ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1049/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 133 din 16 iulie

2004, pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U. București a fost

admisă cererea reclamantei S.A. București în contradictoriu cu pârâta S.I. Băneasa,

dispunându-se ieșirea reclamantei din indiviziune în care se află cu pârâta,

conform variantei I din raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul

judiciar Ș.E., a fost respinsă cererea reconvențională ca neîntemeiată, fiind

obligată pârâta către reclamantă la 34.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de

judecată.

În considerentele hotărârii

arbitrale s-a reținut că în vederea determinării fizice a drepturilor părților,

în limita celor statuate prin decizia civilă nr. 1511/A/2001, pronunțată de

Tribunalul București în dosarul nr. 9/2001, prin care s-a stabilit irevocabil

că reclamanta deține în indiviziune cu pârâta o suprafață construită de

2.998,82 m.p. situată în București, construcții situate pe un teren proprietate

de stat atribuit în folosință reclamantei gratuit și fără termen și dispunerii

ieșirii din indiviziune conform dispozițiilor art. 728 alin. (1) C. civ.

trebuie validat raportul de expertiză întocmit în cauză în varianta I.

Referitor la cererea

reconvențională, tribunalul arbitral a reținut că este neîntemeiată deoarece

solicitarea pârâtei de a se stabili un alt cadru indiviz din care să se dispună

ieșirea din indiviziune ar însemna să se încalce autoritatea de lucru judecat

stabilită prin decizia civilă nr. 1511/A/2001 a Tribunalului București.

Împotriva acestei sentințe a formulat

acțiune în anulare pârâta S.I. Băneasa, acțiune întemeiată pe dispozițiile art.

364 lit. f) și i) C. proc. civ., în esență pentru următoarele motive:

arbitral a intrat, la propunerea reclamantei, o persoană care era incompatibilă

să judece această cerere, respectiv arbitrul I.V., care în perioada 1993 – 1997

a reprezentat interesele acesteia, în calitate de consilier juridic într-un alt

litigiu cu pârâta actuală.

pronunțat cu privire la cererea reconvențională prin care pârâta solicita

separarea patrimonială globală a celor două societăți, reținând în mod

nejustificat, că pârâta ar fi formulat pretenții doar cu privire la imobilul

(spațiul) de 2.998,82 m.p.

Prin decizia comercială nr. 343/ R

din 1 aprilie 2005, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a

respins acțiunea în anulare formulată de petenta S.I. Băneasa, în

contradictoriu cu intimata S.I. București, împotriva sentinței nr. 133 din 16

iulie 2004 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U. București ca

nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut referitor la primul motiv pe de o parte că nu există nici o dispoziție

legală care să stabilească o situație de incompatibilitate atât de îndelungată

(7 - 8 ani) în privința arbitrilor, iar pe de altă parte petenta avea

posibilitatea să formuleze cerere de recuzare a arbitrului vizat în condițiile art.

351

1

C. proc. civ., lucru pe care însă nu l-a făcut.

În ceea ce privește cel de-al doilea

motiv al acțiunii în anulare instanța a reținut că nu se poate aprecia că

tribunalul arbitral nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut deoarece chiar în

dispozitivul hotărârii arbitrale s-a dispus respingerea cererii reconvenționale

ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs petenta S.I. Băneasa susținând că s-a aplicat greșit legea, când s-a

respins acțiunea în anulare deoarece au fost încălcate dispozițiile art. 364 lit.

f) și i) C. proc. civ.

În acest sens s-a arătat că organul

arbitral nu s-a pronunțat asupra unui lucru care se ceruse, motiv prevăzut de art.

364 lit. f) C. proc. civ., ce atrage admiterea acțiunii în anulare, respectiv

asupra cererii reconvenționale prin care pârâta a solicitat ieșirea din

indiviziune asupra întregului patrimoniu a celor două societăți și că hotărârea

arbitrală a fost dată cu încălcarea normelor imperative care reglementează

incompatibilitatea în activitatea jurisdicțională și care guvernează și numirea

arbitrilor, ce atrag incidența dispozițiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ.

Arbitrii ca și judecătorii trebuie să fie imparțiali în activitatea de judecată

pe care o desfășoară.

Recurenta și-a întemeiat cererea pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 299 și urm. C. proc. civ. și

ale Cărții a IV-a C. proc. civ.

La data de 18 noiembrie 2005,

intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

Examinând decizia recurată prin

prisma criticilor formulate Înalta Curte constată că recursul este nefondat și

se va respinge pentru următoarele considerente.

Prin sentința nr. 133/2004,

tribunalul arbitral s-a pronunțat cu privire la cererea reconvențională

formulată de S.I. Băneasa, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată,

astfel că nu se poate aprecia că tribunalul arbitral nu s-a pronunțat asupra

unui lucru cerut, pentru a fi incidente dispozițiile art. 364 lit. f) C. proc.

civ., interpretare reținută în mod corect de Curtea de Apel București în

decizia criticată.

Tribunalul arbitral a admis cererea

reclamantei și a dispus ieșirea din indiviziune, conform variantei I din

raportul de expertiză întocmit în cauză și a analizat și s-a pronunțat și cu

privire la pretențiile S.I. Băneasa, din cererea reconvențională, respingerea

acesteia fiind motivată prin considerentele hotărârii.

Nu se poate reține nici critica

privind încălcarea art. 364 lit. i) C. proc. civ., întrucât faptul că din

completul arbitral a făcut parte, la propunerea reclamantei o persoană care în

perioada 1993 – 1997 a reprezentat interesele acesteia în calitate de consilier

juridic într-un alt litigiu cu părțile, nu se încadrează în nici unul din

cazurile de incompatibilitate expres și limitativ prevăzute de lege, care sunt

de strictă interpretare și care nu pot fi extinse prin analogie.

Așa fiind situația invocată de S.I.

Băneasa nu atrage incompatibilitatea arbitrului de a soluționa litigiul

arbitral dedus judecății încât critica este neîntemeiată hotărârea pronunțată

de Curtea de Apel București fiind legală și temeinică.

Pentru aceste considerente, în

temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte, va respinge recursul

ca nefondat declarat de S.I. Băneasa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta S.I. Băneasa, împotriva deciziei nr. 343 din 1 aprilie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 martie 2006.