ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5341/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată la data

de 9 iulie 2004, în dosarul nr. 3415/2004, Judecătoria sectorului 3 București a

încuviințat executarea silită prin înființarea popririi până la concurența

sumei de 117.260.152.765 lei, plus dobânzile bancare calculate până la

stingerea integrală a creanței și 86.500 lei cheltuieli de executare, asupra

conturilor debitoarei B.R.D. – G.S.G. deschise la terțul poprit B.N.R., la

cererea creditoarei B.C.R. SA, sucursala Hunedoara, în baza titlurilor

executorii reprezentate de sentința civilă nr. 3100 din 8 decembrie 2003,

pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr. 2830/2003 și procesul verbal

de cheltuieli de executare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

judecătoria a reținut că sunt întrunite condițiile art. 372 și următoarele C.

proc. civ., încuviințând în temeiul art. 373

1

raportat la art. 371

1

și următoarele, coroborat cu art. 452 și următoarele C. proc. civ., executarea

silită prin poprire până la concurența sumei de 117.260.152.765 lei.

Prin decizia comercială nr. 81 din

28 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins

ca nefondat apelul formulat de debitoarea B.R.D. – G.S.G., împotriva încheierii

mai sus menționate.

În motivarea acestei soluții,

instanța de apel a reținut că excepția lipsei calității de folosință a

creditorului nu este întemeiată și că nici celelalte motive de apel nu pot fi

primite, având în vedere că instanța chemată să soluționeze cererea de

încuviințare a executării silite are obligația de a verifica doar aspecte

formale ale titlului executoriu, neavând dreptul și nici competența de a

cenzura conținutul acestuia, de a pune la îndoială valabilitatea acestuia din

punct de vedere al conținutului.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs debitoarea B.R.D. – G.S.G., întemeindu-se pe dispozițiile art. 304

pct. 9 și 7 C. proc. civ. și solicitând admiterea acestuia și modificarea în

tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii apelului său și respingerii

cererii de încuviințare a executării silite formulate de creditoarea B.C.R., sucursala

Hunedoara.

Recurenta susține astfel în temeiul art.

304 pct. 9 C. proc. civ. că B.C.R., sucursala Hunedoara, nu este subiect de

drept, neavând personalitate juridică și nu poate fi subiect activ al

executării silite, astfel încât în mod greșit instanța de apel a respins

excepția lipsei capacității procesuale de folosință a creditoarei B.C.R., sucursala

Hunedoara, pentru că sucursala nu poate dobândi capacitate de folosință în baza

prevederilor unui regulament de organizare și funcționare al persoanei juridice

din care face parte, prin derogare de la dispozițiile legale aplicabile,

respectiv art. 41 C. proc. civ.;

Întemeindu-se pe dispozițiile art. 304

pct. 7 C. proc. civ., recurenta arată că greșit i-a fost respinsă critica

conform căreia prin încheierea apelată s-a încuviințat executarea silită

împotriva altui debitor decât cel care figurează în titlul pus în executare,

împrejurare în care s-ar fi observat că B.R.D. – G.S.G. nu avea calitatea de

debitor decurgând din titlul executoriu pus în executare silită; arată, de

asemenea, că respectiva creanță, pentru care s-a început executarea silită nu

are un caracter cert, rezultând în mod evident din analiza dispozitivului

titlului executoriu că acesta nu putea fi pus în executare pentru suma de 140

de miliarde lei și, de asemenea, că hotărârea de validare a popririi are în

vedere sume viitoare, ce se vor datora de către debitorul poprit pe măsură ce

aceste sume intră în contul debitorului.

Recursul este fondat, potrivit

considerentelor ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, este adevărat, așa cum

motivează curtea de apel în hotărârea pronunțată, că instanța chemată să

soluționeze cererea de încuviințare a executării silite are obligația de a

verifica doar aspecte formale ale titlului executoriu, fără a avea dreptul și

competența de a cenzura conținutul acestuia, dar, cu toate acestea, ea are

obligația de a verifica existența titlului executoriu, caracterul cert, lichid

și exigibil al creanței, precum și identitatea dintre părțile ce figurează în

titlu și cele menționate în cererea de încuviințare.

Ca atare, aceste verificări cu

caracter sumar sunt necesare, pentru că în lipsa lor, există riscul declanșării

unei executări silite nelegale.

În speță, se constată că recurenta

susține constant, contrar creditoarei, că altul este debitorul ce figurează în

titlul pus în executare, instanțele încuviințând greșit executarea silită

împotriva sa.

Pornind de la obligația respectării

cerințelor legale exprese ale art. 379 C. proc. civ., recurenta arată că nu are

calitatea de debitor, decurgând din titlul executoriu pus în executare,

întrucât, în speță, executarea silită prin poprire împotriva sa se efectuează

în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3100 din 8

decembrie 2003, pronunțată în dosarul 2830/2003 al Judecătoriei Hunedoara, în

dispozitivul titlului executoriu menționat, precizându-se că instanța

judecătorească validează poprirea înființată prin adresa din 27 iunie 2003 a

executorului bancar G.L., asupra contului bancar al debitoarei SC M.C.C. SRL

Hunedoara, deschis la terțul poprit B.R.D. – G.S.G., sucursala Deva,

dispunându-se ca terțul poprit să plătească creditoarei suma de 117.260.152.765

lei, plus dobânzile bancare calculate până la stingerea integrală a creanței

prin plată.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că prima instanță a soluționat cererea de încuviințare a executării

silite, dispunând executarea silită prin înființarea popririi până la

concurența sumei de 117.260.152.762 lei plus dobânzile bancare calculate până

la stingerea integrală a creanței asupra conturilor debitoarei B.R.D. – G.S.G.,

fără a-și îndeplini obligația de a verifica și de a stabili în afara oricărui

dubiu identitatea debitorului asupra conturilor căruia a fost încuviințată

executarea silită, astfel încât critica formulată de recurentă se reține a fi

întemeiată.

Ca atare, se va admite recursul

declarat de debitoarea B.R.D. – G.S.G. București, vor fi casate hotărârile

pronunțate și se va trimite cauza la prima instanță, spre rejudecarea cauzei, ocazie

cu care vor fi avute în vedere și celelalte critici exprimate în recurs, pentru

o corectă soluționare a cererii formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

debitoarea B.R.D. – G.S.G. București.

Casează decizia nr. 81/ CC din 28

ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială și

încheierea din 9 iulie 2004 a Judecătoriei sector 3 București și trimite cauza

spre rejudecare la Judecătoria sectorului 3 București.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 9 noiembrie 2005.