei, Miliniene c. Lituaniei, Constantin și Stoian c. RomânieiV-in sensul că acțiunea investigatorilor sub acoperire s-a plasat în cadrul unei operațiuni urmărind fapte de corupție, ordonată de un magistrat, au existat rațiuni pentru care inculpatul indicat (anterior sancționat disciplinar) a fost bănuit de săvârșirea faptelor respective și nu s-a exercitat asupra acestuia o influență de natură a îl incita la comiterea unei infracțiuni pe care, altfel, acea persoană nu ar fi comis-o, astfel că factorul determinant nu a fost rolul investigatorului ei comportamentul inculpatului (investigatorii sub acoperire autorizați desfășurând activități obișnuite și asemănătoare cu cele ale unor călători frauduloși, în aceleași circumstanțe concrete despre care existau date că astfel de fapte se produc).

Astfel, nu a putut fi primită susținerea apărătorului inculpatului A. referitoare la provocarea inculpatului la săvârșirea faptelor penale reținute în sarcina sa.

Ordonanțeleprocurorului privind autorizarea investigatorilor sub acoperire au fost date în cauză în condițiile art. 148 alin. (1) și (2) C. proc. pen., fiind motivate și cuprinzând toate mențiunile prevăzute de legea procesual penală (file 38 și următoarele dosar urmărire penală).

În mod corect, procurorul a observat - din analiza mai multor sesizări sau acte de urmărire penală întocmite în alte dosare penale - că fapte, precum cele ce formează obiectul prezentei cauze, săvârșite de personalul de control din cadrul SN F. SA au o frecvență deosebită sens în care s-a apreciat necesar a se proceda la verificarea situației de fapt privind eventuale fapte de luare și dare de mită în domeniul respectiv, inclusiv prin folosirea în cauză a unor investigatori cu identitate reală .

Faptele anterior descrise au fost săvârșite de o persoană - conductor de tren - care avea atribuții de constatare și de sancționare a contravențiilor în sfera lor de activitate, potrivit art. 4 și 5 din H.G. nr. 203/1994 pentru stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele privind transporturile pe căile ferate române.

Apare ca evident, în opinia tribunalului, că faptele expuse au fost săvârșite de o persoană având calitatea de funcționar cu atribuții de control potrivit reglementărilor interne ale societății respective - SN F. SA - (ex: Instrucția nr. 80/1954 pentru controlul trenurilor) și sunt încadrate într-o societate națională de interes public.

Instanța de fond a observat că totuși, cuantumul mitei pentru fiecare act material în parte este relativ mic, iar inculpatul A. - care a negat comiterea faptelor și nu a achitat prejudiciul reținut în rechizitoriu privitor la partea civilă SN F. SA - nu apare ca recidivist .aspecte care oferă posibilitatea reținerii dispozițiilor art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului A. au fost urmărite criteriile vizate de art. 74 C. pen. prin prisma stării de pericol creat pentru valoarea ocrotită de legea penală, naturii și gravității rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, faptul că inculpatul nu apare ca recidivist în sensul legii penale, conduita bună a acestuia atât anterioară, cât și ulterioară săvârșirii infracțiunilor, dar și în cursul procesului penal, nivelul său de educație, vârsta,situația sa familială și socială.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apelului Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul A.,

criticând sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului, parchetul a arătat că inculpatul A. nu a recunoscut nici săvârșirea infracțiunii de luare de mită (negând însușirea sumei de bani înmânată de către investigatori), nici a infracțiunii de abuz în serviciu (invocând o neglijență în încasarea banilor și eliberarea tichetelor de călătorii), astfel că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor pedepselor, conform art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, s-a solicitat înlăturarea dispozițiilor art. 374 alin. (4) și art. 396 alin. (1) C. proc. pen. și, totodată, pedeapsa rezultantă să fie executată în regim de detenție.

În motivarea apelului său, inculpatul A., prin apărător ales, a susținut că hotărârea pronunțată este nelegală, prin raportare la interpretarea și aplicarea prevederilor art. 101 alin. (3) și art. 103 C. proc. pen., respectiv netemeinică, prin raportarea dată de către judecător probelor administrate.

