ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 587/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 587/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 75 din 22
aprilie 2005 a Tribunalului Giurgiu a fost respinsă ca tardivă contestația
formulată de E.N. împotriva deciziei de pensionare nr. 66149 din 22 aprilie
2004, comunicată la 28 aprilie 2004.
Împotriva acestei sentințe,
reclamantul a declarat recurs, ce a fost înregistrat la 6 iulie 2005 la Curtea
de Apel București, susținând că a formulat o primă contestație asupra
cuantumului pensiei stabilite la data de 22 decembrie 2004, la care a primit
răspuns la 24 ianuarie 2005, după care a înregistrat o nouă contestație la data
de 16 februarie 2005.
Prin încheierea ședinței publice din
data de 19 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și
pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a dispus
suspendarea judecății recursului, pentru lipsa părților.
Împotriva acestei încheieri
contestatorul E.N. a declarat recursul de față, făcând susțineri greu de
descifrat în legătură cu cuantumul foarte redus al pensiei.
Recursul nu poate fi admis, întrucât
instanța a dispus în condițiile legii suspendarea judecății pricinii în recurs:
Potrivit art. 242 pct. 2 C. proc.
civ., instanța va suspenda judecata dacă nici una din părți nu se înfățișează
la strigarea pricinii.
Se constată că instanța a făcut o
corectă aplicare a dispozițiilor legale redate, pentru că în adevăr nici una
părți nu s-a prezentat la termenul din 19 octombrie 2005, când s-a dispus
suspendarea judecății și de asemenea că nu s-a solicitat judecarea pricinii în
lipsă.
Așa fiind, rezultă că măsura
adoptată de instanță, se înscrie în cerințele textului menționat, altfel
încălcându-se principiul disponibilității părților, în sensul căruia numai
părțile pot hotărî asupra modalității în care înțelege să-și apere interesele.
De altfel, prezentul recurs este și
lipsit de interes pentru că reclamantul este în drept să ceară reluarea
judecății cauzei, într-un anumit termen, ce în speță nu a expirat.
De aceea, văzând că instanța a făcut
o corectă aplicare a dispozițiilor art. 242 pct. 2 C. proc. civ., dispunând
suspendarea judecății pentru lipsa părților, urmează a se respinge recursul de
față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul
declarat de reclamantul E.N. împotriva încheierii din 19 octombrie 2005 a
Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. 2495/2005.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi 19 ianuarie 2006.