Decizia nr. 587/2006 — ÎCCJ, Secția I civilă · Dosar nr. 2495/2005 — recurs împotriva sentinței nr. 75/2005 a Tribunalului Giurgiu

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 75 din 22 aprilie 2005 a Tribunalului Giurgiu a fost respinsă ca tardivă contestația formulată de E.N. împotriva deciziei de pensionare nr. 66149 din 22 aprilie 2004, comunicată la 28 aprilie 2004. Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat recurs, ce a fost înregistrat la 6 iulie 2005 la Curtea de Apel București, susținând că a formulat o primă contestație asupra cuantumului pensiei stabilite la data de 22 decembrie 2004, la care a primit răspuns la 24 ianuarie 2005, după care a înregistrat o nouă contestație la data de 16 februarie 2005. Prin încheierea ședinței publice din data de 19 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a dispus suspendarea judecății recursului, pentru lipsa părților.

Împotriva acestei încheieri contestatorul E.N. a declarat recursul de față, făcând susțineri greu de descifrat în legătură cu cuantumul foarte redus al pensiei. Recursul nu poate fi admis, întrucât instanța a dispus în condițiile legii suspendarea judecății pricinii în recurs: Potrivit art. 242 pct. 2 C. proc. civ., instanța va suspenda judecata dacă nici una din părți nu se înfățișează la strigarea pricinii. Se constată că instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale redate, pentru că în adevăr nici una părți nu s-a prezentat la termenul din 19 octombrie 2005, când s-a dispus suspendarea judecății și de asemenea că nu s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă. Așa fiind, rezultă că măsura adoptată de instanță, se înscrie în cerințele textului menționat, altfel încălcându-se principiul disponibilității părților, în sensul căruia numai părțile pot hotărî asupra modalității în care înțelege să-și apere interesele.

De altfel, prezentul recurs este și lipsit de interes pentru că reclamantul este în drept să ceară reluarea judecății cauzei, într-un anumit termen, ce în speță nu a expirat. De aceea, văzând că instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 242 pct. 2 C. proc. civ., dispunând suspendarea judecății pentru lipsa părților, urmează a se respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul E.N. împotriva încheierii din 19 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. 2495/2005. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2006.