ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6089/2005

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Buftea sub nr. 3870/2004, reclamantul A.Ș. a chemat în judecată pe adjudecatarul S.M. solicitând întoarcerea executării. În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că imobilul proprietatea sa, teren în suprafață de 22,33 ha situat în Ștefăneștii de Jos, jud. Ilfov a fost executat silit de creditoarea B. SA, fiind vândut către adjudecatarul S.M., actul de adjudecare fiind lovit de nulitate întrucât s-a încheiat prin fraudă la lege. Judecătoria Buftea, prin sentința civilă nr. 1976 din 11 august 2004, a respins cererea formulată de reclamantul A.Ș.

cu motivarea că acesta nu a probat existența nici unui motiv de nulitate absolută a actului de adjudecare și nu a dovedit nici un temei de întoarcere a executării. Împotriva sentinței a declarat apel A.Ș. care a susținut că Judecătoria Buftea ar fi “legalizat” cea mai mare excrocherie a B. -ului, prin care i s-a creat un prejudiciu de peste 300 miliarde lei. S-a mai susținut că s-a ignorat soluția dată în dosarul nr. 751/2000 al Tribunalului București, secția comercială, că se judecă în mai multe procese penale și că una dintre cauzele sale este înregistrată sub nr. 19280/2004 la secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, prin decizia nr. 266 din 16 februarie 2005a respins ca nefondat apelul declarat de A.Ș.

cu motivarea că criticile aduse sentinței atacate nu vizează obiectivele supuse analizei instanței de fond ci, mai degrabă, sunt susținute sub forma unor întrebări retorice iar aserțiunea reclamantului că debitul său ar fi fost lămurit printr-o hotărâre penală nu a fost demonstrată în cauză cât timp nu există o soluție definitivă și irevocabilă, cauza fiind trimisă spre rejudecare, așa cum rezultă din decizia nr. 4529/2002 a ÎCCJ. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamantul A.Ș. arătând că soluția pronunțată este “netemeinică și lovită de nulitate”, că instanța nu a făcut o temeinică analiză a actelor depuse la dosar și că a motivat în mod defectuos că nu există nici o soluție rămasă definitivă și irevocabilă.

Recursul este nefondat pentru considerentele care succed. Potrivit art. 404 1 alin. (1) C. proc. civ., în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia iar conform alin. (2) al aceluiași articol, bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit.

Totodată, art. 404 2 alin. (1) prevede că în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării, alin. (2) și (3) statuând că, dacă instanța care a desființat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului și nu a luat măsura restabilirii situației anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanța care rejudecă fondul iar dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii.

În speță, deși reclamantul a solicitat întoarcerea executării, înscrisurile pe care a înțeles să le depună în dovedirea cererii sale nu au probat faptul că s-a desființat titlul executoriu sau însăși executarea silită cu privire la imobilul din Ștefăneștii de Jos, jud. Ilfov, cum nu a probat nici existența vreunui motiv de nulitate absolută a actului de adjudecare, așa încât în mod legal instanțele de fond și apel au aplicat dispozițiile legale ce reglementează materia întoarcerii executării raportat la situația de fapt, motiv pentru care criticile recurentului sunt nefondate, recursul urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantul reclamantul A.Ș. împotriva deciziei civile nr. 266 din 16 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 iulie 2005.