ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2978/2005

Asupra

recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 778 din 25 septembrie 2003, Tribunalul Hunedoara a respins

ca nefondată acțiunea introdusă de reclamantul T.L. împotriva pârâtei E.M.

Lonea.

Pentru

a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cerere, așa cum a precizat-o ulterior,

reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 100 milioane lei,

reprezentând contravaloarea unui teren în suprafață de 680 mp, preluat de stat

prin Decizia nr. 87/1985.

Prin

dispoziția nr. 200 din 3 martie 2003, emisă de C.N.H. SA, E.M. Lonea, s-a

respins cererea de restituire în natură a terenului înscris în C.F. 2505

Petrila, în suprafață de 650 mp, propunându-se reclamantului să opteze pentru

măsuri reparatorii prin echivalent.

Imobilul

preluat de la reclamant avea o altă destinație decât aceea de locuință, motiv

pentru care, conform Legii nr. 10/2001, nu are dreptul la despăgubiri bănești,

ci la măsuri reparatorii prin echivalent.

Apelul

declarat de reclamant a fost respins prin decizia civilă nr. 518/A din 16

decembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Instanța

de apel a reținut că, potrivit art. 11 din Legea nr. 10/2001, atunci când

restituirea în natură a imobilelor cu altă destinație decât aceea de locuință

nu mai este posibilă, reclamantul poate alege între celelalte măsuri reparatorii

prevăzute de lege. În situația dată, nu există posibilitatea acordării de

despăgubiri bănești.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, fără a indica

vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Recursul

este nul.

Potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Conform art. 306 alin. (3) din același cod, indicarea

greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea, dacă dezvoltarea acestora

face posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute de art. 304.

Soluțiile ambelor instanțe au vizat faptul că

reclamantul nu poate beneficia conform legii de despăgubiri bănești, ci doar de

măsuri reparatorii prin echivalent.

În recursul declarat

, reclamantul arată doar că instanțele, deși au recunoscut că are

dreptul la măsuri reparatorii, nu au obligat unitatea să-i plătească

despăgubirile, neformulând nici o critică cu privire la legalitatea deciziei

atacate.

Se constată, așadar, că recursul cuprinde o simplă

afirmație, născută din confuzia pe care reclamantul o face între despăgubiri

bănești și măsuri reparatorii prin echivalent, afirmație ce

nu permite încadrarea în nici unul din motivele de

recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., așa cum a fost

modificat prin O.U.G. nr. 58/2003, aprobată prin Legea nr. 195/2004.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va

constata nul recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de reclamantul T.L. împotriva

deciziei civile nr. 518/A din 16 decembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă pe recurent să plătească intimatei suma de 4. 312.000

lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 aprilie

2005.