ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 240/S din 30 decembrie 2016 a Tribunalului Brașov, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, în baza art. 254 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, a fost condamnat inculpatul A. - la pedeapsa închisorii de 3 ani și pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II C. pen. 1969 - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c) - dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (funcția de inspector de specialitate în cadrul CFR Călători).

În baza art. 118 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 254 alin. (3) C. pen. 1969, s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 100 RON.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. 1969 raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, art. 5 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de dare de mită, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an.

În baza art. 255 alin. (4) C. pen. 1969, s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 50 RON dată cu titlu de mită.

În baza art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 5 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. 1969 raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 5 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 323 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. 1969, s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II C. pen. 1969 - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c) - dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (funcția de inspector de specialitate în cadrul CFR Călători), pedeapsă complementară executabilă conform art. 66 C. pen. 1969.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza II, b), c) C. pen. 1969, constând în interzicerea ca pedeapsă accesorie a următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c) - dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (funcția de inspector de specialitate în cadrul CFR Călători).

În baza art. 86

1

alin. (1) C. pen. 1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului A. pe o durată de 7 ani, termen de încercare stabilit conform art. 86

2

alin. (1) C. pen. 1969.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. 1969, pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul A. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Brașov la datele fixate de respectivul serviciu.

- să anunțe în prealabil serviciului indicat orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea

- să comunice și sa justifice serviciului indicat schimbarea locului de muncă.

- să comunice Serviciului de Probațiune indicat informații de natura a putea fi verificate mijloacele lui de existență.

În baza art. 404 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. 1969 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

S-a constatat că inculpatul A. a fost reținut 24 de ore din 29.10.2012 orele 12:00 până la 20.10.2012 orele 12:00.

(...)

În baza art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. 1969 raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 5 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. 1969 s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II C. pen. 1969 - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c) - dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (conductor tren/șef tren călători), pedeapsă complementară executabilă conform art. 66 C. pen. 1969.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza II, b), c) C. pen. 1969, constând în interzicerea ca pedeapsă accesorie a următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c) - dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (conductor tren/șef tren călători).

În baza art. 86

1

alin. (1) C. pen. 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului B. pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit. conform art. 86

2

alin. (1) C. pen. 1969.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. 1969, pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul B. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Brașov la datele fixate de respectivul serviciu.

- să anunțe în prealabil serviciului indicat orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea

- să comunice și sa justifice serviciului indicat schimbarea locului de muncă.

- să comunice Serviciului de Probațiune indicat informații de natura a putea fi verificate mijloacele lui de existență.

În baza art. 404 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului B. asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. 1969 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 71 al 5 C. pen. 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

S-a constatat că inculpatul B. a fost reținut 24 de ore din 29.10.2012 orele 13:00.

În baza art. 118 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 254 alin. (3) C. pen. 1969, s-a dispus confiscarea de la inculpatul B. a sumei de 85 RON.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului B. relativ la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă continuată, prev. de art. 248 C. pen. 1969 raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 5 alin. (1) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 264/Ap din data de 26 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, partea civilă SNTFC CFR Călători S.A. - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Brașov și inculpații C., D., E., A., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., B., împotriva Sentinței penale nr. 240/S/30.12.2016 a Tribunalului Brașov, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, pe care a desființat-o în parte și rejudecând, s-a redus termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante aplicate inculpatului A., în baza art. 86

1

alin. (1) C. pen. 1969, de la 7 ani la 5 ani.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. 1969, s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 705,42 RON în loc de 100 RON.

(...)

A fost înlăturată pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II C. pen. 1969 - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c) - dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (conductor tren/șef tren călători).

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului B. în baza art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. 1969 raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 5 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), (76) lit. c) C. pen. din 1969, pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, de la pedeapsa închisorii de 3 ani la pedeapsa de 1 an închisoare.

A fost condamnat pe inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă continuată, prevăzută de art. 248 C. pen. 1969 raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 5 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen. din 1969, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. 1969, s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

S-au menținut dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și s-a redus, în mod corespunzător, termenul de încercare de la 5 ani la 3 ani.

