ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2032/2009

Asupra recursului de față,

Din actele și lucrările

dosarului constată:

Prin sentința penală nr. 331

din 15 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția II-a penală, s-a

respins, ca nefondată, plângerea petentului G.Z.G.I., împotriva ordonanței nr. 1776/P/2006

din 25 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București de

neîncepere a urmăririi penale față de C.R. și P.S.C.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel București a motivat că ordonanța parchetului atacată în prezenta

cauză este legală și temeinică. Executorul judecătoresc C.R. investit să

urmărească silit bunurile debitoarei SC B.L. SA a îndeplinit mai multe acte în

virtutea atribuțiunilor sale, solicitând mandatarului creditor petentul G.Z. să

depună titlu executor și subsecvent instituțiilor statului, Judecătoria Buftea,

Primăria Ștefăneștii de Jos, Camera de Comerț, să depună copii ale contractului

de vânzare-cumpărare, înscrisuri operate în cartea funciară și numai în raport

de neconcordanțele sesizate a sistat executarea silită a bunurilor.

A mai motivat că executorul

judecătoresc a identificat bunurile imobile ale debitorului și s-a oprit la un

teren de 100 ha deținut în intravilanul comunei Ștefăneștii de Jos de SC B.L. SA

și a întocmit un proces verbal de situație împreună cu avocatul P.S.,

reprezentant tehnic al primăriei.

Concomitent a obținut o

expertiză tehnico-imobiliară pentru stabilirea valorii de piață a imobilului și

a executat publicațiile de vânzare și încheierea procesului-verbal de licitație

pentru vânzarea terenului în discuție.

Instanța fondului a reținut

că prin efectuarea acestor operațiuni nu se poate aprecia că s-ar fi comis în

același timp infracțiunile de abuz în serviciu, fals în înscrisuri oficiale și

uz de fals, atâta timp cât executorul a urmărit autenticitatea actelor

prezentate de diferite instituții ale statului, iar odată cu efectuarea

expertizei criminalistice grafologice nu s-a reținut că ar fi falsificat

semnăturile de pe documentele oficiale.

Referitor la avocatul P.S. cercetările

prealabile au fost de asemenea soluționate prin ordonanța atacată de petent,

instanța confirmând soluția de neîncepere a urmăririi penale în sensul că semnăturile

contrafăcute nu îi aparțin. Instanța a argumentat hotărârea prin concluziile

expertizei criminalistice potrivit cărora semnăturile contrafăcute nu îi

aparțin avocatului.

Împotriva sentinței a

declarat recurs petiționarul G.Z.G.I. care a criticat hotărârea atacată pentru

motivul că instanța curții de apel nu a observat necompetența Parchetului de pe

lângă curtea de Apel București și pentru faptul că la dosarul instanței de fond

lipsesc acte de urmărire penală ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București și ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni.

Recursul petentului mai

critică hotărârea fondului pentru greșita rezolvare a obiectului plângerii sale

penale care include infracțiunile prevăzute de art. 246, 289 și 291 C. pen.

În esență, petentul solicită

casarea hotărârii atacate și în fond desființarea rezoluției procurorului și

trimiterea dosarului la procurorul competent să înceapă urmărirea penală pentru

infracțiunile la care persoana vătămată se referă.

Recursul petentului nu este

fondat.

Din examinarea ordonanței

atacate rezultă că aceasta s-a referit la persoanele cu privire la care

petentul a formulat plângere penală, în cauză efectuându-se cercetări

prealabile cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 246, 288, 291 și 289 C.

pen.

Chiar dacă infracțiunile

pentru care s-au făcut cercetări exced interesul petentului după modul în care

se exprimă în recursul scris, Înalta Curte observă că infracțiunile la care

referă acesta au făcut obiectul cercetării prealabile soluționate prin

ordonanța nr. 1776/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Referitor la competență,

întrucât potrivit Codului de procedură penală, cercetarea executorilor

judecătorești și avocaților revine parchetului curții de apel, acesta a fost

învestit în mod legal, iar judecata în primă instanță a plângerii formulate

potrivit art. 278

1

C. proc. pen., revine instanței competente după

materie sau calitatea persoanei să judece infracțiunile ce fac obiectul

plângerii.

În situația în care petentul

înțelege să facă plângere penală împotriva altor persoane, acesta are

posibilitatea să sesizeze conform art. 222 C. proc. pen., organele competente,

să indice faptele, modalitatea de săvârșire și probele necesare în dovedirea

împrejurării că s-au comis fapte penale.

Cât privește ordonanța examinată

în procedura prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen., Înalta Curte

constată că în mod temeinic și legal a fost soluționată prin neînceperea

urmăririi penale față de intimații C.R. și P.S.C., întrucât faptele lor nu

îndeplinesc elementele constitutive ale infracțiunii, iar pe de altă parte, din

actele prealabile nu rezultă că falsurile acuzate de persoana vătămată au fost

comise de intimați, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi față de

ei în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că nu

există motive pentru desființarea ordonanței și trimiterea cauzei la procuror

pentru începerea urmăririi penale, astfel că hotărârea atacată care a examinat

în fond plângerea petentului este legală și temeinică.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul și-l va obliga pe

recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul G.Z.G.I. împotriva sentinței penale nr. 331

din 15 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 mai 2009.