ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1021/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 133 din 14 mai 2003, Tribunalul Gorj a admis cererea formulată de reclamanta C.E. împotriva pârâtelor Primăria orașului Rovinari, Comisia Locală de aplicare a legii fondului funciar de pe lângă Primăria Orașului Rovinari și Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991, obligând intimata Primăria Orașului Rovinari să emită dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură sau să facă ofertă de restituire prin echivalent. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a notificat pârâta, care era obligată să se pronunțe prin decizie sau prin dispoziție, în termen de 60 de zile de la primirea notificării, obligație pe care nu a respectat-o.

Prin decizia civilă nr. 237 din 26 septembrie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat de Primăria Comunei Rovinari. S-a reținut că sunt neîntemeiate criticile prin care se susține că reclamanta trebuia sancționată cu decăderea din dreptul de a solicita măsurile reparatorii, deoarece instanța de fond a reținut corect că reclamanta a solicitat terenul în temeiul Legii nr. 18/1991, dar fiind ocupat de blocuri de locuințe, apelanta era datoare să aprecieze cererea ca fiind formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 și să emită decizia cu propunerea considerată legală. Împotriva deciziei a declarat recurs, în termen, Primăria Orașului Rovinari. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc.

civ., recurenta arată că decizia instanței de apel este nelegală, deoarece reclamanta nu a adresat notificare în vederea reconstituirii dreptului de proprietate. Se mai arată că reclamanta nu a formulat cerere nici conform Legii nr. 18/1991, motiv pentru care este nereală susținerea instanței de apel în sensul că cererea formulată în temeiul Legii 18/1991 poate fi interpretată ca o cerere formulată în temeiul Legii nr. 10/2001. Înalta Curte constată că dezvoltarea motivelor de recurs permit încadrarea în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de care va fi analizată cererea. Recursul este fondat. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Jiu la data de 26 martie 2003, reclamanta C.E.

a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe un teren arabil în suprafață de 0,37 ha, invocând dispozițiile Legii nr. 1/2000 și Legii nr. 18/1991. La data de 11 aprilie 2003, în fața aceleiași judecătorii, reclamanta a precizat că nu a făcut o cerere conform Legii nr. 18/1991 și nici nu a notificat Primăria conform Legii nr. 10/2001. În condițiile în care la dosar nu se află nici un înscris din care să rezulte faptul că reclamanta s-ar fi adresat pârâtei pentru restituirea terenului, interpelată fiind de Înalta Curte, aceasta a confirmat că nu a înaintat primăriei nici o cerere prin care să solicite imobilul în baza Legii nr. 18/1991 sau nr. 10/2001. Prin urmare, constatarea tribunalului și curții de apel că reclamanta a solicitat restituirea terenului în baza Legii nr. 18/2001 și că cererea formulată de aceasta poate fi calificată ca notificare formulată în baza Legii nr. 10/2001, nu este conformă cu probele administrate în cauză.

Așa cum s-a menționat mai sus, reclamanta s-a adresat direct instanței de judecată, fără a notifica unitatea deținătoare. Or, conform art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii. Cu atât mai mult, netransmiterea unei notificări, atrage sancțiunea pierderii dreptului de a cere în instanță obligarea unității deținătoare să emită o dispoziție sau decizie cu privire la eventuale cuvenite măsuri reparatorii, așa cum s-a hotărât în cauză. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că cele două instanțe au pronunțat hotărâri prin care au făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Pe cale de consecință, va admite recursul declarat de pârâtă, va casa atât decizia curții de apel cât și hotărârea tribunalului iar, în temeiul art. 314 C. proc. civ., se va respingea acțiunea formulată de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta Primăria Orașului Rovinari. Casează decizia civilă nr. 237 din 26 septembrie 2003 a Curții de Apel Craiova și sentința civilă nr. 133 din 14 mai 2003 a Tribunalului Gorj și în fond respinge acțiunea formulată de reclamanta C.V.E. în contradictoriu cu Primăria Orașului Rovinari, Comisia Locală Rovinari și Comisia Județeană Gorj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 februarie 2005.