Instanța de apel, în ceea ce privește infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, în baza art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. 1969 raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a constatat că prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, nr. 12/2014, s-a stabilit că faptele prevăzute de art. 323 din C. pen. anterior și art. 8 din Legea nr. 39/2003, în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., se regăsesc în incriminarea din art. 367 din C. pen., nefiind dezincriminate. În considerentele deciziei s-a arătat că, analizând conținutul celor două infracțiuni, se poate concluziona că asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 din C. pen. anterior constituia norma generală, iar art. 7 din Legea nr. 39/2003, normă specială. Așadar, pentru a distinge între art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 323 din C. pen. anterior se impunea a se verifica dacă grupul a avut un scop material și dacă infracțiunea scop era o infracțiune gravă în accepțiunea art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003. Dacă aceste condiții nu erau îndeplinite cumulativ, pluralitatea constituită trebuia reținută sub forma infracțiunii prevăzute de art. 323 din C. pen. anterior. Aceeași soluție se impunea și în cazul în care nu era îndeplinită condiția privind numărul de persoane din art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, situație extrem de rar întâlnită în jurisprudență, dar recunoscută de doctrină. Ambele infracțiuni sancționau pluralitatea constituită și impuneau aceleași condiții pentru ca aceasta să poată fi reținută. Și anterior intrării în vigoare a Legii nr. 39/2003, doctrina și jurisprudența defineau asocierea prin aceleași elemente care se regăsesc în art. 2 lit. a), respectiv grupare de persoane, cu o anumită organizare, cu o disciplină internă, cu reguli specifice privind ierarhia și repartizarea atribuțiilor, elemente care dovedesc existența structurii organizatorice și deosebesc pluralitatea constituită de cea ocazională. Analizând conținutul noii incriminări, s-a constatat că acțiunile care reprezintă elementul material al laturii obiective a infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzut de art. 367 din C. pen., respectiv inițierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea, sunt identice cu acțiunile care constituiau elementul material al infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) și art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 323 din C. pen. anterior. Singura modificare operată de către legiuitor față de textul din art. 7 raportat la art. 2 lit. a) teza I din Legea nr. 39/2003 îl reprezintă extinderea sferei noțiunii de grup infracțional organizat. Astfel, în concepția noului C. pen., grupul infracțional organizat are ca scop comiterea uneia sau mai multor infracțiuni, spre deosebire de dispozițiile art. 2 lit. a) teza I din Legea nr. 39/2003, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 187/2012, când aceasta era limitată la comiterea unei "infracțiuni grave" în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003, fiind totodată eliminată și condiția ca grupul să fi fost constituit pentru a obține un beneficiu financiar sau alt beneficiu material. În condițiile actualei reglementări, care a mărit în mod evident sfera de aplicare a normei de incriminare, având în vedere și considerațiile făcute anterior în analiza infracțiunilor art. 323 din C. pen. anterior și art. 8 din Legea nr. 39/2003, distincția dintre art. 7 din Legea nr. 39/2003 și acestea fiind dată chiar de elementele la care legiuitorul a înțeles să renunțe prin modificările operate în definiția noțiunii de grup infracțional organizat, rezultă că noua dispoziție a art. 367 din C. pen. a preluat atât prevederile art. 7 (aspect necontroversat în practică), cât și pe cele ale art. 323 din C. pen. anterior și ale art. 8 din Legea nr. 39/2003, faptele prevăzute de aceste texte de lege nefiind dezincriminate. De altfel, aceasta a fost și voința legiuitorului, aspect ce rezultă din expunerea de motive a noului C. pen., în care se arată că, în privința grupărilor infracționale, noul cod urmărește să renunțe la paralelismul existent înainte de intrarea sa în vigoare între textele care incriminează acest gen de fapte (grup infracțional organizat, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, complot, grupare teroristă) în favoarea instituirii unei incriminări-cadru - constituirea unui grup infracțional organizat - cu posibilitatea menținerii ca incriminare distinctă a asociației teroriste, dat fiind specificul acesteia. De asemenea, potrivit expunerii de motive a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., explicația abrogării vechilor dispoziții ale art. 7 - 10 din Legea nr. 39/2003 constă în faptul că ipotezele reglementate de legea specială se regăsesc în incriminarea din art. 367 din C. pen. În raport cu considerentele anterioare, își găsesc incidența dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, conform cărora dispozițiile art. 4 din C. pen. referitoare la legea de dezincriminare nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire, faptele prevăzute de art. 323 din C. pen. anterior și art. 8 din Legea nr. 39/2003 fiind incriminate de noul C. pen. în art. 367 sub denumirea de "Constituirea unui grup infracțional organizat". Doar în situația în care, în concret, nu este îndeplinită condiția privind numărul de 3 persoane prevăzută în art. 367 alin. (6) din C. pen., devine incident art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, conform căruia dispozițiile art. 4 din C. pen. privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi, datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.

