ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4839/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 741

din 3 iunie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în

dosarul nr. 2971/2005 a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la

executare formulată de petentul B.M., cu privire la pedeapsa de 7 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 846/2004 a Tribunalului București,

secția I penală, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a constatat că motivele invocate de condamnat în

contestația la executare nu îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 461 C.

proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat apel condamnatul B.M., criticând-o sub aspectul nelegalității și

netemeiniciei, considerând că cererea sa îndeplinește cerințele dispoziției art.

461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 15 C. pen., modificarea

adusă art. 4 din Legea nr. 143/2000 prin Legea nr. 522/2004 fiind de natură a

determina în final, cuantumul pedepsei în sensul diminuării acesteia.

Prin decizia penală nr. 531/

A din 6 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în

dosarul nr. 2171/2005 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de petentul

condamnat B.M. împotriva sentinței penale nr. 741 din 3 iunie 2005 pronunțată

de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 2971/2005, fiind

obligat apelantul la 550.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care

200.000 lei onorariu avocat oficiu a fost avansat din fondul Ministerul

Justiției.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a menționat că potrivit art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face când se

invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de

micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

Din analiza dosarului cauzei

a rezultat că petentului B.M.I fost aplicată o pedeapsă de un an închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, iar

cum prin Legea nr. 522/2004 au fost menținute limitele de pedeapsă ale art. 4

din Legea nr. 143/2000 a rezultat că dispozițiile Legii nr. 522/2004 nu au

caracter de lege mai favorabilă în ceea ce-l privește pe apelantul petent,

drept pentru care, instanța de apel a constatat hotărârea instanței de fond ca

temeinică și legală.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termen legal, recurs nemotivat contestatorul condamnat B.M.

Apărătorul contestatorului

condamnat în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului,

deoarece sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 461 C. proc. pen.

Examinând recursul declarat

de contestatorul condamnat B.M. împotriva deciziei instanței de apel, în raport

cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut

la art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., Înalta Curte

apreciază recursul contestatorului condamnat ca fiind nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă

că în mod judicios instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe,

constatând la rândul ei că în cauză dispozițiile Legii nr. 522/2004 nu au

caracter de lege mai favorabilă.

Înalta Curte consideră că în

contextul cauzei a fost făcută o evaluare corectă a limitelor de pedeapsă

prevăzute de legiuitor pentru art. 4 din Legea nr. 143/2000 atât anterior cât

și ulterior modificării prin Legea nr. 522/2004 în ceea ce privește deținerea

de droguri de mare risc pentru consum propriu, constatându-se că infracțiunea

reținută în sarcina inculpatului este sancționată de legiuitor în aceleași

limite, astfel că pedeapsa aplicată condamnatului B.M., de un an închisoare

pentru art. 4 din Legea nr. 143/2000 este legală, nefiind aplicabile

dispozițiile legii penale mai favorabile în condițiile art. 15 C. pen., cu

referire la art. 458, raportat la art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Totodată limitele de

pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000 nu au

fost modificate prin Legea nr. 522/2004, ceea ce face inoperantă examinarea

prin prisma dispozițiilor referitoare la legea penală mai favorabilă.

În raport cu cele

menționate, critica recurentului contestator condamnat în sensul reducerii

pedepsei rezultante de 7 ani închisoare, ca urmare a contopirii pedepsei de un

an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000

și pedepsei de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 nu poate fi avută în vedere, deoarece

în cauză nu sunt aplicabile prevederile legii penale mai favorabile, nefiind

incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C.

proc. pen.

Înalta Curte apreciază că

instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică sub toate

aspectele, neconstatând incidența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca

din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul condamnat B.M. împotriva

deciziei penale nr. 531/ A din 6 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția I

penală.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul contestator condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei),

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de contestatorul condamnat B.M. împotriva deciziei penale nr.

531/ A din 6 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

contestator condamnat să plătească suma de 80 lei (800.000 lei) cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei),

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 august 2005.