ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6080/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 22 septembrie

2003 pronunțată de Judecătoria Galați s-a admis cererea formulată de executorul

judecătoresc M.C. și s-a încuviințat executarea silită a deciziei civile nr.

129 din 19 februarie 2003 a Tribunalului Galați împotriva debitorilor U.P. și

U.C., creditor fiind G.V. cu motivarea că cererea se încadrează în dispozițiile

art. 373

1

C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri au

declarat apel debitorii U.P. și U.C. criticând-o ca fiind nelegală și

netemeinică.

Curtea de Apel Galați, secția

civilă, prin decizia nr. 153/A din 22 octombrie 2003 a respins ca nefondat

apelul debitorilor.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că titlul executoriu îndeplinește cerințele art. 373

1

C. proc. civ. și în mod corect s-a încuviințat executarea silită la cererea

creditorului G.V.

Susținerea apelanților-debitori ca

prin decizia civilă nr. 894 din 1 iulie 2003 a Curții de Apel Galați care a

respins atât recursul lor cât și al creditorului împotriva deciziei civile nr.

129/2003 a Tribunalului Galați, nu au fost obligați la cheltuieli de judecată,

a fost înlăturată deoarece prin decizia nr. 129/2003 a Tribunalului Galați,

debitorii au fost obligați la cheltuieli de judecată către creditor și această

hotărâre a fost menținută prin decizia nr. 894/2003 a Curții de Apel Galați.

Deci, conform titlului executoriu, apelanții au obligația să achite

cheltuielile de judecată efectuate de intimatul G.V., în apel.

Apelanții au mai fost obligați să

obtureze două ferestre ale locuinței lor prin același titlu executoriu, iar

apărarea lor că au executat deja această obligație, nu poate fi avută în vedere

în această cauză ce are ca obiect încuviințarea executării silite ci doar pe

calea unei eventuale contestații la executare.

În termenul prevăzut de art. 301 C.

proc. civ., debitorii U.P. și U.C. au declarat recurs.

Recurenții susțin în esență că au

fost încălcate dispozițiile art. 387 C. proc. civ. deoarece prin somația

primită de la executorul judecătoresc la data de 26 septembrie 2003, li s-a pus

în vedere să achite creditorului G.V. cheltuielile de judecată în sumă de

894.500 lei și cheltuieli de executare, în valoare de 5.992.500 lei.

Instanța de apel, prin hotărârea

pronunțată și printr-o motivare confuză, nu analizează nelegalitatea

cuantumului foarte mare al cheltuielilor de executare, în condițiile în care,

menționează apelanții, au achitat deja cheltuielile de judecată din titlul

executoriu cu chitanța nr. 314 din 7 octombrie 2003 (1.000.000 lei).

Se solicită admiterea recursului și

a „contestației împotriva abuzului executorului judecătoresc”.

Recursul, așa cum a fost dezvoltat

poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând hotărârea pronunțată în

raport de motivul de casare, Curtea va respinge ca nefondat recursul debitorilor

U.P. și U.C. pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Fiind întrunite cerințele art. 373

1

C. proc. civ., în mod legal, instanța a încuviințat executarea titlului

executoriu, respectiv a deciziei nr. 129 din 19 februarie 2003 a Tribunalului

Galați, menținută prin decizia civilă nr. 894 din 1 iulie 2003 pronunțată de

Curtea de Apel Galați.

Potrivit titlului executoriu,

debitorii au fost obligați să obtureze (astupe) două ferestre (de la baie și

bucătărie) ale locuinței lor și să plătească creditorului suma de 894.500 lei

cheltuieli de judecată în apel.

Ca urmare, susținerea acestora că nu

datorează cheltuieli de judecată a fost corect înlăturată de instanța de apel.

Este de observat că în apel,

recurenții nu au contestat printr-un motiv distinct cuantumul cheltuielilor de

executare, critica pe care o fac direct prin recurs, invocând încălcarea art.

387 C. proc. civ.

Se constată că art. 387 C. proc.

civ. prevede că, de regulă executarea silită poate începe numai după ce se

comunică debitorului o somație. În continuare, textul de lege descrie

conținutul somației.

Această dispoziție legală, nu este

incidentă cauzei de față și orice neregularitate a somației poate fi invocată

numai pe calea unei contestații la executare.

De altfel, prin decizia atacată de recurenți,

instanța de apel nu a făcut nici o referire la aplicarea în cauză a art. 387 C.

proc. civ.

Pe de altă parte, instanța de

recurs, nu poate analiza direct în această fază, critica referitoare la

cheltuielile de executare întrucât aceasta nu a constituit motiv de apel și o

atare analiză ar aduce la încălcarea principiului

omisso medio

ceea ce

este inadmisibil.

Față de cele ce preced și în baza

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul

debitorilor.

Potrivit

art. 274 C. proc. civ. va obliga recurenții să plătească intimatului-debitor

suma de 600.000 lei cheltuieli de judecată în acest recurs reprezentând

contravaloarea cheltuielilor de transport și a zilei de absență de la locul de

muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de debitorii

U.C. și U.P., împotriva deciziei civile nr. 153 din 22 octombrie 2003 a Curții

de Apel Galați.

Obligă recurenții să plătească

intimatului suma de 600.000 lei cheltuieli de judecată, în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2004.