ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2078/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad, la 1 septembrie 2003, sub nr.

9618, reclamanții S.A. și S.M. au chemat în judecată pe pârâta R.V. solicitând

să se dispună evacuarea necondiționată a pârâtei din imobilul proprietatea

reclamanților din Semlac nr. 439 înscris în C.F. 7473 Semlac cu nr.topo 219,

format din intravilan cu casă în suprafață totală de 1390 mp pe care pârâta îl

ocupă fără titlu, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de

judecată.

Pârâta

a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând să se constate că

între aceasta și fostul său soț C.S.L. pe de o parte și reclamanți pe de altă

parte a intervenit un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul

în litigiu în anul 1993, obligarea reclamanților-pârâți să încheie cu aceștia

un contract autentic de vânzare-cumpărare, iar în caz contrar, hotărârea ce se

va pronunța să țină loc de consimțământ la contractul de vânzare-cumpărare.

Pârâta

reclamantă a formulat cerere de intervenție forțată, prin care a solicitat

chemarea în judecată în calitate de pârât, a fostului său soț.

Reclamanții

pârâți au formulat întâmpinare, invocând prescripția dreptului la acțiune în

prestație tabulară.

Prin

sentința civilă nr. 267 din 20 ianuarie 2004 pronunțată de Judecătoria Arad a

fost respinsă acțiunea având ca obiect evacuarea, formulată de reclamanți, a

admis cererea de chemare în judecată a numitului C.S.L., în calitate de

intervenient în interes propriu și cererea reconvențională formulată de pârâta

reclamantă.

A

constatat că pârâta reclamantă și intervenientul în interes propriu au încheiat

în anul 1993, un antecontract de vânzare-cumpărare privind imobilul situat în

Semlac nr. 439, înscris în C.F. nr. 7473 Semlac nr.top 219, constând în casă și

teren intravilan în suprafață de 1390 mp, pentru prețul de 300.000 lei.

Reclamanții

pârâți au fost obligați să încheie cu pârâta reclamantă și intervenientul în

interes propriu contractul autentic de vânzare-cumpărare, în caz contrar

prezenta sentință urmând să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare

și a îndrumat Biroul de Carte Funciară al Judecătoriei Arad să efectueze

mențiunile cu vecinii în C.F. nr. 7473 Semlac.

A

fost respinsă cererea reclamanților privind obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată, obligându-i pe reclamanții-pârâți la plata sumei de

9.761.000 lei către pârâta reconvențională cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva

sentinței civile nr. 267 din 20 ianuarie 2004 a Judecătoriei Arad au declarat

apel reclamanții pârâți S.A. și S.M. pe care însă nu l-au motivat.

Curtea

de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 920 din 6 mai 2004 a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamanții pârâți.

Pentru

a hotărî astfel, a reținut, în esență, că cererea reconvențională având ca obiect

prestația tabulară nu este prescrisă, cursul fiind întrerupt prin faptul

recunoașterii cel puțin a dreptului de folosință al pârâților asupra imobilului

în litigiu, fiind aplicabile dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. a) din

Decretul nr. 167/1958.

De

asemenea, instanța de apel a mai reținut, că din înscrisurile depuse la dosar

și declarațiile martorilor audiați în primă instanță s-a făcut dovada

existenței antecontractului de vânzare-cumpărare, a înțelegerii dintre pârâți

și achitarea către reclamanții pârâți a prețului de 300.000 lei, pentru

înstrăinarea imobilului în litigiu.

Împotriva

acestei decizii reclamanții pârâți au declarat în termen legal recurs.

Critica

hotărârii, deși nu este formulată conform cerințelor art. 303 alin. (3) C.

proc. civ., cu arătarea motivelor cuprinse în art. 304 C. proc. civ., se referă

în esență la greșita apreciere a instanțelor că, vânzarea-cumpărarea imobilului

a fost dovedită prin declarațiile unor martori, încălcându-se astfel

dispozițiile art. 1191 C. civ.

Examinând

decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Curtea

constată că recursul nu este fondat.

Prin

motivele de recurs, reclamanții pârâți au criticat modul de aplicare a

dispozițiilor art. 1198 C. civ., astfel încât susținerile sub acest aspect vor

fi analizate prin cazul de modificare descris de pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ.

Martorii

audiați au relevat existența unei înțelegeri între reclamanții pârâți și pârâta

reclamantă privind vânzarea imobilului în litigiu, prețul de 300.000 lei, fiind

înmânat reclamanților, iar de la plecarea acestora, în Germania, pârâta

reclamantă a locuit efectiv în imobil.

Au

mai arătat că părțile erau în relații apropiate de prietenie, iar după plecarea

reclamanților din țară, sora reclamantei a rămas în îngrijirea pârâtei.

Aceste

relații apropiate, bazate pe încredere, sunt atestate și de împuternicirea dată

la 14 noiembrie 1993 (fila 27 dosar fond) prin care reclamanta pârâtă a

împuternicit-o pe pârâta reclamantă să ridice banii de pensie pentru sora sa și

să susțină interesele reclamanților în fața organelor de stat cu privire la

moartea sorei sale.

Nu

se poate reține că, instanțele au ignorat cazurile de excepție descrise de art.

1198 C. civ., text potrivit căruia regulile prescrise de art. 1191 C. civ., nu

se aplică, întrucât în speță s-a făcut dovada existenței unor împrejurări care

au determinat imposibilitatea morală de preconstituire a înscrisului, constând

în relațiile foarte apropiate, bazate pe încredere reciprocă între părți și

faptul că pârâta reclamantă a locuit efectiv în imobil, de la plecarea

reclamanților din țară în anul 1993.

Față

de considerentele expuse, recursul este nefondat și în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamanții S.A. și S.M. împotriva deciziei

nr. 920 din 6 mai 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2005.