ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3074/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 12 mai 2003, la Judecătoria Rădăuți, reclamanții C.G. și C.A. au chemat în judecată pe pârâții Municipiul Rădăuți, S.I. și S.E. solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare–cumpărare nr. 43311/1996 încheiat cu R.A.U.C.L. Rădăuți și a certificatului de intabulare nr. 8062/2001 emis de Judecătoria Rădăuți. Reclamanții au arătat, în cuprinsul acțiunii, că au fost proprietarii apartamentului nr. 8 situat în Rădăuți, care a fost preluat de stat, în mod abuziv, prin act administrativ emis potrivit Decretului nr. 223/1974, iar în anul 1996 statul a vândut pârâților S. apartamentul respectiv.

Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr. 2399 din 9 septembrie 2003, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul Municipiul Rădăuți și în consecință a respins acțiunea introdusă de reclamanți. Hotărând astfel, judecătoria a motivat că, potrivit art. 46 din Legea nr. 10/2001, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 1 an și 6 luni de la data intrării în vigoare a legii respective. Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 490 din 4 martie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamanților, preluând motivarea primei instanțe cu privire la prescripția dreptului la acțiune.

Împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs reclamanții solicitând desființarea deciziei și admiterea cererii de chemare în judecată și motivând că la încheierea contractului de vânzare–cumpărare, a cărei nulitate s-a cerut a fi constatată, au fost de rea credință atât vânzătorul cât și cumpărătorii, care aveau cunoștință că foștii proprietari au cerut restituirea imobilului. Recursul declarat nu este întemeiat. Apartamentul aflat în prezent în litigiu a fost proprietatea reclamanților și a fost preluat de stat, în anul 1988, în temeiul dispozițiilor Decretului nr. 223/1974. La 30 noiembrie 1987 apartamentul a fost închiriat pârâților S.I. și S.E., aceștia din urmă cumpărând apartamentul în baza contractului înregistrat la R.A.U.C.L.

Rădăuți sub nr. 43311/1996. Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989. Potrivit art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune pentru restituirea proprietăților preluate de stat se prescrie în termen de 1 an și 6 luni de la data intrării în vigoare a legii respective.

Legea nr. 10/2001 a intrat în vigoare la 14 februarie 2001, așa încât termenul prevăzut de art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 s-a împlinit la 14 august 2002. Termenul de 1 an și 6 luni prevăzut de art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 este un termen special de prescripție care înlătură dreptul subiectiv la acțiune pentru anularea sau constatarea nulității actelor juridice de înstrăinare, după data de 14 august 2002. Întrucât, în cauză, reclamanții au înregistrat, la 12 mai 2003, acțiunea prin care au cerut constatarea nulității contractului de vânzare–cumpărare încheiat cu privire la apartamentul ce fusese anterior preluat de stat, în mod corect, atât prima instanță cât și instanța de apel au stabilit că dreptul la acțiune era prescris.

Decizia curții de apel fiind pronunțată cu aplicarea corectă a legii, recursul declarat de reclamanți va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C.(M.)A. și C.G., prin mandatar I.C.M.M. împotriva deciziei nr. 490 din 4 martie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică astăzi, 18 aprilie 2005.