ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6089/2005

Deliberând asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Buftea sub

nr. 3870/2004, reclamantul A.Ș. a chemat în judecată pe adjudecatarul S.M. solicitând

întoarcerea executării. În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că

imobilul proprietatea sa, teren în suprafață de 22,33 ha situat în Ștefăneștii

de Jos, jud. Ilfov a fost executat silit de creditoarea B. SA, fiind vândut

către adjudecatarul S.M., actul de adjudecare fiind lovit de nulitate întrucât

s-a încheiat prin fraudă la lege.

Judecătoria Buftea, prin sentința civilă nr. 1976 din

11 august 2004, a respins cererea formulată de reclamantul A.Ș. cu motivarea că

acesta nu a probat existența nici unui motiv de nulitate absolută a actului de

adjudecare și nu a dovedit nici un temei de întoarcere a executării.

Împotriva sentinței a declarat apel A.Ș. care a

susținut că Judecătoria Buftea ar fi “legalizat” cea mai mare excrocherie a B. -ului,

prin care i s-a creat un prejudiciu de peste 300 miliarde lei. S-a mai susținut

că s-a ignorat soluția dată în dosarul nr. 751/2000 al Tribunalului București,

secția comercială, că se judecă în mai multe procese penale și că una dintre

cauzele sale este înregistrată sub nr. 19280/2004 la secția penală a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, prin

decizia nr. 266 din 16 februarie 2005a respins ca nefondat apelul declarat de A.Ș.

cu motivarea că criticile aduse sentinței atacate nu vizează obiectivele supuse

analizei instanței de fond ci, mai degrabă, sunt susținute sub forma unor

întrebări retorice iar aserțiunea reclamantului că debitul său ar fi fost

lămurit printr-o hotărâre penală nu a fost demonstrată în cauză cât timp nu

există o soluție definitivă și irevocabilă, cauza fiind trimisă spre

rejudecare, așa cum rezultă din decizia nr. 4529/2002 a ÎCCJ.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs

reclamantul A.Ș. arătând că soluția pronunțată este “netemeinică și lovită de

nulitate”, că instanța nu a făcut o temeinică analiză a actelor depuse la dosar

și că a motivat în mod defectuos că nu există nici o soluție rămasă definitivă

și irevocabilă.

Recursul este nefondat pentru considerentele care

succed.

Potrivit art. 404

1

alin. (1) C. proc. civ.,

în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși

executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin

restabilirea situației anterioare acesteia iar conform alin. (2) al aceluiași

articol, bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui

îndreptățit.

Totodată, art. 404

2

alin. (1) prevede că

în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau

actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași

hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării, alin. (2) și

(3) statuând că, dacă instanța care a desființat hotărârea executată a dispus

rejudecarea în fond a procesului și nu a luat măsura restabilirii situației

anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanța care

rejudecă fondul iar dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare

executării în condițiile alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va putea cere

instanței judecătorești competente potrivit legii.

În speță, deși reclamantul a solicitat întoarcerea

executării, înscrisurile pe care a înțeles să le depună în dovedirea cererii

sale nu au probat faptul că s-a desființat titlul executoriu sau însăși

executarea silită cu privire la imobilul din Ștefăneștii de Jos, jud. Ilfov,

cum nu a probat nici existența vreunui motiv de nulitate absolută a actului de

adjudecare, așa încât în mod legal instanțele de fond și apel au aplicat

dispozițiile legale ce reglementează materia întoarcerii executării raportat la

situația de fapt, motiv pentru care criticile recurentului sunt nefondate, recursul

urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul reclamantul

A.Ș. împotriva deciziei civile nr. 266 din 16 februarie 2005 a Curții de Apel

București, secția a IV a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 7 iulie 2005.