ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1619/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 121/ E din 5

decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 121/E/2005 s-a

admis acțiunea formulată de reclamanții pârâți L.A. și L.O. în contradictoriu

cu pârâta-reclamantă SC G.C. SA Piatra Neamț, aceasta din urmă fiind obligată

să încheie procesul verbal de predare-primire recepție și să predea

apartamentele situate în municipiul Piatra Neamț, și executate în baza

contractului încheiat de părți la data de 29 mai 1995.

Cererea reconvențională formulată de

pârâta-reclamantă având ca obiect plata sumei de 114.609.595 lei diferență preț

lucrări, a fost respinsă, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că la data de 29 mai 1995 între reclamanți și pârâtă s-a

încheiat contractul pentru execuția a două apartamente în suprafață de 97,88 mp

fiecare, în termen de 24 de luni.

Expertiza contabilă a stabilit în

cauză că valoarea lucrărilor executate până în prezent este de 913.808.035 lei

achitată, încât s-a reținut că reclamanții-pârâți și-au îndeplinit toate

obligațiile spre deosebire de pârâta-reclamantă care a depășit termenul de

execuție, termenul contractual expirând, ceea ce impune predarea apartamentelor

în stadiul în care sunt în prezent.

Împotriva sentinței a declarat apel

pârâta reclamantă care a fost admis, iar sentința schimbată în sensul că s-a

respins acțiunea, menținându-se dispozițiile privind judecata cererii

reconvenționale.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a avut în vedere natura contractului părților cu executare

succesivă din al cărui conținut și interpretare rezultă intenția părților de

executare integrală (la cheie) a 2 apartamente, executare care presupune și

finisajele interioare, ori contractul se află în derulare, finalizarea

lucrărilor neavând loc atât din cauza complexității acestora cât și din cauza

culpei reclamanților pârâți care nu au achitat la termen contravaloarea

lucrărilor potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs reclamanții pârâți invocând, în esență, greșita interpretare a

contractului care chiar dacă este un contract de antrepriză, de prestații

succesive, are un termen de execuție și nu există temei legal ca la data

expirării contactului antreprenorul să execute în continuare alte lucrări,

necomandate de altfel, situație determinată atât de aprecierea greșită a

probelor administrate precum expertiza contabilă efectuată cât și de

nepronunțarea asupra unor dovezi hotărâtoare, respectiv notificarea nr. 460/2001,

prin care pârâta-reclamantă a luat act că recurenții nu sunt de acord cu

prelungirea contractului cât și recunoașterea acesteia care s-a obligat cu

ocazia concilierii să predea apartamentele în stadiul în care se află.

Recursul a fost motivat în drept pe

dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Potrivit art. 304 pct. 1-10 C. proc.

civ., hotărârea poate fi modificată sau casată pentru motivele limitativ

prevăzute, fiind reglementată și situația când, în determinarea actului în

raport cu legea, instanța denaturează adevăratul înțeles al termenilor cuprinși

în act dându-i astfel actului o calificare legală greșită sau când schimbă

înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia dar nu și atunci când în raport de

probele administrate rezultă dubii cu privire la ceea ce s-a reținut legat de

conținutul clauzelor actului dedus judecății.

Ori, instanța de apel a apreciat în

mod corect actul juridic dedus judecății, fiind necontestat că între părți s-a

încheiat un contract complex pentru executarea unor apartamente la cheie,

pârâta având calitatea de executant cât și de investitor și s-a fixat un termen

de execuție de 24 luni, depășirea termenului și efectele juridice ale

nerespectării contractului raportat la culpa pârâților fiind o chestiune de

fapt legată de executare și nu de natura sau înțelesul termenilor contractului

pe care, instanța de recurs nu o poate cenzura având în vedere tocmai

caracterul nedevolutiv și scopul esențialmente de control al legalității.

Cât privește nepronunțarea instanței

de apel asupra unor mijloace de apărare sau asupra unor dovezi, motiv care se

încadrează în art. 304 pct. 10 C. proc. civ., trebuie ca omisiunea să ducă la

modificarea hotărârii, mijlocul de apărare sau dovada administrată să fi fost

hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, ori instanța de apel a considerat în

raport de celelalte probe, necontestate, că părțile au continuat executarea

contractului și după expirarea termenului de 24 de luni, pârâta-reclamantă

efectuând lucrări pentru care a pretins prețul, iar reclamanții-pârâți

efectuând plăți, încât pronunțarea este implicită sub aspectul neconcludenței

acestor probe, în raport cu restul materialului probatoriu administrat și din

care a rezultat o situație contrară.

S-a mai invocat ca motiv și

încălcarea legii fără ca recurenții să invoce textul de lege încălcat,

rezultând din dezvoltarea motivelor în fapt că se referă la dispozițiile art. 969

C. civ., potrivit cărora convențiile au putere de lege între părți, motiv care,

de asemenea, se găsește nefondat, nici o lege neinterzicând prelungirea în fapt

a unui termen contractual cu acordul părților, iar aprecierea asupra operării

tacite a prelungirii contractului este tot o chestiune de apreciere, care ține

de starea de fapt.

Așa fiind, în temeiul art. 312 C.

proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanții L.A. și L.O., împotriva deciziei nr. 153 din 24 iunie

2004 a Curții de Apel Bacău.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 9 martie 2005.