ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5272/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 30 martie 2005, reclamantul G.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Olt, anularea hotărârii nr. 834 din 12 februarie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru toată perioada stagiului militar. În motivare, reclamantul a arătat că este îndreptățit la atestarea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002, întrucât a efectuat întreg stagiul militar, în condițiile prevăzute de actul normativ menționat, iar prin actul contestat, pârâta i-a acordat doar parțial drepturile legale compensatorii.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 207 din 19 mai 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată, a constatat că reclamantul beneficiază de prevederile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe perioada 22 iulie 1951 - 4 octombrie 1954 și a obligat pârâta să emită hotărâre, prin care să acorde reclamantului, aceste drepturi, începând cu data de 1 noiembrie 2002. Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu mențiunile din livretul militar, depus ca probă de către reclamant, cu dispozițiile Legii nr. 309/2002, ale art. 6 pct. 1 din Normele aprobate prin H.G. nr. 1114/2002 și cu precaritatea evidențelor privind unitățile din Direcția Generală a Serviciului Muncii.

Împotriva sentinței, în termen legal a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Olt, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut că prima instanță a admis în mod eronat acțiunea, cu toate că era formulată peste termenul legal prevăzut. În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta a arătat, în esență, că soluția pronunțată este greșită, întrucât în perioada 14 iunie 1953 - 4 octombrie 1954, reclamantul a efectuat stagiul militar în cadrul Oficiului Poștal militar 1250, din cadrul Ministerului Forțelor Armate, și nu al Direcției Generale a Serviciului Muncii, cum impun dispozițiile Legii nr. 309/2002, pentru acordarea drepturilor compensatorii. Recursul se va admite, în sensul și în considerarea celor ce se vor expune în continuare.

În ceea ce privește tardivitatea acțiunii reclamantului, susținerea recurentei este neîntemeiată, deoarece, în absența dovezii de comunicare a actului administrativ contestat, instanța nu putea aprecia că cererea a fost formulată cu depășirea termenului legal. Critica formulată de recurentă cu privire la fondul cauzei, este, însă, fondată.

Astfel, este necontestat faptul că în perioada 14 iunie 1953 - 4 octombrie 1954, intimatul-reclamant a efectuat stagiul militar în cadrul Oficiului Poștal militar 1250, din sistemul fostului Minister al Forțelor Armate, iar nu în cadrul unor detașamente de muncă din sistemul fostei Direcții Generale a Serviciului Muncii, structură civilă care a funcționat fie în sistemul fostului Minister al Construcțiilor, în perioada 1950 - 1960, fie ca structură subordonată fostei Președinții a Consiliului de Miniștri, în perioada 1956 - 1960. Împrejurarea că intimatul a efectuat stagiul militar în unitatea militară arătată, în perioada specificată mai sus, în calitate de „constructor”, în lipsa altor probe, nu-l îndreptățește pe acesta să primească drepturile compensatorii acordate prin Legea nr. 309/2002, deoarece, potrivit art. 1 din această lege, beneficiază de prevederile acesteia, doar persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961. Având în vedere că prin hotărârea nr. 834/2003, recurenta i-a admis intimatului, cererea de acordare a drepturilor compensatorii pentru intervalul 22 iulie 1951 - 14 iunie 1953, când acesta a efectuat stagiul militar în Detașamentul de muncă Viișoara, așa cum prevăd dispozițiile Legii nr. 309/2002, soluția de anulare a acestui act administrativ legal,

este greșită. Prin urmare, în considerarea celor expuse, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. și ale art. 1 din Legea nr. 309/2002, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și în fond, va respinge acțiunea formulată de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Olt împotriva sentinței civile nr. 207 din 19 mai 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința sus-menționată și, pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul G.I. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2005.