S-a invocat existența unor inadvertențe între situația de fapt reținută de către organele de urmărire penală și modul cum s-au petrecut în realitate faptele, susținându-se că, sub aspectul elementului material, inculpatul nu a pretins în mod direct sau indirect sume de bani în schimbul neeliberării biletelor de călătorie, iar în absența înregistrărilor audio-video din care să rezulte comportamentul ulterior al inculpatului, constând în însușirea efectivă a sumei de bani remise de investigator, nu se poate trage concluzia că infracțiunea s-a consumat.

Inculpatul a susținut că nu a fost demonstrată nici existența intenției directe sau indirecte privind neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu și, implicit, în cauzarea unui prejudiciu în dauna SN F. SA.

Prin urmare, inculpatul a solicitat achitarea sa pentru infracțiunile pentru care este cercetat, în temeiul art. 396 alin. (1) C. proc. pen. combinat cu art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din același cod.

În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate și menținerea modalității de executare.

Prin Decizia penală nr. 38424/P din 20 mai 2015 pronunțatei de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori,

au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 88/S din 25 martie 2015 a Tribunalului Brașov, pronunțată în Dosarul nr. x/62/2014, care a fost desființată în ceea ce privește greșita reținere a art. 396 alin. (1) C. proc. pen. și individualizarea judiciară a pedepsei.

Rejudecându-se cauza în aceste limite, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani și 11 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - cu referire la exercitarea funcției de conductor tren, pe o perioadă de 3 ani, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, după cum urmează:

-

pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - cu referire la exercitarea funcției de conductor tren, pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (1) C. proc. pen.;

-

pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - cu referire la exercitarea funcției de conductor tren, pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) raportat la art. 13" din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

A fost înlăturată aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen. din încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului A..

A fost redusă pedeapsa de la 2 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - cu referire la exercitarea funcției de conductor tren, pe o perioadă de 3 ani, la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - cu referire la exercitarea funcției de conductor tren, pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) raportat la art. 7 lit. c) din Legea rar.78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen.

A fost majorată pedeapsa de la 1 an și 9 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - cu referire la exercitarea funcției de conductor tren, pe o perioadă de 2 ani, la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - cu referire la exercitarea funcției de conductor tren, pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) raportat la art. 13" din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus și s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - cu referire la exercitarea funcției de conductor tren, pe o perioadă de 3 ani.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, prevăzute de art. 417 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat următoarele:

Starea de fapt a fost corect reținută pe baza probelor administrate în cauză, iar încadrarea juridică a faptelor comise de către inculpatul A., care la data de 12 martie 2014, în calitate de șef tren în cadrul SN F. SA România nu a îndeplinit actele referitoare la revizia legitimațiilor de călătorie privind călătorii frauduloși și a permis unui număr de 4 persoane călătoria cu mijloacele de transport pe calea ferată și prin aceasta a cauzat o pagubă societății angajatoare, constând în prețul legitimației de călătorie necesar a fi eliberat în tren pentru distanța respectivă de deplasare, în sumă de 148 lei, obținând totodată pentru investigatorul sub acoperire - călător fraudulos - folosul avantajului patrimonial privind neplata costului călătoriei respective, acceptând suma de 40 lei, răspunde prevederilor art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 4 C. proc. pen., orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.

În cazul în care probele referitoare la vinovăției nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, se aplică regula in dubio pro reo, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea inculpatului. Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăției, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului consacrat în art. 5 C. proc. pen. se regăsește în materia probațiunii.

Prin urmare, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției inculpatului conțin o informație îndoielnică în legătură cu fapta imputată, organul judiciar nu își poate forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției, ceea ce nu este cazul în speță și pe cale de consecință, contrar celor susținute de către inculpatul A.

Potrivit fișei postului, inculpatul A. aflat în exercitarea atribuțiilor de personal de tren, depistând călătorul fraudulos, avea obligația de a lua act de lipsa legitimației de călătorie, analizând mai întâi posibilitatea emiterii

unui bilet cu taxare în tren, iar în caz negativ, identificării călătorului fraudulos prin solicitarea actului de identitate. în vederea constatării și sancționării contravenționale. Acesta nu a îndeplinit actele referitoare la revizia legitimației de călătorie privind călători frauduloși și a permis acestora călătoria cu mijloacele de transport pe calea ferată, cauzând o pagubă societății, constând în prețul legitimației de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren pentru distanța respectivă de deplasare.

