ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4533/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanții B.D., B.G. și G.A. au chemat în judecată pe pârâtele Primăria Rovinari, C.M.L.O. Tg. Jiu, sucursalele E.M.C. Rovinari și Pinoasa, solicitând Tribunalului Gorj instanță pe rolul căreia cauza a fost înregistrată sub nr. 3136/2002 să dispună obligarea pârâtelor la restituire în natură a suprafeței de 6,32 ha teren intravilan și extravilan (5,10 ha situat pe raza fostului sat Rovinari, 1 ha în satul Timișani pct. „Valea Rosiei” și 0,25 ha în punctul „Zieți”) teren expropriat din patrimoniul autorilor T. și L.B. în perioada anilor 1955-1959, fără acordarea de despăgubiri. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 10/2001.

La termenul din 18 septembrie 2002, reclamanții și-au modificat obiectul acțiunii, solicitând în contradictoriu cu Prefectura județului Gorj, Primăria orașului Rovinari, Primăria Fărcășești, C.M.L.O. Tg. Jiu și T. Rovinari pronunțarea unei hotărâri prin care „să fie obligat să emită o dispoziție motivată cu privire la obiectul notificărilor adresate la data de 27 iulie 2001”. Tribunalul Gorj, secția civilă, prin sentința nr. 164 din 9 iunie 2004, a respins acțiunea. Sentința a rămas definitivă, prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamant potrivit deciziei civile nr. 762 din 9 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă în dosarul nr. 5985/Civ/2004.

Pentru a adopta această soluție, instanțele au reținut, în esență, cu motivarea că terenurile solicitate nu fac obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001, fiind terenuri situate în cea mai mare parte în extravilan, iar pentru terenul intravilan în suprafață de 3000 mp nu mai este posibilă acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, întrucât acest teren este inclus în suprafața de 1,61 ha pentru care s-a stabilit acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 1/2000 (anexa 39 la Hotărârea nr. 3112/2002 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată). S-a mai reținut că terenurile expropriate de la autorul reclamanților se regăsesc în ipoteza prevăzută de art. 39 din Legea nr. 18/1991, republicată.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs apelanții reclamanți G.A., B.D. și B.G., criticând-o ca fiind nelegală cu motivarea că „în speță, deși nu s-au făcut cereri de restituire în temeiul Legii 10/2001 adresate deținătorilor terenurilor (...) și, deși nu s-au formulat dosare de Lege 10 (...), instanța a analizat acțiunea precizată exclusiv în raport de cerințele Legii speciale nr. 10/2001”. Recurenții susțin că, față de aprecierea instanței de apel, în sensul „că ne aflăm în ipoteza prevăzută de Legea nr. 18/1991, competența materială în primă instanță aparține Judecătoriei Târgu Cărbunești și nicidecum Tribunalului Gorj”. Recursul este nefondat. Critica singulară formulată de recurenți privește pretinsa calificare greșită a cererii de chemare în judecată.

Conform dispozițiilor art. 84 C. proc. civ. instanțele de judecată trebuie să interpreteze și să califice cererea de chemare în judecată, potrivit cu scopul urmărit prin promovarea acțiunii fără, însă a încălca principiul disponibilității. Prin cererea introductivă reclamanții au solicitat „punerea în posesie a suprafeței de 6,35 ha teren agricol intravilan și extravilan...”, cu mențiunea că toate demersurile pe care le-au făcut în conformitate cu Legea nr. 10/2001 au rămas fără rezultat. La primul termen stabilit în primă instanță, reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul obligării pârâtelor chemate în judecată la emiterea unei dispoziții motivate „cu privire la obiectul notificărilor adresate acestora la data de 27 iulie 2001”.

Atât cererea introductivă, cât și precizarea acțiunii au fost întemeiate, pe dispoziții Legii nr. 10/2001 și au fost justificate de refuzul pârâtelor de a răspunde la notificările depuse, de asemenea, în temeiul Legii nr. 10/2001, notificări anexate cererii introductive (filele 9 și 10 dosar tribunal). În acest context, calificarea cererii de chemare în judecată corespunde atât temeiul de drept expres indicat de reclamanți (Legea nr. 10/2001) cât și pretențiilor concrete deduse judecății, justificate de faptul că pârâtele nu au răspuns notificărilor depuse în temeiul acestei legi speciale de reparație. În interpretarea și aplicarea corectă a art. 8 din Legea nr. 10/2001, instanțele anterioare au stabilit că terenurile solicitate nu fac obiectul de reglementare al acestei legi, iar încercarea reclamanților de a modifica temeiul cererii de chemare în judecată cu ocazia exercitării căilor de atac, contravine dispozițiilor art. 316 C. proc.

civ., raportate la dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ. Pentru considerentele precizate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții G.A., B.D. și B.G. împotriva deciziei nr. 762 din 9 martie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 mai 2006.