Astfel, instanța de apel a constatat că, potrivit art. 8 din Legea nr. 39/2003, constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat, existând în speță o asociere în scopul săvârșirii de infracțiuni, fiind constituită o grupare de persoane care făceau parte atât din personalul de tren cât și din organele de control ale activității personalului de tren, cu o anumită organizare, cu o disciplină internă, cu reguli specifice privind ierarhia și repartizarea atribuțiilor, privind încasarea sumelor de bani de la călători frauduloși fără eliberarea de legitimații de călătorie, elemente care dovedesc deci existența structurii organizatorice și deosebesc în speță pluralitatea constituită de cea ocazională.

Instanța de apel a reținut că prin rechizitoriu se arată în mod expres faptul că au fost aplicate dispozițiile art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate având în vedere că infracțiunile care fac obiectul asocierii fac parte din categoria infracțiunilor de corupție, fiind astfel infracțiuni grave în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003 privind combaterea criminalității organizate. S-a arătat în continuare că faptele persoanelor care, în perioada relevantă, stabilită ca fiind 17.03.2011-24.10.2012, s-au asociat în scopul săvârșirii de fapte de corupție privind activitatea de verificare a documentelor de călătorie și de control al acesteia în cadrul SNTFC C.F.R. Călători S.A. pentru a-și asigura dobândirea foloaselor realizeze prin faptele respective și a nu fi descoperite și trase la răspundere în acest sens, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003. S-a constatat un număr mare de făptuitori și continuitatea mare în timp a actelor materiale ale acestora, cu trimitere la declarațiile învinuitei Y. și ale martorilor Z., AA. și BB., probe considerate ca fiind relevante și de către instanța de apel, numărul mare de acte materiale, arătându-se că atât investigatorii sub acoperire, cât și persoanele ascultate în cauză relevă o frecvență constantă a actelor materiale de luare-dare de mită, atât ale personalului de tren, cât și ale personalului de control, actele materiale fiind de aceeași natură, de corupție, fapte de luări și dări de mită, fiind comise în aceeași modalitate de săvârșire, ce relevă o tipicitate anume și un șablon infracțional identic, aspectele concrete comune privind săvârșirea actelor materiale de corupție privind cuantumul mitei la jumătatea prețului formal al legitimației de călătorie, atenționarea călătorului fraudulos, deținerea conspirativă a banilor de la călătorii frauduloși, ascunderea personalului în toaleta trenului în cadrul unui control inopinat sau pentru a împărți mita între ei ori cu organele de control, prestabilirea rolurilor în activitatea infracțională și structurarea pe două paliere, fără aspect piramidal și fără conducere unitară, respectiv: primirea sumelor de bani de către personalul de tren (conductorii și șefii de tren) de la călătorii frauduloși cu ocazia reviziei legitimațiilor de călătorie, darea unei părți din aceleași sume de bani sau alte foloase de către personalul de tren organelor de control (inspectorii și revizorii de specialitate) în schimbul neîndeplinirii îndatoririlor de control, între anumite organe de control (inspectori și revizori) și personalul de tren (conductor și șef tren) sunt statornicite anumite relații infracționale prin faptele celor dintâi de dezvăluire, în mod repetat și constant, a informațiilor privind controalele specifice în scopul ca cei din urmă să obțină, atât pentru ei cât și pentru cei dintâi, sume de bani de la călătorii frauduloși, conlucrarea la săvârșirea faptelor de către membrii aceleiași partide de tren, reprezentând un aspect deosebit în asocierea săvârșirii de infracțiuni și concurând distinct la pericolul social specific asocierii, aspectele de relaționare reciprocă între inculpați în vederea luării la cunoștință despre eventuale controale specifice ale organelor de control asupra activității membrilor partidelor de tren, situație ce relevă continuitatea în timp a asocierii, - scopul infracțional comun, starea de pericol social prezentată de asocierea de persoane și amploarea fenomenului infracțional. Aceleași împrejurări au fost avute în vedere în mod justificat prin sentința penală de condamnare, indicându-se în mod expres probele avute în vedere. S-a constatat, deci, că au fost indicate infracțiunile care au constituit scopul pentru care a funcționat asocierea inculpaților, respectiv infracțiuni de corupție, dare de mită și luare de mită.

