ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2946/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2946/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamantul D.S. a formulat
acțiune la data de 9 septembrie 2004, înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care a solicitat
ca în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor - Serviciul
Antidrog și Controlul Produselor cu Regim Special, să se dispună anularea
sancțiunii „mustrare cu avertisment” și respectiv, a Ordinului nr. 916/2004, de
aplicare a sancțiunii respective.
În motivarea acțiunii sale,
reclamantul a susținut că nu a săvârșit nici o abatere disciplinară, și în
același timp, procedura emiterii Ordinului nr. 916/2004 a fost nelegală.
Curtea de Apel București, secția
de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2622 din 10 noiembrie
2004, a admis acțiunea și a anulat Ordinul nr. 916/2004, reținând nelegalitatea
emiterii acestuia.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, criticând hotărârea,
ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii și fără ca instanța să se pronunțe
asupra unei dovezi administrate, respectiv motivele prevăzute de art. 304 pct. 9
și 10 C. proc. civ., în sensul că în mod greșit se susține inexistența
propunerii sancțiunii și că reclamantul nu ar fi avut cunoștință de imputațiile
ce i se aduc pe linie disciplinară, aceste dovezi existând în dosar.
Recursul este nefondat,
urmând a fi respins.
Reclamantul-intimat D.S., în
calitate de coordonator al Serviciului, a întocmit la data de 13 februarie 2004,
referatul cu nr. 8899, prin care sesiza unele abateri disciplinare săvârșite de
inspectorul M.T., referat care a fost avizat pentru efectuarea de cercetare
administrativă.
Motivele de recurs sunt
nefondate, instanța făcând o aplicare corectă a prevederilor Legii nr. 188/1999,
cu modificările ulterioare și cele ale H.G. nr. 1210/2003, dreptul la apărare
trebuind a fi înțeles și aplicat în mod real, și nu formal, după cum și
aplicarea celorlalte norme din actul normativ incident cauzei trebuie realizate
în concret.
Înalta Curte de Casație și
Justiție constată că soluția instanței de fond este legală, că în cauză au fost
analizate și interpretate corect, atât probele, cât și legislația ce
interesează acțiunea, că instanța - Curtea de Apel București, a răspuns în mod
judicios la cererile, argumentele și concluziile părților.
În raport cu aceste
considerente, recursul urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 2622 din 10
mai 2004 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 mai 2005.