Potrivit procesului-verbal datat 06 aprilie 2014, întocmit de către Inspectoratul General al Poliției Române, Secția Regională de Poliție Transporturi Brașov, Biroul Investigarea Fraudelor s-a procedat la identificarea membrilor partidei de tren aflați de serviciu în data de 12 martie 2014 pe trenul IC, șef de tren fiind A. (fila 108 dosar urmărire penală).

Prin ordonanțele procurorului din datele de 06 februarie 2014 și 18 februarie 2014 a fost dispusă autorizarea folosirii în cauză. în calitate de investigatori cu identitate reală, a unor lucrători operativi. între care B. - agent principal Poliția Stațiunii Poiana Brașov. D. - agent principal Secția 4 Poliție Brașov, E. - agent principal Secția 3 Poliție Brașov, G. - agent principal Secția 5 Poliție Brașov.

Din procesul verbal datat 12 martie 2014 rezultă că investigatorii sus menționați se aflau în gara Suceava pentru a se urca în trenul IC cu destinația Pașcani.

Pe peronul gării l-a observat pe unul din membrii partidei de tren, centura de culoare roșie la geantă, i-au adus la cunoștința acestuia că „sunt 4 persoane, că vor să meargă la Pașcani și nu au bilete de călătorie". Acesta le-a spus că dacă se urcă le va tăia bilete în tren și să nu se aștepte „să meargă două pe un bilet. După aproximativ 10 minute de la plecare, în compartimentul în care se aflau, a venit și membrul partidei de tren cu care discutaseră pe peron, și le-a zis „să se organizeze" și a plecat, iar după 5 minute a chemat o persoană la el în compartiment.

Fiecare investigator i-a înmânat lui B. câte 10 lei, care s-a deplasat în compartimentul unde se afla șeful de tren, iar la întoarcere a relatat că acesta a primit 40 de lei, fără a elibera bilete de călătorie - fila 98 - 101 dosar urmărire penală.

Aspectele consemnate în procesul-verbal menționat se coroborează cu redarea în formă scrisă a materialului video realizat la 12 martie 2014 de către investigatorul B. pe trenul IC 383.

Astfel, se constată că un membrii al partidei de tren, care are cureaua de la geanta de serviciu de culoare roșie, deschide ușa compartimentului în care se află patrii investigatori, după care aceștia din urmă strâng mai multe sume de bani, pe care investigatorul D. le numără și le înmânează lui B., care intră în compartimentul unde se află membrul partidei de tren.

B. îi dă banii (foto 4). acesta îi numără, după care investigatorul se ridică de pe scaun și părăsește compartimentul, iar pe măsuța

de lângă geam se poate observa o sumă de bani (foto 6 filele 103-107 dosar

urmărire penală).

S-a procedat la identificarea șefului de tren aflat de serviciu în data de 12 martie 2014 în persoana inculpatului A. (fila 108 dosar urmărire penală).

În faza de cercetare judecătorească, au fost audiați investigatorii cu identitate reală C. (fila 70 dosar tribunal), B. (fila 89 dosar tribunal) și D. (fila 91 dosar tribunal), declarațiile acestora coroborându-se cu mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, anterior menționate.

Costul legitimației de călătorie în tren pe ruta Suceava - Pașcani este de 37 lei (conform procesului-verbal din data de 04 aprilie 2014).

Probele administrate în cauză dovedesc fără echivoc săvârșirea de către inculpatul A. a infracțiunilor de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 republicată, respectiv abuz în serviciu în fonnă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, întrucât în mod repetat și în realizarea aceleași rezoluții infracționale, ocupând funcția de șef de tren. în cadrul SN F. SA, în mod direct și pentru sine a primit sume de bani de la călători frauduloși, neîndeplinind actele referitoare la revizia legitimațiilor de călătorie și prin aceasta a cauzat o pagubă SN F. SA ce a constat în prețul legitimație de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren pentru distanța respectivă de deplasare și obținând pentru călătorul fraudulos un avantaj patrimonial.

