ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1867/2006

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: A.I. a contestat legalitatea dispoziției nr. 225 emisă de C.N.L. Oltenia, la data de 11 aprilie 2003 prin care s-a respins cererea de acordare de despăgubiri cu privire la terenul în suprafață de 1,47 ha situat în comuna Roșia Montană-Jiu, cu motivarea că, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestui act normativ terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată și Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și cele forestiere. Reclamantul a arătat că a notificat S.N.L.

Oltenia, solicitând despăgubiri bănești în sumă de 400.000.000 lei, pentru terenul mai sus individualizat, ce a fost confiscat de stat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin notificarea adresată unității deținătoare, reclamantul a solicitat despăgubiri pentru terenul confiscat, acesta și autorii, M.I. și A.C. au formulat cereri în temeiul Legilor nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000, și, ca atare dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu sunt incidente în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 415 din 5 decembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins apelul, confirmând soluția instanței de fond.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, contestatorul criticând-o pentru nelegalitate, întrucât instanța de apel nu a lămurit situația juridică a terenului de 1,47 ha, deoarece pentru suprafața de 0,70 ha s-a dispus reconstituirea în baza Legii nr. 1/2000, iar pentru diferența până la 1,47 ha nu s-a stabilit dacă aceasta poate fi restituită sau nu proprietarilor și nu s-au administrat suficiente probatorii pentru stabilirea regimului juridic al terenului. În drept, recurentul-reclamant nu și-a precizat motivele de recurs, prin încadrarea acestora în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) pct. c din același cod.

Din conținutul criticilor expuse, Curtea reține că susținerile contestatorului vizează aspecte referitoare la netemeinicie, în sensul că se reproșează instanței de apel că nu a dat dovada de rol activ și nu a administrat probe utile și concludente, ceea ce excede cadrului în care examinarea unei hotărâri în recurs este supusă controlului legalității. Cât privește motivul privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, acesta va fi înlăturat de instanță întrucât este evident că cererile de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului au fost formulate în baza Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000, și nu intră sub incidența prezentei legi.

Aceasta rezultă din adeverințele nr. 146 din 20 ianuarie 2003 (fila 22 dosar nr. 1821/2003 al Tribunalului Gorj) și nr. 1706 din 20 iunie 2003, (fila 25 același dosar), emise de Primăria Fărcășești, înscrisuri ce atestă că sunt în curs de soluționare cererile de restituire a terenului în temeiul Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2000, și care au fost analizate de instanțe, în stabilirea corectă a raportului juridic dedus judecății.

Ca atare nu se poate reține nelegalitatea deciziei atacate, instanțele făcând o aplicare corectă a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care „nu intră sub incidența acestei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și actelor forestiere, solicitate conform Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A.I. împotriva deciziei nr. 415 din 5 decembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2006.