ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9159/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 99 din 10

februarie 2004, Tribunalul Brăila a admis contestația modificată, formulată de

reclamanții

V.E., A.T.A.

și A.N., împotriva dispoziției nr. 836 din 19 ianuarie 2004 emisă de Primarul

Municipiului Brăila și în consecință: a desființat parțial dispoziția nr. 836/2004

și a constatat că intimații

P.N. și L.M. nu au calitatea de persoane îndreptățite potrivit Legii nr.

10/2001 și a dispus înlătuarea acestora din cuprinsul dispoziției nr. 836/2004

a Primarului Municipiului Brăila.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul

Brăila a reținut că, autorul intimaților P.N. și L.M., respectiv L.G. nu a avut

niciodată un drept al proprietății asupra imobilului în litigiu, situat în

Municipiul Brăila ci doar un drept de uzufruct constituit (singura proprietară

a imobilului) prin testament, uzufruct care a încetat la decesul beneficiarului

în anul 1957.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

civilă nr. 729 din 13 mai 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții

P.N. și L.M., precum și de pârâta Primăria Municipiului Brăila împotriva

sentinței civile nr. 99 din 10 februarie 2004 pronunțată de Tribunalul Brăila.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, L.G. autorul pârâților a avut doar un drept de uzufruct

viager asupra imobilului în litigiu, drept care a încetat în anul 1957 odată cu

decesul autorului.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată au declarat recurs pârâții P.N. și L.M.criticând-o ca fiind

netemeinică și nelegală invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

deoarece:

- De vreme ce dispoziția nr. 3718/2002

care a fost inițial

contestată de către reclamanții V.E., A.T.A. și A.N., iar apoi revocată de

Primarul Municipiului Brăila și înlocuită cu o dispoziție nouă, respectiv cu

cea nr. 836 din 19 ianuarie 2004, contestația formulată de reclamanți a rămas

fără obiect și trebuia respinsă ca atare.

- Recurenții au mai susținut că,

ceea ce au făcut reclamanții a fost o înlocuire a obiectului contestației

conform art. 132 alin. (1) C. proc. civ., care nu mai putea fi admisă deoarece

cauza nu mai era la prima zi de înfățișare.

- Pe fondul cauzei recurenții au

susținut că au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii conform

Legii nr. 10/2001.

Recursul nu este fondat.

Contestatorii V.E., A.T.A. și A.N. au

formulat contestație în condițiile Legii nr. 10/2001, împotriva dispoziției nr.

3718 din 10 iunie 2002 emisă de Primarul Municipiului Brăila.

Pe parcursul procesului, respectiv

la data de 21 ianuarie 2004, la instanță de fond, a fost depusă la dosarul cauzei

dispoziția nr. 836 din 19 ianuarie 2004 emisă de Primarul Municipiului Brăila

f. 208 dosar fond. Prin această dispoziție s-a dispus restituirea în totalitate

a imobilului situat în Municipiul Brăila compus din teren în suprafață de

992,74 mp și construcții în suprafață de 383 mp. Prin această dispoziție a fost

revocată dispoziția nr. 3718 din 10 iunie 2002 ce a format obiectul

contestației formulată de reclamanți.

Față de unele prevederi ale noii

dispoziții, contestatorii au formulat precizări cu privire la obiectul acțiunii

inițiale în sensul că au înțeles să conteste și această din urmă dispoziție cu

privire la calitatea de persoane îndreptățite la despăgubiri în condițiile

Legii nr. 10/2001 recunoscută pârâților

P.N. și L.M.

Precizarea obiectului acțiunii

inițiale de către

contestatori

a fost necesară dat fiind faptul că

a fost depusă la dosarul cauzei de către Primarul Municipiului Brăila ca act

nou, dispoziția

nr. 836

din 19 ianuarie 2004, contestatorilor neputânduli-se reține vreo culpă sub

aspectul încălcării prevederilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ.

Mai mult, la momentul formulării

precizărilor menționate pârâții nu au formulat obiecțiuni.

Cu privire la fondul cauzei,

instanța de apel în mod judicios a rezolvat litigiul dintre părți.

Astfel, imobilul în litigiu situat

în Municipiul Brăila, a aparținut cu titlu de proprietate numitei A.E. decedată

la 13 aprilie 1993, autoarea contestatorilor V.E., A.T.A. și A.N., certificat

de moștenitor nr. 2049 din 18 noiembrie 1993 f. 9 dosar fond.

Autoarea reclamanților a dobândit

imobilul în proprietate prin succesiune testamentară de la sora sa L.L.O.,

decedată la 19 mai 1950, conform testamentului olograf din 14 octombrie 1948,

f. 83 dosar fond.

Prin același testament, soțul

testatoarei, respectiv L.G. a primit doar uzufruct viager asupra imobilului,

drept care a încetat în anul 1957 la decesul său.

Prin urmare, instanța de apel în mod

corect a reținut că L.G., autorul pârâților

P.N. și L.M., nu a avut niciodată un drept

de proprietate asupra imobilului în

litigiu ci doar un drept de uzufruct viager ce a încetat în momentul decesului,

1957.

Pe cale de consecință, pârâții nu au

calitatea de persoane care să fie îndreptățite la despăgubiri cu privire la imobilul

în litigiu, în condițiile Legii nr. 10/2001.

Pentru toate aceste considerente,

Curtea va reține că motivele de recurs nu se circumscriu temeiurilor de drept

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în consecință se va respinge

recursul declarat de pârâții

P.N. și L.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

pârâții P.N. și L.M.

împotriva

deciziei nr. 729/A/ din 13 mai 2004 a Curții de Apel Galați, secția civilă, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2005.