În notele scrise cuprinzând motivele de apel, inculpatul A. a precizat că între înregistrarea audio-video și conținutul proceselor-verbale întocmite de către investigatorii cu identitate reală există inadvertențe privitoare la revenirea apelantului în compartiment în scopul de a le cere ca una dintre persoanele care călătoreau fraudulos să se prezinte în compartimentul său și respectiv momentul primirii banilor (din procesul-verbal rezultă că i-a înmânat suma de 40 de lei, pe care inculpatul i-a pus în buzunar sau în geantă/' din examinarea înregistrării audio-video rezultă că inculpatul Ciubotaru primind suma de bani remisă de investigator procedează la numărarea acesteia, după care o așează pe măsuța compartimentului).

În declarația dată în fața instanței, inculpatul a precizat că după numărarea banilor, constatând că suma remisă este mai mică decât contravaloarea biletelor de călătorie, i-a solicitat investigatorului călător să aducă și diferența de preț.

În atare împrejurări, inculpatul a concluzionat că, atâta timp cât nu și-a însușit banii, ci i-a așezat într-o zonă neutră, pe măsuța compartimentului, gestul

trebuie coroborat cu afirmația acestuia. în sensul că nu va accepta să călătorească în condiții ilicite și astfel lipsește gestul apropierii sumei de bani ca modalitate de comitere a infracțiunii de luare de mită.

Instanța de apel a apreciat că susținerile inculpatului sunt nefondate.

Astfel, s-a reținut că, potrivit art. 289 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de luare de mită fapta funcționarului public, care direct ori indirect. pretinde ori primește bani, care nu se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Elementul material al laturii obiective este alcătuit din modalități normative alternative: primirea, pretinderea, acceptarea, toate privitoare la foloase injuste.

Din fișa de atribuții a inculpatului rezultă că acestuia îi revenea obligația, în momentul depistării călătorului fraudulos, de a lua act de lipsa legitimației de călătorie și de a analiza posibilitatea emiterii unui bilet cu taxare în tren ori solicitarea actului de identitatea în vederea constatării și sancționării contravenționale.

Așa cum rezultă atât din înregistrarea audio-video, cât și din relatările investigatorilor cu identitate reală, din procesele-verbale sau în fața instanței, inculpatul A., luând act de lipsa documentelor lor de călătorie, a primit suma de 40 lei de la B., ceea ce constituie elementul material al infracțiunii de luare de mită, respectiv intrarea efectivă în posesia folosului ilicit.

Esențial este că inculpatul a primit banii de la investigator, tară a emite biletele de călătorie, neavând importanță că banii i-a băgat în geantă sau în buzunar, așa cum rezultă din declarația investigatorului B. ori că i-a lăsat pe măsuța compartimentului, așa cum rezultă din înregistrarea audio-video.

Față de cele arătate, în acord cu opinia instanței de fond, instanța de apel a apreciat că probele administrate dovedesc săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și abuz în serviciu de către inculpatul A., înlătură îndoiala la care face referire art. 4 alin. (2) C. proc. pen., forma de vinovăția fiind intenția directă, astfel că nu poate fi primit motivul de apel invocat de către apelant, în sensul achitării.

În ședința din 05 februarie 2015, inculpatul A. a declarat expres că nu urmează procedura simplificată, întrucât nu recunoaște faptele reținute în sarcina sa.

Prin urmare, instanța nu putea să rețină în favoarea apelantului prevederile art. 396 alin. (1) C. proc. pen., deoarece nu s-a formulat o astfel de cerere, iar inculpatul a oferit o cu totul altă versiune a stării de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și a contestat probele administrate pe parcursul urmăririi penale.

Așa fiind, s-a apreciat că se impune înlăturarea dispozițiilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen. și art. 396 alin. (1) C. proc. pen., sens în care acest motiv de apel invocat de către procuror este fondat.