Instanța de apel a constatat că prima instanță a indicat în cazul fiecărui inculpat pentru care a dispus condamnarea pentru această infracțiune mijloacele de probă avute în vedere, respectivele considerente fiind însușite în totalitate de către instanța de apel, fără a fi necesar a mai fi repetate. S-a constatat din procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile date de alți învinuiți și martori, că rezultă în mod clar faptul că inspectorii de specialitate se anunțau între ei despre controalele specifice care se efectuau împreună cu Poliția Transporturi Brașov, cu scopul de a fi anunțați mai departe partidele de drum pentru ca acestora să nu le fie descoperită activitatea infracțională, precum și că erau anunțați cei din personalul de tren când nu sunt controale pe trenuri pentru ca aceștia în mod evident să își desfășoare activitatea infracțională fără a fi descoperiți, apărările inculpaților fiind neîntemeiate.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., pentru care au fost cercetați inculpații C., D., E. și CC., din cuprinsul mijloacelor de probă administrate, s-au avut în vedere de către instanța de apel declarațiile martorul protejat DD., care, deoarece a și lucrat în funcția de controlor bilete, verificând activitatea partidelor de tren a declarat în cursul urmăririi penale faptul că se efectua controlul în baza unui program de control întocmit de conducerea structurii respective, în care se specifica ziua și trenul respectiv. Acesta mai arată că momentele controalelor avea un caracter implicit și eficient inopinat, componenții partidelor de tren, în mod formal, neavând cunoștință de conținutul programelor respective, întrucât făceau parte din altă structură a unității respective și nu aveau acces deloc la aceste documente. Martorul EE. a arătat că existau înțelegeri între persoanele cu funcții de control și personalul de tren, în sensul că aceștia ignorau aspecte legate de călătoria frauduloasă, practic personalul ar fi primit bani de la călătorii frauduloși pentru a le facilita călătoria, iar inspectorii și revizorii de specialitate care efectuau controlul asupra celor dintâi nu evidențiau aceste aspecte. Martorul AA., conductor tren, a declarat că era o practică generală în a se da bani organelor de control pentru ca acestea să nu constate nereguli și că cu siguranță nu au existat situații în care să aibă parte de controale din partea inspectorilor și aceștia să nu primească la sfârșit sume de bani, cu excepția momentelor când aceștia aveau suspiciuni că pe traseu s-ar afla și alte echipe de supra-control sau organe de poliție. Martorul a mai afirmat că personalul de tren primea informații în mod constant de la inspectori referitor la programul pe care îl au și dacă urmează să fie controlați de către aceștia, acest lucru făcându-se pentru ca acesta și colegul său să se pregătească în sensul că să fie bilete tratate în tren, să le lase și călători netratați pentru a le putea tăia bilete și astfel să aibă activitate și totodată pentru a lua bani de la călători frauduloși și a nu le elibera bilete având astfel bani pentru a le da și lor. Și martora Y. a declarat că în cadrul SNTF - CFR, atât aceasta cât și colegii săi de partidă, obișnuiau să primească diferite sume de bani de la călătorii care nu au legitimație de călătorie, în schimbul unor sume de bani permițându-le acestora să efectueze călătoria respectivă fără a fi în posesia unei legitimații de călătorie valabile, acest lucru întâmplându-se în marea majoritate a cazurilor, făcând excepție situațiile în care aveau controale pe această temă, iar aceste controale erau anunțate dinainte, în mod neoficial, astfel cum se întâmpla cel mai adesea. A rezultat din aceste declarații precum și din probele indicate de către prima instanță faptul că inculpații C., D., E. și CC., inspectori de specialitate, s-au aflat în posesia unor informații ce nu sunt destinate publicității privind efectuarea controalelor specifice, au folosit aceste informații și au permis accesul unor persoane neautorizate la aceste informații, pentru a-i preveni pe aceștia din urmă despre controalele specifice pentru a nu fi descoperiți în activitatea infracțională de corupție, în scopul obținerii pentru sine și pentru alții de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. S-a apreciat și de către instanța de apel de asemenea că datele privind elemente concrete ale activității de control specific - precum momentul, trenul/ruta supusă controlului și persoanele organelor de control, inclusiv informația cu caracter negativ, în sensul că, la un anumite moment dat nu sunt programate sau nu află în desfășurare acțiuni de control specific, constituie informații ce nu sunt destinate publicității, în sensul art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cerință cu caracter autonom, prevăzută ca atare de lege, al cărei conținut nu se limitează la sfera informațiilor clasificate ca secret de stat sau de serviciu, cu regimul juridic aferent acestora, cum greșit se apreciază de către apărare. Așa cum procurorul a indicat în mod întemeiat în rechizitoriu, prima instanță reținând la rândul său aceleași argumente, caracterul nepublic al acestor informații, rezultă din însăși natura și scopul controalelor specifice, acela de a verifica activitatea personalului de tren și a depista eventuale nereguli în sarcina acestora, dar și din caracterul inopinat al procedurilor de control, stabilit prin Dispoziția Directorului General al SNTFC "CFR Călători" S.A. nr. 10/14.05.2004 privind organizarea activității serviciilor specializate în activitatea de control a activității personalului de tren, stație și legalității călătoriei, al cărei specific rezidă în necunoașterea elementelor concrete de control de către destinatarii procedurilor respective.

