ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1619/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 121/ E din 5 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 121/E/2005 s-a admis acțiunea formulată de reclamanții pârâți L.A. și L.O. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC G.C. SA Piatra Neamț, aceasta din urmă fiind obligată să încheie procesul verbal de predare-primire recepție și să predea apartamentele situate în municipiul Piatra Neamț, și executate în baza contractului încheiat de părți la data de 29 mai 1995. Cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă având ca obiect plata sumei de 114.609.595 lei diferență preț lucrări, a fost respinsă, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 29 mai 1995 între reclamanți și pârâtă s-a încheiat contractul pentru execuția a două apartamente în suprafață de 97,88 mp fiecare, în termen de 24 de luni. Expertiza contabilă a stabilit în cauză că valoarea lucrărilor executate până în prezent este de 913.808.035 lei achitată, încât s-a reținut că reclamanții-pârâți și-au îndeplinit toate obligațiile spre deosebire de pârâta-reclamantă care a depășit termenul de execuție, termenul contractual expirând, ceea ce impune predarea apartamentelor în stadiul în care sunt în prezent. Împotriva sentinței a declarat apel pârâta reclamantă care a fost admis, iar sentința schimbată în sensul că s-a respins acțiunea, menținându-se dispozițiile privind judecata cererii reconvenționale.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere natura contractului părților cu executare succesivă din al cărui conținut și interpretare rezultă intenția părților de executare integrală (la cheie) a 2 apartamente, executare care presupune și finisajele interioare, ori contractul se află în derulare, finalizarea lucrărilor neavând loc atât din cauza complexității acestora cât și din cauza culpei reclamanților pârâți care nu au achitat la termen contravaloarea lucrărilor potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții pârâți invocând, în esență, greșita interpretare a contractului care chiar dacă este un contract de antrepriză, de prestații succesive, are un termen de execuție și nu există temei legal ca la data expirării contactului antreprenorul să execute în continuare alte lucrări, necomandate de altfel, situație determinată atât de aprecierea greșită a probelor administrate precum expertiza contabilă efectuată cât și de nepronunțarea asupra unor dovezi hotărâtoare, respectiv notificarea nr. 460/2001, prin care pârâta-reclamantă a luat act că recurenții nu sunt de acord cu prelungirea contractului cât și recunoașterea acesteia care s-a obligat cu ocazia concilierii să predea apartamentele în stadiul în care se află.

Recursul a fost motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. Potrivit art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ., hotărârea poate fi modificată sau casată pentru motivele limitativ prevăzute, fiind reglementată și situația când, în determinarea actului în raport cu legea, instanța denaturează adevăratul înțeles al termenilor cuprinși în act dându-i astfel actului o calificare legală greșită sau când schimbă înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia dar nu și atunci când în raport de probele administrate rezultă dubii cu privire la ceea ce s-a reținut legat de conținutul clauzelor actului dedus judecății.

Ori, instanța de apel a apreciat în mod corect actul juridic dedus judecății, fiind necontestat că între părți s-a încheiat un contract complex pentru executarea unor apartamente la cheie, pârâta având calitatea de executant cât și de investitor și s-a fixat un termen de execuție de 24 luni, depășirea termenului și efectele juridice ale nerespectării contractului raportat la culpa pârâților fiind o chestiune de fapt legată de executare și nu de natura sau înțelesul termenilor contractului pe care, instanța de recurs nu o poate cenzura având în vedere tocmai caracterul nedevolutiv și scopul esențialmente de control al legalității. Cât privește nepronunțarea instanței de apel asupra unor mijloace de apărare sau asupra unor dovezi, motiv care se încadrează în art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., trebuie ca omisiunea să ducă la modificarea hotărârii, mijlocul de apărare sau dovada administrată să fi fost hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, ori instanța de apel a considerat în raport de celelalte probe, necontestate, că părțile au continuat executarea contractului și după expirarea termenului de 24 de luni, pârâta-reclamantă efectuând lucrări pentru care a pretins prețul, iar reclamanții-pârâți efectuând plăți, încât pronunțarea este implicită sub aspectul neconcludenței acestor probe, în raport cu restul materialului probatoriu administrat și din care a rezultat o situație contrară.

S-a mai invocat ca motiv și încălcarea legii fără ca recurenții să invoce textul de lege încălcat, rezultând din dezvoltarea motivelor în fapt că se referă la dispozițiile art. 969 C. civ., potrivit cărora convențiile au putere de lege între părți, motiv care, de asemenea, se găsește nefondat, nici o lege neinterzicând prelungirea în fapt a unui termen contractual cu acordul părților, iar aprecierea asupra operării tacite a prelungirii contractului este tot o chestiune de apreciere, care ține de starea de fapt. Așa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții L.A. și L.O., împotriva deciziei nr. 153 din 24 iunie 2004 a Curții de Apel Bacău. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 9 martie 2005.