ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4533/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Reclamanții B.D., B.G. și G.A. au

chemat în judecată pe pârâtele Primăria Rovinari, C.M.L.O. Tg. Jiu, sucursalele

E.M.C. Rovinari și Pinoasa, solicitând Tribunalului Gorj instanță pe rolul

căreia cauza a fost înregistrată sub nr. 3136/2002 să dispună obligarea

pârâtelor la restituire în natură a suprafeței de 6,32 ha teren intravilan și

extravilan (5,10 ha situat pe raza fostului sat Rovinari, 1 ha în satul Timișani

pct. „Valea Rosiei” și 0,25 ha în punctul „Zieți”) teren expropriat din

patrimoniul autorilor T. și L.B. în perioada anilor 1955-1959, fără acordarea

de despăgubiri.

Cererea a fost întemeiată pe

dispozițiile Legii 10/2001.

La termenul din 18 septembrie 2002,

reclamanții și-au modificat obiectul acțiunii, solicitând în contradictoriu cu

Prefectura județului Gorj, Primăria orașului Rovinari, Primăria Fărcășești, C.M.L.O.

Tg. Jiu și T. Rovinari pronunțarea unei hotărâri prin care „să fie obligat să emită

o dispoziție motivată cu privire la obiectul notificărilor adresate la data de

27 iulie 2001”.

Tribunalul Gorj, secția civilă, prin

sentința nr. 164 din 9 iunie 2004, a respins acțiunea.

Sentința a rămas definitivă, prin

respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamant potrivit deciziei

civile nr. 762 din 9 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

civilă în dosarul nr. 5985/Civ/2004.

Pentru a adopta această soluție,

instanțele au reținut, în esență, cu motivarea că terenurile solicitate nu fac

obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001, fiind terenuri situate în cea mai

mare parte în extravilan, iar pentru terenul intravilan în suprafață de 3000 mp

nu mai este posibilă acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001,

întrucât acest teren este inclus în suprafața de 1,61 ha pentru care s-a

stabilit acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 1/2000 (anexa 39 la

Hotărârea nr. 3112/2002 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de

proprietate privată).

S-a mai reținut că terenurile

expropriate de la autorul reclamanților se regăsesc în ipoteza prevăzută de

art. 39 din Legea nr. 18/1991, republicată.

Împotriva deciziei instanței de apel

au declarat recurs apelanții reclamanți G.A., B.D. și B.G., criticând-o ca

fiind nelegală cu motivarea că „în speță, deși nu s-au făcut cereri de restituire

în temeiul Legii 10/2001 adresate deținătorilor terenurilor (...) și, deși nu

s-au formulat dosare de Lege 10 (...), instanța a analizat acțiunea precizată

exclusiv în raport de cerințele Legii speciale nr. 10/2001”.

Recurenții susțin că, față de

aprecierea instanței de apel, în sensul „că ne aflăm în ipoteza prevăzută de

Legea nr. 18/1991, competența materială în primă instanță aparține Judecătoriei

Târgu Cărbunești și nicidecum Tribunalului Gorj”.

Recursul este nefondat.

Critica singulară formulată de

recurenți privește pretinsa calificare greșită a cererii de chemare în

judecată.

Conform dispozițiilor art. 84 C.

proc. civ. instanțele de judecată trebuie să interpreteze și să califice

cererea de chemare în judecată, potrivit cu scopul urmărit prin promovarea

acțiunii fără, însă a încălca principiul disponibilității.

Prin cererea introductivă

reclamanții au solicitat „punerea în posesie a suprafeței de 6,35 ha teren

agricol intravilan și extravilan...”, cu mențiunea că toate demersurile pe care

le-au făcut în conformitate cu Legea nr. 10/2001 au rămas fără rezultat.

La primul termen stabilit în primă

instanță, reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul obligării pârâtelor

chemate în judecată la emiterea unei dispoziții motivate „cu privire la

obiectul notificărilor adresate acestora la data de 27 iulie 2001”.

Atât cererea introductivă, cât și

precizarea acțiunii au fost întemeiate, pe dispoziții Legii nr. 10/2001 și au

fost justificate de refuzul pârâtelor de a răspunde la notificările depuse, de

asemenea, în temeiul Legii nr. 10/2001, notificări anexate cererii introductive

(filele 9 și 10 dosar tribunal).

În acest context, calificarea

cererii de chemare în judecată corespunde atât temeiul de drept expres indicat

de reclamanți (Legea nr. 10/2001) cât și pretențiilor concrete deduse

judecății, justificate de faptul că pârâtele nu au răspuns notificărilor depuse

în temeiul acestei legi speciale de reparație.

În interpretarea și aplicarea

corectă a art. 8 din Legea nr. 10/2001, instanțele anterioare au stabilit că

terenurile solicitate nu fac obiectul de reglementare al acestei legi, iar

încercarea reclamanților de a modifica temeiul cererii de chemare în judecată

cu ocazia exercitării căilor de atac, contravine dispozițiilor art. 316 C.

proc. civ., raportate la dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele precizate, în

baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează să respingă

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanții G.A., B.D. și B.G. împotriva deciziei nr. 762 din 9 martie 2005 a

Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 10 mai 2006.