La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 75 alin. (2) C. pen., dar și elementele ce pot constitui circumstanțe atenuante cu consecința reducerii limitelor speciale ale pedepsei cu o treime, argumente pertinente ce urmează a fi însușite de către instanța ierarhic superioară.

În raport de natura și gravitatea rezultatului produs, față de împrejurarea că inculpatul este fără antecedente penale, cu o conduită socială corespunzătoare, având în vedere pregătirea profesională, vârsta și situația familială, instanța de apel a aplicat pedepse sub minimul special prevăzut de lege, fiind menținute dispozițiile legale referitoare la circumstanțele atenuante și înlăturate prevederile art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

Astfel, instanța de apel a redus pedeapsa de la 2 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) -cu referire la exercitarea funcției de conductor tren pe o perioadă de 3 ani la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) -cu referire la exercitarea funcției de conductor tren pe o perioadă de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen.

A majorat pedeapsa de la 1 an și 9 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) -cu referire la exercitarea funcției de conductor tren, pe o perioadă de 2 ani la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - cu referire la exercitarea funcției de conductor tren pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen.

Infracțiunile săvârșite de către inculpatul A., astfel cum au fost reținute atât la fond, cât și în apel sunt în concurs real, conform art. 38 alin. (1) C. pen.

În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.).

În speță, pedeapsa principală este pedeapsa de 2 ani închisoare, la care se adaugă 8 luni închisoare (cât reprezintă o treime din cealaltă pedeapsă de 2 ani închisoare).

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus și a aplicat inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - cu referire la exercitarea funcției de conductor tren pe o perioadă de 3 ani, împrejurări în care apelul formulat de inculpat în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei s-a apreciat că este fondat.

Cu referire la modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că în mod temeinic instanța de fond a dispus suspendarea sub supraveghere, modalitate aleasă judicios în raport cu împrejurările concrete în care au fost comise faptele, dar și cu privire la persoana inculpatului A., fără a minimaliza gradul de pericol social al infracțiunilor comise.

Așa fiind, prin menținerea acestei modalități de executare a pedepsei, motivul de apel formulat de procuror în sensul privării de libertate a inculpatului nu poate fi primit.

În notele scrise, dar și în expunerea orală apărătorul ales al inculpatului A. arată că hotărârea pronunțată de către instanța de fond este nelegală prin raportare la aplicarea art. 101 alin. (3) C. proc. pen. și art. 103 C. proc. pen.

Totodată, menționează caracterul general al autorizărilor și implicit al delegărilor realizat de procurorul cauzei și absența oricărei reprezentări a investigatorilor cu identitatea reală privitoare la activitatea anterioară a inculpatului A..

Pentru a răspunde acestei critici formulate, instanța de apel a apreciat că se impun câteva precizări.

Astfel, s-a menționat că, potrivit art. 342 C. proc. pen., în procedura de cameră preliminară organul judiciar are obligația de a verifica, după trimiterea în judecată, patru aspecte legate de cauza penală, după cum urmează: competența, legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelorjegalitatea efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Ca atare, motivele de apel invocate de către inculpatul A., respectiv caracterul general al autorizărilor investigatorilor cu identitate reală și implicit al delegărilor realizate de către procurorul cauzei și absenței oricărei reprezentări a investigatorilor privind activitatea anterioară a inculpatului sunt aspecte ce se referă la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, sunt aspecte ce pot fi invocate și analizate în procedura de cameră preliminară și nicidecum în calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri penale pronunțate pe fondul cauzei.

Prin Încheierea nr. x/CP/24 noiembrie 2014 pronunțată în Dosarul penal nr. x/62/2014, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Brașov a constatat legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul nr. x/P/2014 întocmit de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov privind pe inculpatul A., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

Așa cum se constată din actele și lucrările dosarului, dar și din considerentele hotărârii pronunțate, rezultă că inculpatul nu a formulat excepții și cereri în această procedură.

Pe cale de consecință, aceste excepții invocate între motivele de apel nu au fost analizate, întrucât procedura în cameră preliminară s-a încheiat.

Împotriva hotărârii instanței de apel, au declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpatul A. (la data de 13 iulie 2015), calea de atac fiind întemeiată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (pentru parchet), respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (pentru inculpat).

