ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1049/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 133 din 16 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U. București a fost admisă cererea reclamantei S.A. București în contradictoriu cu pârâta S.I. Băneasa, dispunându-se ieșirea reclamantei din indiviziune în care se află cu pârâta, conform variantei I din raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul judiciar Ș.E., a fost respinsă cererea reconvențională ca neîntemeiată, fiind obligată pârâta către reclamantă la 34.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. În considerentele hotărârii arbitrale s-a reținut că în vederea determinării fizice a drepturilor părților, în limita celor statuate prin decizia civilă nr. 1511/A/2001, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 9/2001, prin care s-a stabilit irevocabil că reclamanta deține în indiviziune cu pârâta o suprafață construită de 2.998,82 m.p.

situată în București, construcții situate pe un teren proprietate de stat atribuit în folosință reclamantei gratuit și fără termen și dispunerii ieșirii din indiviziune conform dispozițiilor art. 728 alin. (1) C. civ. trebuie validat raportul de expertiză întocmit în cauză în varianta I. Referitor la cererea reconvențională, tribunalul arbitral a reținut că este neîntemeiată deoarece solicitarea pârâtei de a se stabili un alt cadru indiviz din care să se dispună ieșirea din indiviziune ar însemna să se încalce autoritatea de lucru judecat stabilită prin decizia civilă nr. 1511/A/2001 a Tribunalului București. Împotriva acestei sentințe a formulat acțiune în anulare pârâta S.I. Băneasa, acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 364 lit. f) și i) C. proc.

civ., în esență pentru următoarele motive: 1. În componența completului arbitral a intrat, la propunerea reclamantei, o persoană care era incompatibilă să judece această cerere, respectiv arbitrul I.V., care în perioada 1993 – 1997 a reprezentat interesele acesteia, în calitate de consilier juridic într-un alt litigiu cu pârâta actuală. 2. Organul de arbitraj nu s-a pronunțat cu privire la cererea reconvențională prin care pârâta solicita separarea patrimonială globală a celor două societăți, reținând în mod nejustificat, că pârâta ar fi formulat pretenții doar cu privire la imobilul (spațiul) de 2.998,82 m.p. Prin decizia comercială nr. 343/ R din 1 aprilie 2005, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea în anulare formulată de petenta S.I.

Băneasa, în contradictoriu cu intimata S.I. București, împotriva sentinței nr. 133 din 16 iulie 2004 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U. București ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut referitor la primul motiv pe de o parte că nu există nici o dispoziție legală care să stabilească o situație de incompatibilitate atât de îndelungată (7 - 8 ani) în privința arbitrilor, iar pe de altă parte petenta avea posibilitatea să formuleze cerere de recuzare a arbitrului vizat în condițiile art. 351 1 C. proc. civ., lucru pe care însă nu l-a făcut. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv al acțiunii în anulare instanța a reținut că nu se poate aprecia că tribunalul arbitral nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut deoarece chiar în dispozitivul hotărârii arbitrale s-a dispus respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs petenta S.I. Băneasa susținând că s-a aplicat greșit legea, când s-a respins acțiunea în anulare deoarece au fost încălcate dispozițiile art. 364 lit. f) și i) C. proc. civ. În acest sens s-a arătat că organul arbitral nu s-a pronunțat asupra unui lucru care se ceruse, motiv prevăzut de art. 364 lit. f) C. proc. civ., ce atrage admiterea acțiunii în anulare, respectiv asupra cererii reconvenționale prin care pârâta a solicitat ieșirea din indiviziune asupra întregului patrimoniu a celor două societăți și că hotărârea arbitrală a fost dată cu încălcarea normelor imperative care reglementează incompatibilitatea în activitatea jurisdicțională și care guvernează și numirea arbitrilor, ce atrag incidența dispozițiilor art. 364 lit. i) C. proc.

civ. Arbitrii ca și judecătorii trebuie să fie imparțiali în activitatea de judecată pe care o desfășoară. Recurenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 299 și urm. C. proc. civ. și ale Cărții a IV-a C. proc. civ. La data de 18 noiembrie 2005, intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului. Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate Înalta Curte constată că recursul este nefondat și se va respinge pentru următoarele considerente. Prin sentința nr. 133/2004, tribunalul arbitral s-a pronunțat cu privire la cererea reconvențională formulată de S.I. Băneasa, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată, astfel că nu se poate aprecia că tribunalul arbitral nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, pentru a fi incidente dispozițiile art. 364 lit. f) C. proc.

civ., interpretare reținută în mod corect de Curtea de Apel București în decizia criticată. Tribunalul arbitral a admis cererea reclamantei și a dispus ieșirea din indiviziune, conform variantei I din raportul de expertiză întocmit în cauză și a analizat și s-a pronunțat și cu privire la pretențiile S.I. Băneasa, din cererea reconvențională, respingerea acesteia fiind motivată prin considerentele hotărârii. Nu se poate reține nici critica privind încălcarea art. 364 lit. i) C. proc. civ., întrucât faptul că din completul arbitral a făcut parte, la propunerea reclamantei o persoană care în perioada 1993 – 1997 a reprezentat interesele acesteia în calitate de consilier juridic într-un alt litigiu cu părțile, nu se încadrează în nici unul din cazurile de incompatibilitate expres și limitativ prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare și care nu pot fi extinse prin analogie.

Așa fiind situația invocată de S.I. Băneasa nu atrage incompatibilitatea arbitrului de a soluționa litigiul arbitral dedus judecății încât critica este neîntemeiată hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București fiind legală și temeinică. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat declarat de S.I. Băneasa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.I. Băneasa, împotriva deciziei nr. 343 din 1 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2006.