ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 506/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de revizuire formulată

în dosarul nr. 7048/2004, revizuienta SC G. SA a solicitat revizuirea sentinței

civile nr. 1935/CA/2004, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 7205/2004,

invocând dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și susținând că cererea în

anulare a cărei revizuire o solicită este inadmisibilă pentru oricare alte

motive decât cele prevăzute, iar instanța nu avea calitatea de a intra în

fondul cauzei, cu atât mai mult, cu cât contestatoarea SC I.C.P.M. SA nu

învederase motive de fond.

Prin sentința civilă nr. 231 din 3

decembrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios

administrativ a respins cererea de revizuire formulată de creditoarea SC G. SA.

În pronunțarea acestei soluții, instanța

a reținut că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., respectiv existența a două hotărârii potrivnice date de instanțe în una

și aceeași pricină.

Împotriva sentinței curții de apel a

declarat recurs revizuienta – creditoare SC G. SA, întemeindu-se pe

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea

acestuia și desființarea hotărârii atacate.

Recurenta susține astfel, în esență,

că greșit s-a reținut că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 322 pct.

7 C. proc. civ., pentru că, contrar celor reținute, există două hotărâri

potrivnice date de instanțe în una și aceeași pricină, respectiv:

a) ordonanța nr. 1490/CA/2003 a

Tribunalului Hunedoara, care are ca obiect judecarea somației de plată formulată

de creditoarea SC G. SA, împotriva debitoarei SC I.C.P.M. SA, având ca obiect

achitarea contravalorii chirie;

b) sentința nr. 1935/CA/2004 a

Tribunalului Hunedoara, care are ca obiect judecarea cererii (acțiunii) în

anulare împotriva contestației în anulare și nu a ordonanței (cum ar fi fost

legal dacă se respecta procedura prevăzută de legea specială O.G. nr. 5/2001)

formulată de debitoarea SC I.C.P.M. SA împotriva creditoarei SC G. SA.

De asemenea, arată că în procedura

prevăzută de O.G. nr. 5/2001, debitoarea nu avea la îndemână calea de atac a

contestației în anulare și nici a acțiunii în anulare, ca o cale de atac

împotriva unei căi de atac extraordinare, singura cale de apărare de care putea

uza fiind contestația la executare, unde se puteau invoca motive de fond.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, se

constată următoarele:

Prin ordonanța nr. 1490/CA/2003,

pronunțată în dosarul nr. 3524/2003 de Tribunalul Hunedoara a fost admisă

cererea creditoarei SC G. SA, împotriva debitoarei SC I.C.P.M. SA Petroșani și

a fost somată debitoarea să plătească creditoarei suma de 60.650 dolari S.U.A.,

reprezentând contravaloarea chiriei restante, reactualizate în raport cu rata

inflației.

Prin sentința nr. 1066/CA/2004,

pronunțată în dosarul nr. 5018/2004, Tribunalul Hunedoara a respins contestația

în anulare formulată de debitoare împotriva ordonanței mai sus menționate,

reținându-se că motivul referitor la citarea nelegală a părților putea fi

invocat pe căile ordinare de atac și, pe de altă parte, procedura de citare cu

debitoarea SC I.C.P.M. SA Petroșani a fost realizată prin afișare, în ședință

publică prezentându-se și consilierul juridic al debitoarei.

Prin sentința nr. 1935/CA/2004,

pronunțată în dosarul nr. 7205/2004 de Tribunalul Hunedoara s-a admis cererea

în anulare formulată de debitoarea SC I.C.P.M. SA, împotriva sentinței nr. 1066/CA/2004

a Tribunalului Hunedoara, a fost admisă contestația în anulare formulată de

aceeași debitoare, împotriva ordonanței nr. 1490/CA/2003 a Tribunalului

Hunedoara, a fost anulată ordonanța amintită și, în fond, s-a respins cererea

de somație de plată introdusă de creditoarea SC G. SA Petroșani, împotriva

debitoarei SC I.C.P.M. SA Petroșani.

Examinând hotărârile invocate în susținerea

contrarietății de hotărâri, rezultă în afara oricărui dubiu că nu ne aflăm, în

prezența unor hotărâri potrivnice, în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C.

proc. civ.

Se constată astfel că sentința nr. 1066/CA/2004,

prin care s-a soluționat contestația în anulare formulată de debitoare, a fost

supusă unei cereri în anulare, pronunțându-se sentința nr. 1935/CA/2004, a

cărei revizuire a fost solicitată de creditoare. Prin urmare, sentința nr. 1935/CA/2004

reprezintă soluționarea unei căi de atac, astfel cum este ea prevăzută în art. 320

alin. (3) C. proc. civ.

Ca atare, obligarea revizuientei –

creditoare de anulare a acestei ultime hotărâri pe calea revizuirii în temeiul

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care reglementează procedura de urmat

în cazul existenței unor hotărâri potrivnice, este evident inacceptabilă pentru

că, în speță, nu numai că nu există hotărâri potrivnice, ci, dimpotrivă,

hotărârea a cărei revizuire se cerere, sentința nr. 1935/CA/2004 a Tribunalului

Hunedoara, reprezintă singura soluție viabilă, pronunțată de instanțe în

această speță, Ordonanța nr. 1490/CA/2003, invocată ca element de raportare în

susținerea contrarietății, fiind în prezent anulată, prin chiar această ultimă

hotărâre menționată (nr. 1935/CA/2004 a Tribunalului Hunedoara).

Ori, este unanim acceptată

interpretarea potrivit căreia nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., în situația invocării unei soluții contradictorii, pronunțate în

aceeași cauză, pe parcursul mai multor cicluri procesuale determinate de căile

de atac exercitate de părți.

În fine, în cadrul strict

reglementat al unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct.

7 C. proc. civ., nu poate fi examinată legalitatea hotărârilor pronunțate, ci

doar îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, astfel cum rezultă ele din

textul legal menționat.

În consecință, față de cele mai sus

arătate, constatând că nu sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., pentru a antrena revizuirea sentinței civile nr. 1935/CA/2004 a

Tribunalului Hunedoara și că nu există motive de nelegalitate întemeiate pe

dispozițiile art. 304 C. proc. civ. de natură să conducă la desființarea

sentinței civile nr. 231/2004, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, aceasta

va fi menținută ca fiind legală și se va respinge recursul declarat în cauză de

creditoarea SC G. SA, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de creditoarea SC G. SA, împotriva sentinței civile nr. 231 din 3

decembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 februarie 2006.