ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1162/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Judecătoria Moinești, reclamanta SC D. SA Iași (în prezent SC K.I.C. SA) a

chemat în judecată pe pârâta SC C.C.P. SRL, solicitând obligarea acesteia la

încheierea contractului de gaj conform convenției intitulată proces verbal.

Judecătoria Moinești a declinat

competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta SC D. SA Iași în

favoarea Tribunalului Bacău.

Prin sentința nr. 143 din 7 aprilie

2005, Tribunalul Bacău, secția comercială și contencios administrativ, a

respins acțiunea formulată de reclamanta SC D. SA Iași.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că părțile au încheiat o convenție pe care au numit-o proces verbal,

prin care au stabilit ca pârâta să lase în custodia reclamantei un autoturism

și că această convenție este valabilă până la încheierea unui contract de gaj

dar că reclamanta nu a făcut dovada că pârâta îi datora o sumă de bani.

Reclamanta a declarat apel împotriva

acestei sentințe, susținând că instanța a interpretat greșit legea în raport de

situația de fapt, în sensul că în mod eronat s-a reținut că nu s-a probat nici

o relație contractuală între părțile litigante, de vreme ce intenția părților a

fost garantarea unei datorii a unui terț, respectiv a SC M.T.I. SRL.

Prin decizia nr. 62 din 27

septembrie 2005, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și contencios administrativ

a respins apelul ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că

înscrisul depus de părți constată voința părților fără a consemna suma

datorată, ceea ce este specific contractului de gaj și că nu s-a făcut dovada

vreunei condiții din cele prevăzute de art. 1197 și art. 1198 C. civ.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva deciziei nr. 62 din 27 septembrie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția

comercială și contencios administrativ, susținând în esență următoarele:

- instanța de apel nu a avut în

vedere voința părților de la momentul încheierii convenției, care este un

contract de gaj comercial, prin care o terță entitate juridică a dorit să

garanteze o obligație a unei societăți către altă societate; de asemenea nu s-a

ținut seama de prevederile art. 969 coroborat cu art. 970 alin. (2) C. proc.

civ., deoarece trebuie avută în vedere voința părților și nu numai ceea ce s-a

inserat expres în text.

Recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente: din procesul verbal încheiat la 31 ianuarie 2004,

rezultă intenția părților de a se încheia un contract de gaj, dar nu este

precizat obiectul contractului.

Potrivit art. 948 pct. 3 C. civ.,

una din condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții este „un obiect

determinat”, care nu este inserat în procesul verbal.

Ca atare, nu este suficientă

intenția părților de a încheia un contract de gaj, din moment ce nu a fost

indicată datoria pentru care a fost lăsat în custodie autoturismul.

Criticile formulate de recurentă nu

pot fi reținute, recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC K.I.C. SA Iași, împotriva deciziei nr. 62 din 27 septembrie 2005

a Curții de Apel Bacău, secția comercială și contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 martie 2006.