ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3074/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 12 mai

2003, la Judecătoria Rădăuți, reclamanții C.G. și C.A. au chemat în judecată pe

pârâții Municipiul Rădăuți, S.I. și S.E. solicitând ca prin hotărârea ce va fi

pronunțată să se constate nulitatea absolută a contractului de

vânzare–cumpărare nr. 43311/1996 încheiat cu R.A.U.C.L. Rădăuți și a

certificatului de intabulare nr. 8062/2001 emis de Judecătoria Rădăuți.

Reclamanții au arătat, în cuprinsul

acțiunii, că au fost proprietarii apartamentului nr. 8 situat în Rădăuți, care

a fost preluat de stat, în mod abuziv, prin act administrativ emis potrivit

Decretului nr. 223/1974, iar în anul 1996 statul a vândut pârâților S.

apartamentul respectiv.

Judecătoria Rădăuți, prin sentința

civilă nr. 2399 din 9 septembrie 2003, a admis excepția prescripției dreptului

la acțiune, invocată de pârâtul Municipiul Rădăuți și în consecință a respins

acțiunea introdusă de reclamanți.

Hotărând astfel, judecătoria a

motivat că, potrivit art. 46 din Legea nr. 10/2001, prin derogare de la dreptul

comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în

termen de 1 an și 6 luni de la data intrării în vigoare a legii respective.

Curtea de Apel Suceava, secția

civilă, prin decizia nr. 490 din 4 martie 2004 a respins ca nefondat apelul

reclamanților, preluând motivarea primei instanțe cu privire la prescripția

dreptului la acțiune.

Împotriva deciziei curții de apel au

declarat recurs reclamanții solicitând desființarea deciziei și admiterea

cererii de chemare în judecată și motivând că la încheierea contractului de

vânzare–cumpărare, a cărei nulitate s-a cerut a fi constatată, au fost de rea

credință atât vânzătorul cât și cumpărătorii, care aveau cunoștință că foștii

proprietari au cerut restituirea imobilului.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Apartamentul aflat în prezent în

litigiu a fost proprietatea reclamanților și a fost preluat de stat, în anul

1988, în temeiul dispozițiilor Decretului nr. 223/1974.

La 30 noiembrie 1987 apartamentul a

fost închiriat pârâților S.I. și S.E., aceștia din urmă cumpărând apartamentul

în baza contractului înregistrat la R.A.U.C.L. Rădăuți sub nr. 43311/1996.

Prin Legea nr. 10/2001 a fost

reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada

6 martie 1945–22 decembrie 1989.

Potrivit art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, prin

derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la

acțiune pentru restituirea proprietăților preluate de stat se prescrie în

termen de 1 an și 6 luni de la data intrării în vigoare a legii respective.

Legea nr. 10/2001 a intrat în

vigoare la 14 februarie 2001, așa încât termenul prevăzut de art. 46 alin. (5)

din Legea nr. 10/2001 s-a împlinit la 14 august 2002.

Termenul de 1 an și 6 luni prevăzut

de art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 este un termen special de

prescripție care înlătură dreptul subiectiv la acțiune pentru anularea sau

constatarea nulității actelor juridice de înstrăinare, după data de 14 august

2002.

Întrucât, în cauză, reclamanții au

înregistrat, la 12 mai 2003, acțiunea prin care au cerut constatarea nulității

contractului de vânzare–cumpărare încheiat cu privire la apartamentul ce fusese

anterior preluat de stat, în mod corect, atât prima instanță cât și instanța de

apel au stabilit că dreptul la acțiune era prescris.

Decizia curții de apel fiind

pronunțată cu aplicarea corectă a legii, recursul declarat de reclamanți va fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții C.(M.)A. și C.G., prin mandatar I.C.M.M. împotriva

deciziei nr. 490 din 4 martie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică astăzi, 18 aprilie 2005.