ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6518/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 278 din 25

februarie 2005, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul D.G., la un an

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 13 C. pen., și art. 74 lit. a) – art. 76 lit. b) C. pen., și la

3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art.

174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin.

(2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

S-a constatat că partea vătămată S.A.

nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că, la 25 ianuarie 2001, în jurul orei 20,00, inculpatul a pătruns fără

drept în curtea părții vătămate S.A. căruia i-a aplicat mai multe lovituri în

cap cu un corp dur, producându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 75

zile îngrijiri medicale și i-au pus viața în pericol.

Prin decizia penală nr. 430/ A din

27 mai 2005, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului care pe de o parte a criticat hotărârea pentru greșita încadrare

juridică în infracțiunea de omor în loc de vătămare corporală gravă, iar pe de

altă parte greșita reținere a incidenței art. 175 lit. i) C. pen., deoarece

fapta nu a fost comisă în public.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul pe care nu l-a motivat în temeiul prevăzut de art. 385

10

C.

proc. pen., astfel că acesta va fi examinat conform art. 385

10

alin.

(2

1

) C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Instanța de fond și de apel au

reținut o situație de fapt corectă, în acord cu probele administrate în cauză.

Încadrarea juridică este legală iar pedeapsa just individualizată în raport de

prevederile art. 72 C. pen.

În concluziile scrise și orale inculpatul

a motivat că instanțele au făcut o greșită aplicare a legii respectiv ale

dispozițiilor art. 114 C. proc. pen., și în mod nelegal au luat în considerație

avizul Comisiei de Avizare și Control de pe lângă I.M.M.L. Mina Minovici.

Pe de altă parte, a considerat

nelegală aplicarea art. 175 lit. i) C. pen., întrucât fapta nu a fost comisă în

public în accepțiunea art. 152 lit. c) C. pen.

Susținerile inculpatului nu sunt

întemeiate.

Potrivit art. 114 C. proc. pen., în

caz de moarte violentă, de moarte a cărei cauză nu se cunoaște ori este

suspectă, sau când este necesară o examinare corporală asupra învinuitului ori

persoanei vătămate pentru a constata pe corpul acestora existența urmelor

infracțiunii, organul de urmărire penală dispune efectuarea unei constatări medico-legale

și cere organului medico-legal, căruia îi revine competența potrivit legii să

efectueze această constatare.

În cauză, S.M.L. Ilfov a întocmit

certificatul medico-legal nr. A/2/J/73 din 7 februarie 2001 care a constatat

numeroase leziuni traumatice suferite de partea vătămată S.A., la 25 ianuarie

2001, majoritatea la nivelul capului, ceea ce a făcut necesară intervenția

chirurgicală, la data de 26 ianuarie 2001, pentru evacuarea unui hematom

epidural temporo-parietal stâng.

S-a concluzionat că leziunile

traumatice au putut fi produse prin lovire cu corp dur și au necesitat pentru

vindecare 75 zile îngrijiri medicale, punând în primejdie viața victimei.

Nu există în cauză nici un motiv

pentru a pune la îndoială concluziile actului medico-legal care a fost întocmit

în condițiile legii.

Mai mult avizul Comisiei de Avizare

și Control al I.M.L. Mina Minovici din dosarul tribunalului a aprobat actul

medico-legal emis de S.M.L. Ilfov.

Este adevărat că în cuprinsul

avizului se face precizarea că a avut la dispoziție spre examinare copii ale

actelor. Această împrejurare nu anulează exactitatea actelor medico-legale,

atâta vreme cât nici măcar inculpatul nu invocă că acele copii ale actelor au

falsificat calitatea celor originale. Prin urmare, apărarea inculpatului este

formală.

Nici critica referitoare la

încadrarea juridică dată faptelor nu este întemeiată.

Potrivit art. 152 lit. c) C. pen.,

fapta se consideră comisă în public când a fost săvârșită în loc neaccesibil

publicului cu intenția însă ca fapta să fie auzită sau văzută și dacă acest

rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane.

Din declarațiile martorilor P.E., G.C.,

E.A., G.N., G.S., G.A. rezultă că aceștia fie au văzut, fie au auzit incidentul

violent și zgomotos a cărui victimă a fost partea vătămată.

Așa fiind, neîndoielnic că fapta

inculpatului este săvârșită în public în accepțiunea art. 152 C. pen.

Prin urmare, încadrarea juridică

dată faptelor de instanța de fond, menținută în apel este legală și temeinică.

Examinând cauza potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că nu există nici un motiv de casare,

care invocat din oficiu ar putea crea inculpatului o situație mai favorabilă.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins cu obligarea

acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr. 430/ A din 27 mai

2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 120 RON (1.200.000 lei) cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 noiembrie 2005.