ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5272/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 30 martie 2005, reclamantul G.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Olt, anularea hotărârii nr. 834 din 12 februarie 2003,

emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea

nr. 309/2002, pentru toată perioada stagiului militar.

În motivare, reclamantul a arătat că

este îndreptățit la atestarea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr.

309/2002, întrucât a efectuat întreg stagiul militar, în condițiile prevăzute

de actul normativ menționat, iar prin actul contestat, pârâta i-a acordat doar

parțial drepturile legale compensatorii.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 207 din 19 mai 2005, a admis

acțiunea, a anulat hotărârea atacată, a constatat că reclamantul beneficiază de

prevederile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe perioada 22 iulie 1951 - 4

octombrie 1954 și a obligat pârâta să emită hotărâre, prin care să acorde

reclamantului, aceste drepturi, începând cu data de 1 noiembrie 2002.

Instanța a reținut că soluția se

impune, în raport cu mențiunile din livretul militar, depus ca probă de către

reclamant, cu dispozițiile Legii nr. 309/2002, ale art. 6 pct. 1 din Normele

aprobate prin H.G. nr. 1114/2002 și cu precaritatea evidențelor privind

unitățile din Direcția Generală a Serviciului Muncii.

Împotriva sentinței, în termen legal

a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Olt, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut că prima

instanță a admis în mod eronat acțiunea, cu toate că era formulată peste

termenul legal prevăzut.

În ceea ce privește fondul cauzei,

recurenta a arătat, în esență, că soluția pronunțată este greșită, întrucât în

perioada 14 iunie 1953 - 4 octombrie 1954, reclamantul a efectuat stagiul

militar în cadrul Oficiului Poștal militar 1250, din cadrul Ministerului

Forțelor Armate, și nu al Direcției Generale a Serviciului Muncii, cum impun

dispozițiile Legii nr. 309/2002, pentru acordarea drepturilor compensatorii.

Recursul se va admite, în sensul și

în considerarea celor ce se vor expune în continuare.

În ceea ce privește tardivitatea

acțiunii reclamantului, susținerea recurentei este neîntemeiată, deoarece, în

absența dovezii de comunicare a actului administrativ contestat, instanța nu

putea aprecia că cererea a fost formulată cu depășirea termenului legal.

Critica formulată de recurentă cu

privire la fondul cauzei, este, însă, fondată.

Astfel, este necontestat faptul că

în perioada 14 iunie 1953 - 4 octombrie 1954, intimatul-reclamant a efectuat

stagiul militar în cadrul Oficiului Poștal militar 1250, din sistemul fostului

Minister al Forțelor Armate, iar nu în cadrul unor detașamente de muncă din

sistemul fostei Direcții Generale a Serviciului Muncii, structură civilă care a

funcționat fie în sistemul fostului Minister al Construcțiilor, în perioada

1950 - 1960, fie ca structură subordonată fostei Președinții a Consiliului de

Miniștri, în perioada 1956 - 1960.

Împrejurarea că intimatul a efectuat

stagiul militar în unitatea militară arătată, în perioada specificată mai sus,

în calitate de „constructor”, în lipsa altor probe, nu-l îndreptățește pe

acesta să primească drepturile compensatorii acordate prin Legea nr. 309/2002,

deoarece, potrivit art. 1 din această lege, beneficiază de prevederile

acesteia, doar persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în

detașamentele din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada

1950 - 1961.

Având în vedere că prin hotărârea

nr. 834/2003, recurenta i-a admis intimatului, cererea de acordare a

drepturilor compensatorii pentru intervalul 22 iulie 1951 - 14 iunie 1953, când

acesta a efectuat stagiul militar în Detașamentul de muncă Viișoara, așa cum

prevăd dispozițiile Legii nr. 309/2002, soluția de anulare a acestui act

administrativ legal, este greșită.

Prin urmare, în considerarea celor

expuse, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. și ale

art. 1 din Legea nr. 309/2002, Curtea va admite recursul, va casa sentința

atacată și în fond, va respinge acțiunea formulată de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Olt împotriva sentinței civile nr. 207 din 19 mai 2005

a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința sus-menționată și,

pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul G.I.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 noiembrie 2005.