ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6518/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 278 din 25 februarie 2005, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul D.G., la un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., și art. 74 lit. a) – art. 76 lit. b) C. pen., și la 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. S-a constatat că partea vătămată S.A. nu s-a constituit parte civilă. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, la 25 ianuarie 2001, în jurul orei 20,00, inculpatul a pătruns fără drept în curtea părții vătămate S.A. căruia i-a aplicat mai multe lovituri în cap cu un corp dur, producându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 75 zile îngrijiri medicale și i-au pus viața în pericol. Prin decizia penală nr. 430/ A din 27 mai 2005, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul inculpatului care pe de o parte a criticat hotărârea pentru greșita încadrare juridică în infracțiunea de omor în loc de vătămare corporală gravă, iar pe de altă parte greșita reținere a incidenței art. 175 lit. i) C. pen., deoarece fapta nu a fost comisă în public.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul pe care nu l-a motivat în temeiul prevăzut de art. 385 10 C. proc. pen., astfel că acesta va fi examinat conform art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen. Recursul nu este fondat. Instanța de fond și de apel au reținut o situație de fapt corectă, în acord cu probele administrate în cauză. Încadrarea juridică este legală iar pedeapsa just individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. În concluziile scrise și orale inculpatul a motivat că instanțele au făcut o greșită aplicare a legii respectiv ale dispozițiilor art. 114 C. proc. pen., și în mod nelegal au luat în considerație avizul Comisiei de Avizare și Control de pe lângă I.M.M.L. Mina Minovici.

Pe de altă parte, a considerat nelegală aplicarea art. 175 lit. i) C. pen., întrucât fapta nu a fost comisă în public în accepțiunea art. 152 lit. c) C. pen. Susținerile inculpatului nu sunt întemeiate. Potrivit art. 114 C. proc. pen., în caz de moarte violentă, de moarte a cărei cauză nu se cunoaște ori este suspectă, sau când este necesară o examinare corporală asupra învinuitului ori persoanei vătămate pentru a constata pe corpul acestora existența urmelor infracțiunii, organul de urmărire penală dispune efectuarea unei constatări medico-legale și cere organului medico-legal, căruia îi revine competența potrivit legii să efectueze această constatare. În cauză, S.M.L.

Ilfov a întocmit certificatul medico-legal nr. A/2/J/73 din 7 februarie 2001 care a constatat numeroase leziuni traumatice suferite de partea vătămată S.A., la 25 ianuarie 2001, majoritatea la nivelul capului, ceea ce a făcut necesară intervenția chirurgicală, la data de 26 ianuarie 2001, pentru evacuarea unui hematom epidural temporo-parietal stâng. S-a concluzionat că leziunile traumatice au putut fi produse prin lovire cu corp dur și au necesitat pentru vindecare 75 zile îngrijiri medicale, punând în primejdie viața victimei. Nu există în cauză nici un motiv pentru a pune la îndoială concluziile actului medico-legal care a fost întocmit în condițiile legii. Mai mult avizul Comisiei de Avizare și Control al I.M.L.

Mina Minovici din dosarul tribunalului a aprobat actul medico-legal emis de S.M.L. Ilfov. Este adevărat că în cuprinsul avizului se face precizarea că a avut la dispoziție spre examinare copii ale actelor. Această împrejurare nu anulează exactitatea actelor medico-legale, atâta vreme cât nici măcar inculpatul nu invocă că acele copii ale actelor au falsificat calitatea celor originale. Prin urmare, apărarea inculpatului este formală. Nici critica referitoare la încadrarea juridică dată faptelor nu este întemeiată. Potrivit art. 152 lit. c) C. pen., fapta se consideră comisă în public când a fost săvârșită în loc neaccesibil publicului cu intenția însă ca fapta să fie auzită sau văzută și dacă acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane.

Din declarațiile martorilor P.E., G.C., E.A., G.N., G.S., G.A. rezultă că aceștia fie au văzut, fie au auzit incidentul violent și zgomotos a cărui victimă a fost partea vătămată. Așa fiind, neîndoielnic că fapta inculpatului este săvârșită în public în accepțiunea art. 152 C. pen. Prin urmare, încadrarea juridică dată faptelor de instanța de fond, menținută în apel este legală și temeinică. Examinând cauza potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că nu există nici un motiv de casare, care invocat din oficiu ar putea crea inculpatului o situație mai favorabilă. În consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr. 430/ A din 27 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 120 RON (1.200.000 lei) cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2005.