ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5464/2005

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

înregistrată la 23 noiembrie 1998, îl constituie restituirea imobilului din

București, compus din subsol, parter și 2 etaje, cu terenul aferent de 372 mp.

Reclamanții s-au legitimat procesual

în calitate de fiu și fiică a proprietarului (autor) S.V.C., iar preluarea, de

către stat, s-a făcut în baza art. 1 prin Decretul nr. 92/1950, prin

naționalizare.

În primul ciclu judiciar, prin

sentința civilă nr. 1209 din 20 octombrie 1999 acțiunea a fost admisă, iar prin

decizia civilă nr. 109 din 3 martie 2000, s-a desființat sentința și s-a trimis

cauza spre rejudecare.

În al doilea ciclu judiciar,

reclamanții și-au completat obiectul acțiunii cu cererea de constatare a

nulității celor două contracte de vânzare-cumpărare a două apartamente (nr. 341/1998

și nr. 408/1998), ai căror cumpărători au dobândit calitatea de intervenienți.

Prin sentința civilă nr. 1356 din 14

decembrie 2000 acțiunea s-a admis sub ambele capete de cerere-revendicare și

nulitatea contractelor, fiind respinse cererile de intervenție și de chemare în

garanție.

Prin decizia civilă nr. 277/A din 16

mai 2001 Curtea de Apel București a respins apelurile pârâtului Municipiul

București și ale intervenienților G. și B., examinând cauza sub aspectul

excepțiilor invocate (pag. 3-4).

Contra acestei decizii au declarat

recurs pârâtul 1. Municipiul București în numele C.G.M.B., formulând trei

motive:

- Consiliul General al Municipiului

București nu are calitate procesuală pasivă;

- utilizând procedura specială din

Legea nr. 112/1995 și acceptând Hotărârea Primarului nr. 2864 din 15 septembrie

1999 prin care i s-a restituit apartamentul (et. 2), anexele și terenul

aferent, precum și despăgubiri pentru celelalte apartamente vândute (fila 28–apel)

reclamanții numai pot solicita, pe calea dreptului comun și restituirea în

natură;

- nu s-a probat cauza falsă ori

frauda la lege în cele două contracte de vânzare cumpărare, existând buna

credință a cumpărătorului.

De asemenea, au declarat recurs cei

doi intervenienți, pe temeiurile din art. 304 pct. 9-10 C. proc. civ., reluând

cele 3 motive invocate în apel:

- reclamanții nu i-au notificat pe

cumpărători și nici pe R.V.;

-

nu există cauză

ilicită, ci buna credință;

- contractele s-au încheiat conform

Legii nr. 112/1995, iar vânzarea bunului altuia atrage numai nulitatea

relativă.

urmând a fi trimisă aceleași instanțe de apel pentru rejudecare.

Autorilor reclamanților le-au fost

preluate, conform art. I din Decretul nr. 92/1950 mai multe apartamente (22) în

5 imobile din București (fila 43 recurs), ceea ce implică reexaminarea

aplicării art. II din același decret relativ la exceptarea de la naționalizare.

Reclamanta D. a redobândit cetățenia

română la 27 ianuarie 1996, de îndată i s-a închiriat apartamentul disponibil

din blocul în litigiu, care, ulterior i s-a și retrocedat.

La 22 martie 1996 aceeași reclamantă

cere, în baza Legii nr. 112/1995, restituirea apartamentului în care locuia, de

la Primarul sectorului 1, iar la 25 iunie 1996 cere întregul bloc (fila 81).

La 23 noiembrie 1998 introduce

acțiunea de față la Tribunalul București, secția civilă, iar la 27 octombrie 1999

introduce la Judecătoria sector 5 o acțiune în revendicare, similară, perimată,

însă, prin sentința civilă nr. 2941 din 12 martie 2001, (tot contra C.G.M.B.)

La 15 septembrie 1999 prin hotărârea

nr. 2846 Primarul General îi restituie apartamentul nr. 2 terenul aferent și

anexele, acordându-i pentru restul imobilului despăgubiri.

Reclamanta D., la 20 octombrie 1999,

contestă această hotărâre, în procedura Legii nr. 112/1995 (fila 63 recurs),

fără, însă, a se stabili, de instanțe stadiul și soluția acestui proces, deși,

acesta este relevant pentru soarta acțiunii în revendicare de față.

R.V. SA, administratorul imobilului

și mandatarul statului, vinde, la 30 iulie 1998 celor doi intervenienți G.V. și

B.A., cele două apartamente, iar, primul înregistrează, în apartamentul său,

reprezentanta IMS Elveția, pe care o și conduce (fila 45).

Probele atestă că R.V. și cei doi

chiriași nu sunt notificați eficient și că împotriva acestora din urmă

reclamanții nu au inițiat, până la 30 iulie 1998, nici-o procedură legală.

Cum rezultă din considerentele

deciziei din apel, instanța de control judiciar devolutiv examinează doar

excepțiile invocate de apelantul C.G.M.B., expediind apelul Municipiului

București, pe fond, printr-o fază generică, irelevantă sub aspectul raportului

complex litigios.

De asemenea, în același mod sunt

expediate și apelurile intervenienților G. și B. relative la condițiile de validitate

ale contractelor de vânzare-cumpărare, la respectarea condițiilor speciale

prevăzute în Legea nr. 112/1995 și la buna credință invocată, în limitele date

de art. 46 din Legea nr. 10/2001.

În consecință, apelul, sub aspectul

examinării devolutive a fondului raportului juridic nu a fost cercetat,

instanța, schimbând soluția tribunalului și reținând frauda la lege, fără

analiza probelor și a susținerilor justificate ale părților, pronunțând o

soluție contrară numai pe un considerent generic.

Așadar, decizia va fi casată, iar

cauza trimisă aceleași instanțe de apel spre a rejudeca fondul apelurilor,

ținând seama și de dezlegările date în recurs, potrivit art. 315 C. proc. civ.

De asemenea, instanța de apel va

proceda la judecarea cauzei cu celeritate, fiind în al treilea ciclu judiciar

respectând principiul constituțional și, totodată, dreptul fundamental al

părților la un proces echitabil într-un timp rezonabil, înscris și garantat

prin art. 21 alin. (3) din Constituția revizuită și în art. 6 alin. (1) din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

pârâtul Municipiul București prin Primarul General, în numele Consiliului General

al Municipiului București precum și de intervenienții G.V., G.M. și B.A.

împotriva deciziei civile nr. 277/A din 16 mai 2001 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe

pentru rejudecarea apelurilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2005.