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 6 august 2015, termenul pentru examinarea admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen., fiind stabilit la data de 21 septembrie 2015, fără citarea părților.

Prin Încheierea nr. x/RC din 21 septembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/62/2014 de Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-au admis în principiu cererile de recurs în casație formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 384/Ap din 20 mai 2015 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

S-a trimis cauza în vederea judecării recursurilor în casație, la data de 19 octombrie 2015, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând recursurile în casație declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpatul A. Înalta Curte cons tată următoarele:

Recurentul inculpat A.

a invocat în susținerea căii extraordinare de atac cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susținând că, în mod greșit s-a dispus condamnarea sa pentru infracțiunile de luare de mită și abuz în serviciu, întrucât, neavând calitate de funcționar public, lipsește calitatea de subiect activ calificat și, astfel, lipsește un element constitutiv al infracțiunilor menționate, sub aspectul laturii obiective.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov

a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., arătând că instanța de apel, condamnând inculpatul la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, când „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

De asemenea, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării „dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", respectiv în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală.

I.

Critica formulată de recurentul inculpat A. în susținerea cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. este neîntemeiată.

Astfel, conform dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., are calitatea de funcționar public, în sensul legii penale, persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritat de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

Întrucât inculpatul a săvârșit faptele în calitate de conductor de tren în cadrul SN F. SA - persoană juridică cu capital de stat, care desfășoară activități de interes național, în scopul realizării transportului feroviar public de călători, având caracter de serviciu public social - acesta a avut calitatea de funcționar public, în sensul legii penale, fiind îndeplinită condiția necesară pentru a se putea reține în sarcina acestuia infracțiunile prevăzute de art. 289 alin. (1), respectiv art. 297 alin. (1) C. pen.

II. Critica formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov. În temeiul cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., este întemeiată, întrucât pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen., a fost stabilită în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel, infracțiunea de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., pentru care a fost condamnat inculpatul este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 de ani și interzicerea unor drepturi, iar potrivit art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 limitele de pedeapsă se majorează cu o treime, context în care minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de luare de mită este de 4 ani închisoare. Aceste limite se reduc cu o treime, ca urmare a reținerii în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art, 75 alin. (2) lit. b) C. pen., rezultând un minim de 2 ani și 8 luni închisoare, iar nu de 2 ani închisoare, astfel cum a fost stabilit de către instanța de prim control judiciar.

Prin contopirea pedepsei de 2 ani și 8 luni închisoare, care este minimul special pentru infracțiunea de luare de mită, cu cea de 2 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de abuz în serviciu, rezultă o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare, care are consecințe și asupra modalității de executare, nemaifiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 91 alin. (1) lit. a) C. pen.

Pentru considerentele expuse, constatând incidența cazului de recurs in casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte, in temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., va admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Deciziei penale nr. 384/Ap din 20 mai 2015 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Va casa, în parte, decizia penală sus menționată și sentința penală nr. 88/S din 25 martie 2015 a Tribunalului Brașov.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Va majora pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 15 alin. (2) lit. b) și art. 16 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale), de la 2 ani închisoare la 2 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 38 C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (3) C. pen. va contopi pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani cu pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.

Va înlătura dispozițiile art. 91 alin. (1) și (4), art. 92 alin. (1) și art. 93 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

În temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași decizii.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul la plata sumei de 265 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 65 lei, reprezentând onorariu parțial apărător din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov

împotriva Deciziei penale nr. 384/Ap din 20 mai 2015 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Casează, în parte, decizia penală sus menționată și sentința penală nr. 88/S din 25 martie 201 5 a Tribunalului Brașov.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În referire la art. 75 alin. (2) lit. b) și art. 76 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale), de la 2 ani închisoare la 2 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 38 C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (3) C. pen. contopește pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani cu pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.

Înlătură dispozițiile art. 91 alin. (1) și (4), art. 92 alin. (1) și art. 93 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A.

împotriva aceleiași decizii.

Obligă inculpatul la plata sumei de 265 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 65 lei, reprezentând onorariu parțial apărător din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 02 noiembrie 2015.