ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1021/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1021/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 133 din 14 mai 2003,
Tribunalul Gorj a admis cererea formulată de reclamanta C.E. împotriva
pârâtelor Primăria orașului Rovinari, Comisia Locală de aplicare a legii
fondului funciar de pe lângă Primăria Orașului Rovinari și Comisia Județeană de
aplicare a Legii nr. 18/1991, obligând intimata Primăria Orașului Rovinari să
emită dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură sau să facă
ofertă de restituire prin echivalent.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că
reclamanta a notificat pârâta, care era obligată să se pronunțe prin decizie
sau prin dispoziție, în termen de 60 de zile de la primirea notificării,
obligație pe care nu a respectat-o.
Prin decizia civilă nr. 237 din 26 septembrie 2003,
Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat de Primăria Comunei
Rovinari.
S-a reținut că sunt neîntemeiate criticile prin care
se susține că reclamanta trebuia sancționată cu decăderea din dreptul de a
solicita măsurile reparatorii, deoarece instanța de fond a reținut corect că
reclamanta a solicitat terenul în temeiul Legii nr. 18/1991, dar fiind ocupat
de blocuri de locuințe, apelanta era datoare să aprecieze cererea ca fiind
formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 și să emită decizia cu propunerea considerată
legală.
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termen,
Primăria Orașului Rovinari.
Invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C.
proc. civ., recurenta arată că decizia instanței de apel este nelegală,
deoarece reclamanta nu a adresat notificare în vederea reconstituirii dreptului
de proprietate. Se mai arată că reclamanta nu a formulat cerere nici conform
Legii nr. 18/1991, motiv pentru care este nereală susținerea instanței de apel
în sensul că cererea formulată în temeiul Legii 18/1991 poate fi interpretată
ca o cerere formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Înalta Curte constată că dezvoltarea motivelor de
recurs permit încadrarea în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în
raport de care va fi analizată cererea.
Recursul este fondat.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.
Jiu la data de 26 martie 2003, reclamanta C.E. a solicitat reconstituirea
dreptului de proprietate pe un teren arabil în suprafață de 0,37 ha, invocând
dispozițiile Legii nr. 1/2000 și Legii nr. 18/1991.
La data de 11 aprilie 2003, în fața aceleiași
judecătorii, reclamanta a precizat că nu a făcut o cerere conform Legii nr.
18/1991 și nici nu a notificat Primăria conform Legii nr. 10/2001.
În condițiile în care la dosar nu se află nici un
înscris din care să rezulte faptul că reclamanta s-ar fi adresat pârâtei pentru
restituirea terenului, interpelată fiind de Înalta Curte, aceasta a confirmat
că nu a înaintat primăriei nici o cerere prin care să solicite imobilul în baza
Legii nr. 18/1991 sau nr. 10/2001.
Prin urmare, constatarea tribunalului și curții de
apel că reclamanta a solicitat restituirea terenului în baza Legii nr. 18/2001
și că cererea formulată de aceasta poate fi calificată ca notificare formulată
în baza Legii nr. 10/2001, nu este conformă cu probele administrate în cauză.
Așa cum s-a menționat mai sus, reclamanta s-a adresat
direct instanței de judecată, fără a notifica unitatea deținătoare.
Or, conform art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001,
nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării atrage
pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii. Cu atât mai
mult, netransmiterea unei notificări, atrage sancțiunea pierderii dreptului de
a cere în instanță obligarea unității deținătoare să emită o dispoziție sau
decizie cu privire la eventuale cuvenite măsuri reparatorii, așa cum s-a
hotărât în cauză.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte
constată că cele două instanțe au pronunțat hotărâri prin care au făcut o
aplicare greșită a dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Pe cale de consecință, va admite recursul declarat de
pârâtă, va casa atât decizia curții de apel cât și hotărârea tribunalului iar,
în temeiul art. 314 C. proc. civ., se va respingea acțiunea formulată de
reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria Orașului
Rovinari.
Casează decizia civilă nr. 237 din 26 septembrie 2003
a Curții de Apel Craiova și sentința civilă nr. 133 din 14 mai 2003 a
Tribunalului Gorj și în fond respinge acțiunea formulată de reclamanta C.V.E.
în contradictoriu cu Primăria Orașului Rovinari, Comisia Locală Rovinari și
Comisia Județeană Gorj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 februarie
2005.