S-a apreciat că este deosebit de important în reținerea acestei infracțiuni răspunsul transmis la solicitarea primei instanțe, de către SNCFR Călători S.A., societatea comunicând că "atât programele de control lunar cât și protocoalele încheiate cu Poliția pentru efectuarea acestor controale lunare sunt informații care nu pot fi date publicității. Instrucția pentru controlul trenurilor nr. x din 1954, anexa I la aceasta intitulată" precizări privind organizarea și urmărirea activității în problema controlului trenurilor "Cap. II "Sarcinile organelor de control" la pct. 2 prevede "Este cu totul interzis organului de control de a se anunța conductorilor de bilete înainte de urcarea în tren". Rezultă în mod clar faptul că organele de control (inspector de specialitate) nu pot da publicității informații cu privire la activitatea de control. În ceea ce privește aducerea la cunoștința inspectorilor de specialitate a faptului că informațiile privitoare la activitatea de control nu pot fi date publicității, se arată că dacă printr-o instrucție este interzis acest lucru aducerea la cunoștința C. s-a efectuat prin luarea la cunoștință a fișei postului, menționându-se totodată faptul că Instrucția nr. 80/1954 a fost emisă de către ministerul de resort, fiind obligatorie tuturor celor cărora li se adresează, adică cei ce se ocupă cu organizarea și urmărirea activității în problema controlului trenurilor, așa cum reiese din titulatura instrucției", situația prezentată în acest răspuns fiind aplicabilă bineînțeles tuturor inculpaților trimiși în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. . 78/2000. Partea civilă SNTFC CFR Călători S.A. a comunicat instanței de apel situația biletelor eliberate în tren și situația amenzilor aplicate în 2012, de către inculpați, în anul 2012, situație însă care nu au legătură cu faptele pentru care sunt cercetați inculpații în prezentul dosar, nefiind invocate prin motivele de apel de către inculpați decât chestiuni generale privind veniturile încasate din biletele eliberate în tren de către inculpați și amenzile aplicate de către unii dintre inculpați în exercitarea atribuțiilor de serviciu ale acestora.

Decizia penală nr. 264/Ap din data de 26 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov la data de 10 aprilie 2019; inculpatului B. la data de 12 aprilie 2019, la adresa de domiciliu din Brașov, județ Brașov; inculpatului A. la data de 12 aprilie 2019, la adresa de domiciliu din Brașov, județ Brașov și celorlalte părți din dosar.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel au formulat cereri de recurs în casație A. la data de 08 mai 2019 și B. la data de 09 mai 2019.

Ambele cereri de recurs în casație au fost comunicate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov la data de 29 mai 2019, condamnatului B. i-a fost comunicată cererea lui A. la data de 31 mai 2019 și condamnatului A. i-a fost comunicată cererea lui B. la data de 31 mai 2019, ambele cereri de recurs în casație fiind comunicate și celorlalte părți din dosar.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 08 iulie 2019. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilității cererii de recurs în casație, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 10 septembrie 2019.

În cererea scrisă, depusă prin avocatul ales, înregistrată la data de 08 mai 2019, recurentul A. a arătat că fost judecat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală (invocând cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.), respectiv s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege (invocând cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.).

Recurentul a susținut că toate produsele ce se susțin a proveni din infracțiune vizează "produse pentru uzul familiei și gospodăriei în preajma sărbătorilor tradiționale, respectiv carene de miel, vin, palincă etc. și nu au nicio legătură cu "infracțiunea". În opinia recurentului nu există faptă prevăzută de legea penală procurarea de la colegi din gospodăria lor a unor cantități de produse din gospodăria românească, respectiv 8 Kg came de miel, 5 litri vin, 10 litri palincă.

