ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9693/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin contestația

înregistrată la 13 octombrie 2005 pe rolul Tribunalului Gorj, numiții

T.D.G. și T.D.I. au solicitat, în contradictoriu cu intimații EMC

Rovinari și SC C.E.R. SA, să fie desființată decizia nr.

15947 emisă de aceasta din urmă la data de 21 septembrie 2005; pe

cale de consecință s-a cerut obligarea pârâtelor la măsuri

reparatorii pentru suprafața de 1,84 ha teren, situat în punctul „Puza”

și „Cotul Jiului”, pe raza orașului Rovinari, trecut abuziv în proprietatea

statului și ocupat de utilaje miniere.

În motivarea cererii, contestatorii

au arătat că sunt persoane îndreptățite în sensul

prevederilor Legii nr. 10/2001 dar notificarea le-a fost respinsă în mod

greșit, cu o motivare ce nu corespunde realității, în sensul

că terenul solicitat făcând parte din extravilan, sunt incidente

dispozițiile art. 8 din actul normativ menționat.

Prin sentința civilă nr.

52 din 17 februarie 2006, Tribunalul Gorj a respins contestația, reluând

motivarea deciziei administrative în sensul neaplicării prevederilor Legii

nr. 10/2001.

Apelul declarat de contestatori

împotriva acestei sentințe a fost respins, cu aceleași argumente,

prin decizia civilă nr. 510 din 19 iunie 2006 a Curții de Apel

Craiova.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs contestatorii, susținând că instanțele au

aplicat greșit prevederile art. 8, art. 10 și art. 24 din Legea nr.

10/2001, astfel cum acest act normativ a fost modificat prin Legea nr.

247/2005.

Intimata pârâtă C.E. Rovinari

S.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este întemeiat în sensul

considerațiilor ce succed.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă în mod cert, ca situație de fapt că:

- antecesorul reclamanților a

fost proprietarul terenului în litigiu;

- suprafața de 1,84 ha a fost

ocupată abuziv, în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001, modificată

prin Legea nr. 247/2005, de către pârâte iar în prezent nu poate fi

restituită în natură, fiind ocupată de utilaje și

instalații miniere.

În aceste condiții,

soluția instanțelor de a considera, în temeiul unei împrejurări

de altfel nedovedite, cu privire la categoria terenului, că

reclamanților nu li se cuvin nici măsuri reparatorii în echivalent,

nu numai că încalcă prevederile art. 1, art. 2, art. 8 și art.

10 din Legea nr. 10/2001, dar ar goli practic de conținut și

eficiență natura reparatorie a reglementării.

Așa fiind, în temeiul

prevederilor art. 313 și art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul, va casa ambele hotărâri și în fond va admite

contestația.

Se va anula decizia

administrativă atacată și se va constata că

reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri

reparatorii pentru terenul în litigiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții T.D.G. și T.D.I. împotriva deciziei civile nr. 510 din 19

iunie 2006 a Curții de Apel Craiova.

Casează decizia atacată

și sentința civilă nr. 52 din 17 februarie 2006 a Tribunalului

Gorj și în fond:

Admite contestația

formulată de reclamanți.

Anulează decizia nr. 15947 din

21 septembrie 2005 emisă de SC C.E. Rovinari S.A. și constată

că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la

măsuri reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001

modificată prin Legea nr. 247/2005 pentru terenul de 1,84 ha situat în

punctul „Puza” și în „Cotul Jiului” pe raza orașului Rovinari, în

C.M.G.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2006.