ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3046/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1025 din 14 mai 2007 a

Tribunalului Bacău a fost admisă acțiunea reclamantei SC M.I. SA - prin

lichidator judiciar D.S. și a fost obligată pârâta SC H. SA Bacău să plătească

reclamantei suma de 1.012.582,30 lei reprezentând contravaloare contract împrumut

și penalități de întârziere.

Instanța a reținut că

între părți a intervenit un contract de împrumut încheiat la data de 9 august

2004, conform căruia reclamanta a împrumutat de pârâtă cu 606.700 lei pe o

perioadă de 17 luni, suma fiind achitată prin ordin de plată.

Împrumutul nu a fost

restituit la termenul scadent și s-au calculat penalități până la 22 martie

2007, pe o perioadă de 446 de zile întârziere și că este certă, lichidă și

exigibilă, creanța.

Pârâta a formulat

apel susținând că nu au fost respectate dispozițiile art. 720

1

C.

proc. civ., iar pe fondul cauzei ar datora doar suma de 5.334,53 lei, diferența

de 601.325,47 lei până la suma împrumutată de 606.700 lei fiind acoperită prin

vânzarea bunurilor lăsate în garanție, potrivit contractului de

vânzare-cumpărare încheiat la 31 august 2004.

Prin Decizia nr. 142

din 18 decembrie 2007, Curtea de Apel Bacău, secția Comercială, a respins ca

nefondat apelul formulat de pârâtă.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut că reclamanta, prin notificarea

trimisă pârâtei la data de 11 octombrie 2006, a respectat dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ., aceasta ținând loc de conciliere și că apelanta nedând un

răspuns, reclamanta a acționat-o în judecată.

Instanța de fond a

obligat-o pe pârâtă la restituirea împrumutului și la plata penalităților.

Susținerea pârâtei că

ar fi achitat suma de 601.365,47 lei prin vânzarea unor bunuri lăsate în

garanție, a fost înlăturată deoarece din contractul de vânzare, încheiat la

data de 31 august 2004, deci ulterior contractului de împrumut, nu rezultă că

prețul este achitat în contul împrumutului.

Pârâta a declarat

recurs, invocând prematuritatea introducerii cererii de chemare în judecată,

deoarece reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada chemării la conciliere

directă, aceasta depunând la dosar o notificare ce nu are nici o legătură cu

procedura prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ.

În motivarea

recursului se mai arată că împrumutul a fost garantat prin contract de garanție

imobiliară, cu mai multe bunuri.

Contractul de

împrumut a fost încheiat pentru suma de 650.000 lei, suma efectiv împrumutată a

fost de 606.700 lei, în baza contractului de vânzare-cumpărare s-a emis factura

în valoare de 601.365,47 lei și s-a achitat și diferența de 5.000 lei cu

chitanță.

Recursul este fondat

pentru următoarele considerente:

Adresa din 11

octombrie 2006, prin care pârâta este informată că este debitoare cu suma de

798.721 lei reprezintă o dovadă privind încercarea soluționării litigiului prin

conciliere directă cu cealaltă parte, în temeiul art. 720

1

C. proc.

civ. astfel că s-a reținut corect ca îndeplinită procedura concilierii

prealabile.

Prin Legea nr. 313

din 20 februarie 1879 este „anulată clauza penală din contractele de împrumut

sau prestațiuni în natură, iar judecătorul, în caz de împrumut va putea obliga

numai la plata dobânzii prevăzută în art. 1589 C. civ., sau în caz de alte

obligațiuni”, la daune-interese conform art. 1084 C. civ., reglementare în

raport de care în contractele de împrumut nu poate fi inclusă o clauză penală.

Or, în art. 4.1 din

contractul de împrumut, s-a prevăzut că, în cazul nerestituirii împrumutului la

expirarea termenului scadent, împrumutatul va achita creditorului o penalitate

de întârziere de 0,15 lei pe zi la suma rămasă de plată până la achitarea

integrală, iar în art. 1.1 din același contract s-a menționat că nu se vor

percepe dobânzi de către creditor. Prin sentința nr. 1025 din 14 mai 2007 a

Tribunalului Bacău pârâta a fost obligată la plata sumei de 405.882,30 lei

penalități pentru 446 zile întârziere, calculate până la data de 22 martie

2007, instanța reținând că sunt îndeplinite condițiile de certitudine,

lichiditate și exigibilitate a creanței. Se constată astfel că instanța de apel

nu și-a exercitat rolul activ și nu s-a pronunțat asupra legalității clauzei

penale și a pretențiilor privind plata penalităților de 0,15% pentru

nerestituirea împrumutului.

De asemenea, se

constată că instanța de apel nu a analizat dacă împrumutul a fost achitat prin

tranzacție imobiliară în sensul că pârâta a vândut reclamantei bunuri

constituite garanție prin contractul din 9 august 2004, încheiat la 31 august

2004, pentru care s-au emis două facturi, din 31 august 2004 și din 21

decembrie 2005.

În consecință, în

temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. recursul declarat în cauză va

fi admis, decizia va fi casată și cauza va fi trimisă spre rejudecare,

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de

pârâta SC H. SA Bacău împotriva Deciziei nr. 142 din 18 decembrie 2007 a Curții

de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2008.