Așadar, recurentul a susținut că infracțiunea de luare de mită nu există, iar probele obținute au fost provocate sau produse de înregistrări scoase în afara legii (invocând Decizia nr. 26 din data de 16 ianuarie 2019 a Curții Constituționale a României). Raportat la faptă, recurentul a susținut că "nu se poate reține expres de către instanța de apel existența unei fapte penale, respectiv elemente constitutive obiective și subiective pentru luare de mită în cadrul unor fapte de corupție. Recurentul a arătat că în considerentele deciziei instanței de apel care a desființat hotărârea instanței de fond "nu se regăsește niciun enunț legat de rejudecarea faptei, starea de fapt, nici de legătura cu condamnarea sa. Toate invocările din fata instanței de apel nu sunt analizate pe starea de fapt și probe cu ocazia judecății, "lipsind hotărârea judecătorească de orice suport logico juridic". Recurentul a susținut că motivele invocate în apel nu au fost examinate de instanța de judecată sub niciun aspect, astfel ca soluția de condamnare la pedeapsa de trei ani închisoare "nu are un corespondent în starea de fapt".

Recurentul a susținut, de asemenea, că există la dosarul cauzei elemente care atestă că "existau cauze de neimputabilitate, respectiv cauze ce înlătură orice trimitere la aspecte legale". Probele atestă "relații de colegialitate și întrajutorare și nicidecum "corupția generalizată". Astfel, fapta sa nu este prevăzută de legea penală, iar față de starea de fapt orice reținere a acesteia este dusă dincolo de "principiul ultimo ratio".

Referitor la cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., recurentul a susținut că soluția de condamnarea a vizat stabilirea unor pedepse principale și accesorii disproporționate în raport de prevederile art. 47 din Carta drepturilor UE - drept fundamental aplicabil legislației interne. Parcurgerea stării de fapt atestă ca "nu există secrete de serviciu constând în programele de control, că nu a participat la fapte penale, astfel că, neexistând fapta, nici sancțiunea faptei nu poate decât teoretic să se raporteze la "limite legale ale pedepsei principale sau complementare.

Recurentul a susținut că probele procurate cu concursul S.R.I. sunt contrare tuturor principiilor procesului penal, iar instanța de judecată nu a examinat nicio critică formulată cu ocazia apelului, sentința fiind în afara cadrului procesual formulat și conturat chiar de concluziile puse în scris în fața instanțelor.

Recurentul a mai depus o cerere, prin avocat ales, la dat de 16 mai 2019, prin care a arătat că recursul în casație vizează latura penală, fiind întemeiat în drept pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. și privește condamnarea pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Cu privire la fapta prevăzută de art. 12, lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen. 1969, art. 5 alin. (1) C. pen., fapta pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru comiterea infracțiunii de folosire, în orice mod direct sau indirect de informații ce nu sunt date publicității, ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, recurentul a solicitat instanței să constate că nu sunt întrunite elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fiind incidente dispozițiile art. 16 lit. b) C. proc. pen., respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală.

Recurentul a arătat că prin rechizitoriu s-a susținut ca incriminarea pentru fapta prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, este determinată de faptul că au fost divulgate informații din programele de control trenuri efectuate de către inspectorii de specialitate din cadrul SNTFC Călători S.A., precum și informații referitoare la Nota de colaborare în efectuarea controalelor cu organele de poliție din cadrul IGP - Direcția de Poliție Transporturi. Recurentul a solicitat instanței să constate că informațiile cuprinse în Programele de Control, precum și informațiile referitoare la Nota de colaborare în efectuarea controalelor cu organele de poliție din cadrul IGP - Direcția de Politie Transporturi nu sunt informații cu caracter de secret de serviciu, nu sunt informații care au caracter de confidențialitate. Astfel, recurentul a susținut că, așa cum rezultă din actul de sesizare al instanței și din motivarea instanței de apel, aceasta faptă este reținută în raport de faptul că reglementarea activității de control din cadrul SNTFC are drept sursa "Instrucția pentru controlul trenurilor din 1954 a Ministerului Căilor Ferate și dispoziția Directorului General nr. 10 din 14.04.2014 privind organizarea activității C.F.R.". Motivarea Curții de Apel Brașov cu privire la aceasta infracțiune prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție (pagina 174 din hotărârea Curții) se rezumă la "răspunsul transmis la solicitarea primei instanțe de către SNCFR Călători S.A. ", precum și la "Instrucția nr. 80/1954 emisă de către Ministerul de Resort".

În ceea ce privește Instrucția nr. 80/1954, recurentul a solicitat să se constate că aceasta nu conține în normele sale interdicția de comunicare a controalelor, respectiv prezentarea programelor partidelor de tren, aceste programe devenind publice, neconținând informații care nu pot fi date publicității. Programele de control nu au avut un caracter cu conținut de informații secrete, în condițiile în care aceste programe se întocmesc lunar în baza planșelor anuale privind mersul trenurilor, planșe care se emit la finele fiecărui an și care sunt puse la dispoziția întregului personal ce deservesc trenurile de călători (F 803-904 și F 1396 - 1408, programe de control, sinteza activității de control cu sumele încasate de inspector și programe speciale). Prin urmare, informațiile care nu pot fi date publicității sunt cele prevăzute strict de Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, precum și H.G. nr. 585/2002 privind standardele naționale de protecție a informațiilor, precum și informațiile secret de serviciu care sunt expres prevăzute și reglementate ori instituite de fiecare societate economică ori instituție, prin elaborarea listelor cu asemeni informații, printr-un ghid al informațiilor secret de serviciu.

