ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3046/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1025 din 14 mai 2007 a Tribunalului Bacău a fost admisă acțiunea reclamantei SC M.I. SA - prin lichidator judiciar D.S. și a fost obligată pârâta SC H. SA Bacău să plătească reclamantei suma de 1.012.582,30 lei reprezentând contravaloare contract împrumut și penalități de întârziere. Instanța a reținut că între părți a intervenit un contract de împrumut încheiat la data de 9 august 2004, conform căruia reclamanta a împrumutat de pârâtă cu 606.700 lei pe o perioadă de 17 luni, suma fiind achitată prin ordin de plată. Împrumutul nu a fost restituit la termenul scadent și s-au calculat penalități până la 22 martie 2007, pe o perioadă de 446 de zile întârziere și că este certă, lichidă și exigibilă, creanța.

Pârâta a formulat apel susținând că nu au fost respectate dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ., iar pe fondul cauzei ar datora doar suma de 5.334,53 lei, diferența de 601.325,47 lei până la suma împrumutată de 606.700 lei fiind acoperită prin vânzarea bunurilor lăsate în garanție, potrivit contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 31 august 2004. Prin Decizia nr. 142 din 18 decembrie 2007, Curtea de Apel Bacău, secția Comercială, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtă. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că reclamanta, prin notificarea trimisă pârâtei la data de 11 octombrie 2006, a respectat dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ., aceasta ținând loc de conciliere și că apelanta nedând un răspuns, reclamanta a acționat-o în judecată.

Instanța de fond a obligat-o pe pârâtă la restituirea împrumutului și la plata penalităților. Susținerea pârâtei că ar fi achitat suma de 601.365,47 lei prin vânzarea unor bunuri lăsate în garanție, a fost înlăturată deoarece din contractul de vânzare, încheiat la data de 31 august 2004, deci ulterior contractului de împrumut, nu rezultă că prețul este achitat în contul împrumutului. Pârâta a declarat recurs, invocând prematuritatea introducerii cererii de chemare în judecată, deoarece reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada chemării la conciliere directă, aceasta depunând la dosar o notificare ce nu are nici o legătură cu procedura prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ. În motivarea recursului se mai arată că împrumutul a fost garantat prin contract de garanție imobiliară, cu mai multe bunuri.

Contractul de împrumut a fost încheiat pentru suma de 650.000 lei, suma efectiv împrumutată a fost de 606.700 lei, în baza contractului de vânzare-cumpărare s-a emis factura în valoare de 601.365,47 lei și s-a achitat și diferența de 5.000 lei cu chitanță. Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Adresa din 11 octombrie 2006, prin care pârâta este informată că este debitoare cu suma de 798.721 lei reprezintă o dovadă privind încercarea soluționării litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, în temeiul art. 720 1 C. proc. civ. astfel că s-a reținut corect ca îndeplinită procedura concilierii prealabile.

Prin Legea nr. 313 din 20 februarie 1879 este „anulată clauza penală din contractele de împrumut sau prestațiuni în natură, iar judecătorul, în caz de împrumut va putea obliga numai la plata dobânzii prevăzută în art. 1589 C. civ., sau în caz de alte obligațiuni”, la daune-interese conform art. 1084 C. civ., reglementare în raport de care în contractele de împrumut nu poate fi inclusă o clauză penală. Or, în art. 4.1 din contractul de împrumut, s-a prevăzut că, în cazul nerestituirii împrumutului la expirarea termenului scadent, împrumutatul va achita creditorului o penalitate de întârziere de 0,15 lei pe zi la suma rămasă de plată până la achitarea integrală, iar în art. 1.1 din același contract s-a menționat că nu se vor percepe dobânzi de către creditor.

Prin sentința nr. 1025 din 14 mai 2007 a Tribunalului Bacău pârâta a fost obligată la plata sumei de 405.882,30 lei penalități pentru 446 zile întârziere, calculate până la data de 22 martie 2007, instanța reținând că sunt îndeplinite condițiile de certitudine, lichiditate și exigibilitate a creanței. Se constată astfel că instanța de apel nu și-a exercitat rolul activ și nu s-a pronunțat asupra legalității clauzei penale și a pretențiilor privind plata penalităților de 0,15% pentru nerestituirea împrumutului. De asemenea, se constată că instanța de apel nu a analizat dacă împrumutul a fost achitat prin tranzacție imobiliară în sensul că pârâta a vândut reclamantei bunuri constituite garanție prin contractul din 9 august 2004, încheiat la 31 august 2004, pentru care s-au emis două facturi, din 31 august 2004 și din 21 decembrie 2005. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ. recursul declarat în cauză va fi admis, decizia va fi casată și cauza va fi trimisă spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC H. SA Bacău împotriva Deciziei nr. 142 din 18 decembrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2008.