ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1867/2006

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

A.I.

a contestat legalitatea dispoziției nr. 225 emisă de C.N.L. Oltenia, la data de

11 aprilie 2003 prin care s-a respins cererea de acordare de despăgubiri cu

privire la terenul în suprafață de 1,47 ha situat în comuna Roșia Montană-Jiu,

cu motivarea că, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

nu intră sub incidența acestui act normativ terenurile al căror regim juridic

este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată și Legea nr.

1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor

agricole și cele forestiere.

Reclamantul

a arătat că a notificat S.N.L. Oltenia, solicitând despăgubiri bănești în sumă

de 400.000.000 lei, pentru terenul mai sus individualizat, ce a fost confiscat

de stat.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a reținut că prin notificarea adresată unității

deținătoare, reclamantul a solicitat despăgubiri pentru terenul confiscat,

acesta și autorii, M.I. și A.C. au formulat cereri în temeiul Legilor nr. 18/1991

și Legii nr. 1/2000, și, ca atare dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu

sunt incidente în cauză.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat, în termen legal, apel reclamantul, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin

decizia nr. 415 din 5 decembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a

respins apelul, confirmând soluția instanței de fond.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs, contestatorul criticând-o pentru

nelegalitate, întrucât instanța de apel nu a lămurit situația juridică a

terenului de 1,47 ha, deoarece pentru suprafața de 0,70 ha s-a dispus

reconstituirea în baza Legii nr. 1/2000, iar pentru diferența până la 1,47 ha

nu s-a stabilit dacă aceasta poate fi restituită sau nu proprietarilor și nu

s-au administrat suficiente probatorii pentru stabilirea regimului juridic al

terenului.

În

drept, recurentul-reclamant nu și-a precizat motivele de recurs, prin

încadrarea acestora în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., astfel cum prevăd dispozițiile art. 302

1

alin. (1) pct. c din

același cod.

Din

conținutul criticilor expuse, Curtea reține că susținerile contestatorului

vizează aspecte referitoare la netemeinicie, în sensul că se reproșează

instanței de apel că nu a dat dovada de rol activ și nu a administrat probe

utile și concludente, ceea ce excede cadrului în care examinarea unei hotărâri

în recurs este supusă controlului legalității.

Cât

privește motivul privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 8 din Legea nr.

10/2001, acesta va fi înlăturat de instanță întrucât este evident că cererile

de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului au fost formulate

în baza Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000, și nu intră sub incidența

prezentei legi.

Aceasta

rezultă din adeverințele nr. 146 din 20 ianuarie 2003 (fila 22 dosar nr. 1821/2003

al Tribunalului Gorj) și nr. 1706 din 20 iunie 2003, (fila 25 același dosar),

emise de Primăria Fărcășești, înscrisuri ce atestă că sunt în curs de

soluționare cererile de restituire a terenului în temeiul Legilor nr. 18/1991

și nr. 1/2000, și care au fost analizate de instanțe, în stabilirea corectă a

raportului juridic dedus judecății.

Ca

atare nu se poate reține nelegalitatea deciziei atacate, instanțele făcând o

aplicare corectă a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

potrivit cu care „nu intră sub incidența acestei legi terenurile situate în

extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării,

precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului

funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra

terenurilor agricole și actelor forestiere, solicitate conform Legii fondului

funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările

ulterioare.

Pentru

considerentele mai sus expuse, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul A.I. împotriva deciziei nr. 415 din 5 decembrie 2003 a

Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2006.