În speța, recurentul a solicitat să se constate ca SNTFC, respectiv RTFC - Serviciul Control Trenuri și Asistență Clienți pe planul organizării și funcționarii interne nu a stabilit în mod expres care sunt informațiile care constituie secret de serviciu, care sunt informațiile interne ce nu pot fi date publicității și care sunt informațiile cu caracter de confidențialitate. Recurentul a susținut că nu există nicio reglementare internă prin care să fie interzisă comunicarea despre efectuarea de controale de trenuri din partea inspectorilor de specialitate sau celelalte persoane care deservesc trenurile de călători, reglementările cuprinse în Regulamentul Intern al SNTFC, precum și reglementările cuprinse în dispozițiile și deciziile interne al conducerii SNTFC fiind reglementări cu caracter general.

În ultimă instanță, caracterul nesecret al informațiilor cuprinse în programul de control trenuri rezultă și din "Protocolul comun de efectuare a controalelor cu organele de poliție transport", unde există prevederea potrivit căreia toate informațiile cuprinse în acest protocol se prelucrează cu întreg personalul angajat al CFR, toate informațiile fiind aduse la cunoștința tuturor angajaților despre efectuarea de astfel de controale comune pe trenuri, protocolul având mențiunea "nesecret" (fila x, Instanța de fond și fila x, Instanța de fond unde există Adresa nr. x/2012 a SNTFC către toate serviciile teritoriale privind prelucrarea cu tot personalul a "Notei de colaborare în efectuarea de controale cu organe de poliție" nr. x din 03.01.2007).

În concluzie, recurentul a solicitat să se constate că informațiile cuprinse în programele de control, precum și informațiile referitoare la Nota de colaborare în efectuarea controalelor cu organele de poliție din cadrul I.G.P. - Direcția de Poliție Transporturi nu sunt informații secret de serviciu, nu sunt informații care au caracter de confidențialitate și în raport de această împrejurare nu sunt întrunite elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fiind incidente dispozițiile art. 16 lit. b) C. proc. pen., respectiv că fapta nu este prevăzută de legea penală.

În ceea ce privește infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. 1969 raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 5 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. b) și art. 18 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003, infracțiune pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii de 3 ani, recurentul a solicitat să se constate ca nu sunt întrunite elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare în ceea ce privește această infracțiune, fiind incidente, astfel, dispozițiile art. 16 lit. b) C. proc. pen., respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală.

În speța, recurentul a susținut că raporturile de serviciu determinate prin actele interne ale SNTFC presupuneau activitatea echipei organizate, respectiv o activitate ce izvora din atribuțiile stabilite prin fișa postului, neexistând așadar elementele constitutive ale infracțiunii sub niciuna din formele prevăzute de lege legate de inițiere, aderare, sprijinire, asociere. În acest sens, recurentul a arătat și a făcut trimitere la interpretarea dispozițiilor art. 367 C. pen., interpretare realizată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. XII/2014, în raport de aceasta decizie putându-se trage concluzia că nu este îndeplinită condiția privitoare la numărul minim de persoane cerute de legea nouă pentru ca fapta să fie în continuare incriminată drept infracțiune. Aceasta deoarece, asocierea reținută prin actul de sesizare a instanței a fost o asociere impusă prin normele interne ale societății SNTFC Călători S.A., neexistând o înțelegere prealabilă cu ceilalți colegi de serviciu.

Recurentul a solicitat să se constate că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, deoarece elementul material al acestei infracțiuni se realizează prin acțiunea fiecăruia dintre persoanele care înțeleg să își alăture eforturile și presupune un consens neechivoc, o înțelegere stabilită între acele persoane de a se asocia, de a se supune unei discipline de a acționa cu caracter ierarhic, potrivit unui plan sau program de activitate și cu o repartizare de sarcini organizată pentru atingerea scopului pentru care acele persoane sau constituit în asociere, respectiv comiterea de infracțiuni. În speță, atât întâlnirile, cât și discuțiile cu ceilalți inculpați au fost întâlniri și discuții cu caracter spontan și întâmplător, fără nicio organizare în sensul acțiunilor sus-menționate, cu atât mai mult cu cât lucrul și activitatea de echipă s-a impus prin natura sarcinilor de serviciu, prin dispoziții și decizii ale SNTFC aceste activități specifice desfășurate în cadrul RTFC - Serviciul Control Trenuri și Asistență Clienți, ieșind din sfera de incriminare.

Recurentul a mai susținut că există dovada certă și neechivocă că în calitatea sa de inspector de specialitate cu atribuții de control trenuri a acționat în baza sarcinilor trasate de conducerea societății, respectiv RTFC - Serviciul Control Trenuri și Asistență Clienți din subordinea SNTFC Călători S.A. Astfel, prin Dispoziția internă nr. x din 10.03.2009 a Directorului General al SNTFC Călători S.A. s-a stabilit că activitatea de control trenuri se va desfășura de echipe de control compuse din cel puțin doi inspectori de specialitate și controlori bilete, acest act intern demonstrând faptul că nu a existat o organizare, o asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, neexistând niciun plan sau program stabilit de comun acord cu repartizare de sarcini în vederea săvârșirii de infracțiuni. Toate acțiunile desfășurate au fost acțiuni de echipă, acțiuni desfășurate pentru activitățile specifice de control trenuri, conform fișei posturilor și sarcinilor stabilite la nivel de conducere a unității.

În concluzie, recurentul a solicit să se constate că acțiunile desfășurate au fost acțiuni de echipă cu caracter specific de control trenuri și având drept baza sarcinilor trasate de conducerea societății, respectiv RTFC - Serviciul Control Trenuri și Asistență Clienți din subordinea SNTFC Călători S.A. și în raport de aceasta împrejurare să se constate nu sunt întrunite elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fiind incidente dispozițiile art. 16 lit. b) C. proc. pen.

În cererea scrisă, recurentul B. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., solicitând, în rejudecare, achitarea sa, iar în baza art. 441 C. proc. pen., suspendarea executării deciziei penale până la soluționarea cererii de recurs.

În fapt, recurentul a arătat că la datele de 26.06.2012 și 27.06.2012, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu (ocupa funcția de șef de tren) a fost supus controlului STCF Brașov pentru verificarea gestiunii. În data de 26.06.2012 pe ruta București - Brașov s-a constatat că a eliberat 4 bilete în valoare de 101,70 RON, iar la percheziția corporală i s-a stabilit un plus de gestiune de 0,40 RON, suma care s-a transformat în venit CFR, conform înscrisurilor din dosar (carnetul de activitate al inspectorului). În data de 27 .06.2012 a plecat din Sibiu cu trenul 1528 pe care l-a deservit până la Brașov. Recurentul a arătat că după predarea trenului în stația Brașov, au fost percheziționați, fiind găsită suma de 101,70 RON asupra sa, iar după verificarea gestiunii suma corespundea cu încasările din bilete. A mai arătat că în data de 05.07.2012 a fost de serviciu pe trenul nr. x, când nu a avut control și nici nu a avut cunoștință despre călători fără legitimație de călătorie în sectorul său de activitate. În data de 11.09.2012 a fost de serviciu pe trenul cu nr. 1528 pe ruta Brașov - București, iar în timpul serviciului a depistat patru călători fără legitimație de călătorie cărora le-a eliberat bilete în valoare de 103,70 RON, așa cum rezultă din raportul de activitate, iar alte sume de bani nu a încasat de la călători.

Recurentul a solicitat achitarea pentru infracțiunea de luare de mită în baza art. 16 lit. c) C. proc. pen. și pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni în baza art. 16 lit. b) C. proc. pen., iar în subsidiar, a solicitat renunțarea la aplicarea pedepsei.

Referitor la infracțiunea de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. 1969 raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, recurentul a susținut că această infracțiune nu poate fi reținută atâta timp cât nu există acțiunea sau inacțiunea care conturează elementul material, respectiv "funcționarul pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge" . În speță, a susținut că nu a primit bani care nu i se cuveneau, ci a primit contravaloarea unor călătorii pentru care a eliberat bilete de călătorie, chiar și investigatorii sub acoperire recunoscând acest aspect. Faptul că s-au găsit între bancnotele încasate și cele cu însemne speciale nu este relevant pentru conținutul infracțiunii, pentru că nu știa ce bancnote primește, însă a eliberat tichete de călătorie și pentru acestea. Pentru diferențe mici de 0,40 RON găsiți asupra sa fără justificare nu se poate concluziona că sunt îndeplinite condițiile pentru infracțiunea de luar